Mihai Ghimpu: Le doresc cetăţenilor ambelor state să se întâlnească cât mai repede

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Interviu EXCLUSIV Mihai Ghimpu: Le doresc cetăţenilor ambelor state să se întâlnească cât mai repede
Vineri, 17 Septembrie 2010 17:16
Scris de Marius BÂTCĂ

.Este timpul ca cetăţenii din stânga Prutului “să spună ce vor, să spună dacă mai vor să trăiască în minciună, în umilinţă sau în sărăcie”. Aceasta este opinia Preşedintelui Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, exprimată în interviul acordat ZiuaVeche.ro. De asemenea, acesta le doreşte cetăţenilor ambelor state, România şi Republica Moldova, să se „întâlnească cât mai repede în marea familie europeană”.


„Eu sunt convins că acest obiectiv îl vom realiza şi, cu cât mai repede ne vom apropia de valorile europene, cu atât mai repede vom realiza şi valorile noastre naţionale, pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru noi, toţi românii”, consideră Mihai Ghimpu. Citiţi, în continuare, cum vede Preşedintele R. Moldova situaţia politică de la Chişinău, viitorul Alianţei pentru Integrare Europeană, stadiul anchetei privind evenimentele din 7 aprilie, relaţiile tensionate cu Federaţia Rusă, dar şi relaţiile cu Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii.

- Domnule Presedinte, pe 5 septembrie, a avut loc referendumul pentru modificarea Constitutiei. Care credeti ca au fost motivele pentru care nu s-a obtinut prezenta necesara? Au inteles cetatenii importanta demersului?

Explicaţiile sunt mai multe. Cea mai mare greşeală a fost existenţa pragului electoral, lucru pe care Comisia de la Veneţia nu l-a cerut. Cetăţenii s-au prezentat, totuşi, într-un număr mare la urne, circa 800 000, ceea ce a însemnat un succes din acest punct de vedere. AIE a adus la urne circa 75% din electoratul său. Faptul că nu a existat o prezenţă mai consistentă se datorează şi faptului că AIE nu a avut un staff comun în această campanie, comuniştii au boicotat masiv referendumul, iar sondajele de opinie indicau prezenţă la urme de 70%, ceea ce a făcut ca o parte a electoratului AIE să se demobilizeze.

-Domnule Presedinte, se anunta o toamna agitata la Chisinau si, vazuta de la Bucuresti, situatia pare destul de grava in ceea ce priveste viitorul democratiei. Sunt intemeiate aceste temeri? Mai are vreo sansa Alianta pentru Integrare Europeana?

Nu sunt întemeiate. AIE are mari şanse să câştige alegerile, chiar să obţină 61 de mandate în Parlament pentru a putea alege şi preşedintele. Dacă nu vor fi 61 de mandate câştigate, avem altă opţiune, adică un Referendum constituţional anul viitor, pe care eu l-am propus deja chiar la începutul acestui an. Nu am fost ascultat, din păcate, şi iata-ne în ce situaţie suntem. Oricum, eu sunt optimist, referendumul s-a desfăşurat în condiţii democratice indiscutabile, aşa va fi şi cu alegerile din noiembrie. AIE are prima şansă în alegerile parlamentare.

-Desi, oficial, nici macar nu se poate vorbi despre campanie electorala, la Chisinau, exista politicieni care lasa impresia ca aceasta a inceput, anuntandu-si deja candidatura la functia de presedinte. Am observat ca v-ati distantat de aceste "jocuri". Care este preocuparea dumneavoastră în acest moment? Miercuri, 15 septembrie, aţi avut o conferinţă de presă la Chişinău cu tema „7 aprilie şi corupţia instituţionalizată din R. Moldova”.

Da. Este convingerea mea şi a Partidului Liberal că Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) trebuie să ia atitudine atunci când unele instituţii ale statului sunt blocate de anumite cercuri de interese. Astfel, este blocată şi schimbarea promisă la 29 iulie 2009. Am anunţat în conferinţa de presă că am pregătit proiectul de hotărâre privind demiterea conducerii Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) şi urmează să văd dacă voi avea susţinerea tuturor componentelor AIE. Noi, liberalii, am spus-o limpede: vrem schimbarea până la capăt. Asta înseamnă reformă în toate domeniile, schimbarea modului de a conduce, a mentalităţilor, funcţionarea cu adevărat a statului de drept.

-Despre 7 aprilie ce se mai aude?

Nu sunt mulţumit nici de ancheta privind evenimentele din aprilie 2009. Procuratura Generală, Ministerul de Interne şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice nu aduc la cunoştinţă ceea ce s-a întâmplat în aprilie 2009. Se creează impresia că nu-şi fac treaba aceste instituţii. Au fost pornite mai multe dosare penale pentru abuz de putere, tortură, dar lumea aşteaptă de fapt altceva. Totul a fost dirijat de Voronin, deoarece el conducea cu organele de drept. De ce PG nu îl cercetează pe Voronin? Sunt gata să renunţ la imunitatea de preşedinte interimar şi să merg chiar acum la PG să depun mărturii în acest dosar. Dacă Ghimpu se face e vinovat, să răspundă. Acelaşi lucru e valabil şi pentru Voronin. Dar el este lăsat în pace. Am spus că le mai dăm o şansă organelor de drept să facă lumină în cazurile enumerate mai sus. În caz contrar, vom adopta decizii în Parlament. Să nu creadă cineva că Legislativul nu va fi funcţional după semnarea decretului de dizolvare.

-Aţi vorbit şi despre situaţia TVR-ului în R: Moldova…

Cei care au preluat TVR-ul, să aibă grijă să-l întoarcă, să nu aştepte decizia CEDO în acest caz. Eu nu ştiu dacă a fost preluat legal, sau ilegal, dar să facă un gest cetăţenesc până la urmă. TVR-ul trebuie să revină în Republica Moldova, să se facă dreptate.

-Ati semnat doua decrete care au iscat isterie la Moscova si reactii de neinteles in clasa politica din Republica Moldova. Ma refer aici la Ziua ocupatiei sovietice si decorarea grupului de patrioti de pe Nistru. Ati ramas singur in calea lupilor?

Eu sper că nu. Alături de mine aştept să vină şi ceilalţi colegi ai AIE, dar mai ales cetăţenii R. Moldova. E timpul să spună ce vor, să spună dacă mai vor să trăiască în minciună, în umilinţă sau în sărăcie.

-Decenii la rand, popoarele din Uniunea Sovietica au baut si apreciat vinul moldovenesc. S-a "stricat" el atat de mult, de cand Chisinaul aspira la valorile europene, de nu le mai place rusilor?

Cam stranie coincidenţa, nu-i aşa? În ceea ce mă priveşte, am spus şi repet: R. Moldova este un stat suveran, democratic, şi are dreptul să îşi exprime propriile puncte de vedere în ceea ce priveşte realităţile internaţionale. Noi vrem pentru politicienii şi cetăţenii noştri nu mai mult decât ceea ce doresc şi autorităţile de la Kremlin pentru Rusia şi cetăţenii ei: dreptul de a spune, demn, ceea ce gândesc, dreptul de a-şi decide singuri alianţele şi orientarea strategică, dreptul de a-şi evalua singuri istoria, dreptul de a spune adevărul. În acest sens am spus răspicat că eu, ca preşedinte al unui stat recunoscut de comunitatea internaţională, am toate drepturile ce îmi revin din această calitate, inclusiv dreptul de a da decrete. Vrem relaţii bune cu Rusia, nu avem nicio problemă cu cetăţenii Federaţiei Ruse, dar nu putem accepta şantajul economic sau geopolitic ca instrument în relaţiile internaţionale.

-Domnule Presedinte, ati afirmat in nenumarate randuri ca viitorul Republicii Moldova este in Uniunea Europeana. Autoritatile de la Chisinau fac eforturi sustinute pentru integrare, dar sunt intr-adevar cetatenii convinsi ca acesta este drumul ce trebuie urmat? A reusit clasa politica sa isi faca auzit si inteles mesajul chiar si in ultimul sat din Republica Moldova?

Cetăţenii noştri vor, în proporţie de 60-70%, în Uniunea Europeană. Nu există nici o îndoială pentru asta. Integrarea europeană este opţiunea noastră ireversibilă, care nu are alternativă. Spre deosebire de abordarea ipocrită a subiectelor privind integrarea europeană, adoptată în anii precedenţi de către guvernarea comunistă, Alianţa pentru Integrare Europeană a reuşit să asigure coerenţa declaraţiilor şi acţiunilor. În consecinţă, partenerii europeni au făcut dovada unei deschideri fără precedent şi a unor schimbări calitative în relaţiile Uniunii Europene cu Republica Moldova. Susţinerea permanentă a eforturilor noastre de apropiere de comunitatea europeană pe care o resimţim din partea structurilor Uniunii Europene, Parlamentului European, Consiliului Europei, din partea tuturor ţărilor membre ale Uniunii Europene este văzută de către întreaga societate ca un credit de încredere deosebit de valoros.

-Organismele financiare internationale vorbesc de ceva vreme despre o revenire a economiei Republicii Moldova. La nivel statistic, situatia este descrisa in tente de roz. Cu toate acestea, la nivelul cetateanului de rand, lucrurile sunt percepute altfel. Ce credeti ca trebuie facut ca nivelul de trai al omului simplu sa cunoasca o imbunatatire reala?

În primul rând trebuie să îi convingem pe cetăţenii noştri, cei care cu mare răbdare susţin eforturile noastre, ca Republica Moldova să îşi reia locul în familia europeană, de care este legată prin valori şi principii. Nu trebuie să uităm nici pentru o clipă că viitorul nostru european se construieşte, în primul rând, aici, la noi acasă. Lupta pentru integrare se dă şi se câştigă în Republica Moldova. Tindem spre Uniunea Europeană şi pentru faptul că purtăm o amprentă istorică dificilă. De aceea, anume acum, este momentul să ne eliberăm definitiv de trecutul comunist şi să ne mobilizăm pentru ceea ce urmează de acum încolo. Spiritul european, modul de a gândi şi regulile europene se instalează treptat în viaţa cetăţenilor noştri. Drum înapoi, spre dezastrul pe care l-am avut timp de 20 de ani, nu există.

- In presa din Germania, Marea Britanie, Italia si Rusia au aparut articole in care Romania este acuzata ca, prin acordarea cetateniei romane locuitorilor din Republica Moldova, este incurajata migratia catre piata de munca occidentala. Cum comentati?

Este o mare greşeală când se spune că oamenii vor să-şi redobândească cetăţenia pentru a pleca la muncă peste hotare. Pentru moldoveni, redobândirea cetăţeniei este un principiu. Eu pot să spun că niciunul dintre liderii sau demnitarii europeni cu care am discutat nu a abordat această chestiune. Este o speculaţie a presei. A început presa din Moscova, apoi din Germania şi nu ştiu pe unde a mai ajuns. Se ştie foarte bine că şi Germania acordă cetăţenie, şi Spania, şi Franţa, dar nu se face atâta vâlvă în cazul lor, chiar dacă numărul de cetăţenii acordat de aceste state este de zeci de ori mai mare decât cel acordat de România cetăţenilor moldoveni.

- Domnule presedinte, sunt multi cetateni ai Republicii Moldova care lucreaza in strainatate. Ce se poate face pentru ca acestia sa se intoarce in tara? Iar, pana atunci, ce credeti ca trebuie facut pentru a-i determina sa se implice mai activ in viata politica din Republica Moldova?

Cauzele emigraţiei sunt în principal economice. Aşa că tot în zona aceasta trebuie căutate şi remediile. Doar dezvoltarea R. Moldova şi accelerarea proceselor de integrare europeană îi va face pe cetăţenii noştri să se întoarcă acasă. Noi asta facem acum. Dar le cerem tuturor un pic de răbdare.

-Prezenta trupelor rusesti de ocupatie din estul Nistrului reprezinta o amenintare la adresa libertatii cetatenilor si democratiei din Republica Moldova. Stiu ca militati pentru retragerea acestora, in conformitate cu angajamentele internationale pe care Federatia Rusa si le-a asumat, si ca, in luna iulie, la Geneva, in cadrul Conferintei Mondiale a Presedintilor de Parlament, ati tras un semnal de alarma, pe acest subiect. Au aparut semnale pozitive? Exista reactii de sustinere a demersului dumneavoastra?

Cu siguranţă. Iar partenerii noştri europeni şi americani nu şi-au schimbat poziţia în ceea ce priveşte chestiunea transnistreană. Eu am cerut şi vom cere în continuare retragerea trupelor şi a muniţiilor din regiunea transnistreană, iar în ceea ce priveşte dependenţa economică de piaţa rusească – care ne face vulnerabili şi în ceea ce priveşte chestiunea transnistreană -, vedem astăzi cu claritate că nu avem altă soluţie decât diversificarea pieţelor, pentru a nu mai fi dependenţi de un unic sau principal cumpărător. Relaţia economică cu Rusia este, desigur, foarte importantă, dar nici demnitatea noastră nu poate fi călcată în picioare atunci când unora sau altora nu le place atunci când preşedintele R. Moldova rosteşte adevărul.

-La nivelul Uniunii Europene, se observa un interes crescut fata de Republica Moldova. Cum ati caracteriza relatia cu statele Uniunii?

Interesul UE faţă de R. Moldova a crescut considerabil după 29 iulie 2009 şi asta nu face decât să ne bucure. Integrarea europeană este obiectivul nostru major. Suntem europeni şi trebuie să fin în Uniunea Europeană. Cu an în urmă încă nu cunoşteam ce va fi cu viitorul nostru, dar datorită cetăţenilor Republicii Moldova, în special al tinerilor, care au votat democraţia şi libertatea, noi putem acum liber să ne declarăm nu doar intenţiile de aderare, dar să şi muncim pentru asta, să anunţăm tare şi clar că suntem europeni şi dorim să fim în marea familie europeană. Este limpede că reformele pe care dorim să le întrprindem nu vor fi deloc uşoare, dar numai prin realizarea lor putem ajunge în Uniunea Europeană. Şi noi vom reuşi acest lucru, deoarece dorim să trăim într-o ţară liberă şi democrată.

Aderarea la Uniunea Europeana va fi, în primul rând, un beneficiu pentru generaţia tânără a Republicii Moldova. Avem tineri talentaţi, care se formează deja în spiritul valorilor democraţiei. Sunt convins că ei au energia, dinamismul şi entuziasmul de a se include activ în procesul de integrare europeană. Pe ei îi încurajez să valorifice oportunitatea apartenenţei noastre la Uniunea Europeană, să recupereze decalajele care ne despart la acest moment de ţările din Uniunea Europeană şi să transforme Republica Moldova într-o ţară prosperă, un exemplu de reuşită pentru construcţia europeană. Misiunea şi datoria noastră, a tuturor forţelor politice din Republica Moldova, constă astăzi în a arăta Europei că se poate conta pe statul nostru şi că familia europeană va primi nu numai un nou membru, dar şi un plus de sprijin pentru proiectele sale, şi nu în ultimul rând o stabilitate politică în această zonă.

- Dar cele cu SUA?

Relaţiile cu Statele Unite ale Americii au fost şi ele relansate şi pot spune că sunt în acest moment excelente. Cu America noi dorim să avem un parteneriat strategic formalizat. Şi lucrăm la asta.

-Anul acesta, inundatiile au afectat ambele maluri ale Prutului. Considerati ca autoritatile de la Chisinau au reactionat eficient? Sunteti multumit de ajutorul acordat de autoritatile de la Bucuresti sau puteau face mai mult?

Da, suntem extrem de mulţumiţi că România, care trece şi ea printr-o perioadă dificilă, a oferit ajutoare consistente cetăţenilor R. Moldova. Eu am mulţumit deja autorităţilor din România, personal preşedintelui Băsescu şi mă folosesc şi de acest prilej pentru a mulţumi autorităţilor şi cetăţenilor României pentru tot ajutorul pe care îl acordă cetăţenilor noştri, nu doar acela oferit pe timpul inundaţiilor. Şi le doresc cetăţenilor ambelor state să se întâlnească cât mai repede în marea familie europeană. Noi oricum suntem aşezaţi aici în sânul Europei. Eu sunt convins că acest obiectiv îl vom realiza şi, cu cât mai repede ne vom apropia de valorile europene, cu atât mai repede vom realiza şi valorile noastre naţionale, pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru noi, toţi românii.

Articol aparut in numarul 23 al saptamanalului ZIUAVECHE.RO

Politica “struţului” la Chişinău şi cea a “biciului” la Moscova

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Politica “struţului” la Chişinău şi cea a “biciului” la Moscova

de Denis Cenusa (4-7-2010)Ultimele evenimente arata ca Alianta pentru Integrare Europeana s-a inselat asteptand ca decretarea ”Zilei Ocupatiei Sovietice” se va solda cu o simpla reactie usturatoare a diplomatiei ruse.
Emis de Ghimpu la 24 iunie, efectele estimative ale decretului asupra relatiei cu Rusia au fost insuficient studiate si anticipate. Chiar si dupa retorica spinoasa a MAE-ului rus, din partea guvernarii de la Chisinau au lipsit actiuni energice in vederea diminuarii “supararii” Moscovei. Semnalele au fost concludente, dar nicio componenta din cadrul Aliantei nu s-a ingrijit de aceea ca relatiile moldo-ruse sa fie protejate de o deteriorare previzibila de la bun inceput. Rolul agravant le-au avut insa reflexele “strutului” sesizate in politica externa si interna realizate de conducerea moldoveana. Or, pozitiile exprimate de MAE-ul rus, Rospotrebnazorul rusesc si Parlamentul Federatiei Ruse au fost ignorate practic in totalitate de catre Guvernul R. Moldova, inclusiv Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene. Atat acuzatiile serviciului sanitar rusesc, cat si actul de condamnare al Dumei de Stat, afecteaza in/direct intersele cetatenilor moldoveni sau ale tarii in intregime. In conditiile de criza economica, accesul pe traditionala piata ruseasca poate fi salvatoare pentru ramura vinicola locala. Spre deosebire de exigentele mai mici si capacitatile pietei rusesti enorme, cele europene mai sunt paralizate concomitent de diminuarea puterii de cumparare a consumatorilor, dar si de tendintele de protectionism manifestate de autoritatile interesate de relansarea propriilor economii.  Totodata, decretul lui Ghimpu dezaprobat vehement si incisiv de forul legislativ rus poate prejudicia situatia moldovenilor aflati la lucru in aceasta tara. Din moment ce economiile nuputincioase ale statelor europene - populare in randul emigrantilor moldoveni (Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Irlanda), aplica variate planuri de austeritate profunda, remitentele din Rusia pot deveni vitale pentru tara noastra pe termen scurt si mediu. Cu toate acestea, autoritatile moldovenesti au la dispozitie un spatiu restrans de manevra, atat din lipsa unei strategii viabile in raport cu Rusia, dar si pentru ca diplomatia moldoveneasca activeaza in stransa corelatie cu consimtamintele politice din cadrul coalitiei de guvernare. Din cauza unei stanjeneli si retineri din partea Aliantei pentru Integrare Europeana in privinta Moscovei, comunistii si alte partide de stanga de natura “vatamatoare” pentru sistemul politic moldovenesc preiau si folosesc cu abilitate mesajul formulat de “geostrategii si ideologii rusi”. Comportamenul lor se contopeste perfect in actiunile Rusiei destinate prevenirii asa-zisei ”falsificari a istoriei”, care in conceptia comunistilor moldoveni este identica cu antagonizarea relatiilor cu Romania si contracararea fortelor politice cu aspiratii “unioniste” ascunse sau deschise.
Rusia si politica “biciului”
In loc sa invete lectii din gafele comise de comunistii moldoveni in 2006 sau din experienta altor state confruntate cu Rusia in ultimii 5 ani (cel mai recent – Belarus, pe motive politice si economice), puterea de la Chisinau, prin actiunile celui mai imprevizibil element al sau (Partidul Liberal), a reusit sa tensioneze la maxim dialogul cu Kremlinul. Ca si in alte cazuri, autoritatile ruse au specificat foarte clar care sunt instrumentele preconizate de acestea pentru a ”ordona” guvernarea fostei republici unionale. Chiar daca serviciul sanitar rusesc, in frunte cu Oniscenko, refuza sa raporteze intensificarea si inasprirea controalelor asupra productiei vinicole din Moldova la decretul lui Ghimpu, precedentul georgian, moldovenesc (2006) si cel belorus in 2009 (cu productia de lactate) demonstreaza alt lucru. In realitate, Rospotrebnazorul a devenit demult unul dinte instrumentele cele mai eficiente in amenajarea relatiilor dintre Rusia si mai multe state CSI (Belarus, Ucraina si R. Moldova, iar pana la parasirea organizatiei si de catre Georgia), dupa parghia ce consta in constrangeri legate de livrarile si preturile la gazele naturale exportate.
Odata ce hidrocarburile se scumpesc in mod natural, reiesind din contractul semnat de Gazprom cu Guvernul lui Greceanii, pentru a domoli spiritele infierbintate de la Chisinau autoritatile ruse mizeaza pe comertul extern. ”Biciul” aplicat de aceasta data nu este la fel de ”dureros” ca in 2006, care in combinatie cu scumpirea gazelor si presiunile politice, obtine o eficienta sporita considerabila. Stoparea exporturilor productiei moldovenesti a avut loc in 2006 un caracter punitiv evident. La aceasta etapa, avertismentele rusilor in privinta “vinului”  moldovenesc, in concomitenta cu pozitionarea Dumei de Stat, au urmatoarele rationamente:

• Relansarea formatiunilor de stanga, orientate spre Est, in circuitul politic moldovensc;
• Discreditarea si dezechilibrarea coalitiei liberal-democrate in fata opiniei publice, in contextul viitoarei campanii electorale;
• Reliefarea unor noi “inamici” externi pentru publicul rus, in permanenta intretinut cu animozitati ale statului rus cu factorii externi indiferent de dimensiunea si pericolul real emanat de acestia;
• Sensibilizarea partenerilor europeni ai Rusiei in privinta impactului politicilor intreprinse de guvernarea din Moldova sustinuta de UE, care ar detona intentionat relatiile moldo-ruse si ar agrava atmosfera de pe Nistru.

In mod eronat unii din cadrul AIE cred ca UE va intra in polemica pentru cauza moldoveneasca, neinteleasa practic de catre partenerii europeni, care nu vor sa sacrifice cu pragmatismul fata de Rusia. La acest pas nu este pregatit nici cel mai apropiat aliat al actualei guvernari moldovenesti - Bucurestiul, care este slabit mult de criza soci0-economica interna. Aceasta perspectiva, la fel ca si ultimele involutii si progrese in problematica transnistreana ce trebuie sa puna in garda Chisinaul, impunandu-l sa-si rationalizeze radical politica externa.

Curriculum Vitae (Denis Cenuşa)

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ:
Instituţia:   Programul Iniţiative Europene, Fundaţia Soros-Moldova, Redactor-şef/Coordonator www.europa.md, Februarie 2009 – prezent
Instituţia:   Centrul Analitic Expert-Grup, Cercetător-asistent, iulie 2006 – mai 2008 (Proiecte: Lansarea şi coordonarea activităţii “Reţelei Locale a Pactului Global ”; Monitorizarea desfăşurării “Planului de Acţiuni RM-UE”; „Analiza economică a UTA Găgăuzia şi a potenţialului său economic”; Raportul de Stare a Ţării (Relaţiile Moldovei cu România, Relaţiile Moldovei cu Ucraina) 2008; Realizarea studiului “Consolidarea societăţii civile în RM” (decembrie 2007))
Instituţia:  Centrul de Informare şi Documentare NATO, expert afiliat, pe parcursul anului 2008 (Elaborarea de analize pentru „Jurnalul Academic”, publicaţie electronică a Centrului de Informare şi Documentare NATO)
Instituţia:  Institutul de Politici Publice, expert afiliat, pe parcursul anului 2008 (Participarea la realizarea studiului “Securitatea societală în regiunea trilaterală România-Moldova-Ucraina”)
ACTIVITATEA CIVICĂ ŞI POLITICĂ:

• Absolvent Universitatea de Vară a Consiliului Europei (2009)/Institutul de Studii Politice din Moldova, Strasbourg, Chişinău, promoţia 2008-2009;
• Membru al Reţelei Liderilor Societăţii Civile din Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaijan şi Republica Moldova (începând cu 2009)
• Bursa Fundaţiei Balkanice pentru Democraţie
  (Balkan Trust For Democracy) în Republica Moldova, oferită de Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”. Curs intensiv de  “Leadership European şi instruire politică pentru tineri motivaţi din Republica  Moldova”, Chişinău, 2006 – 2007
• Seminar pentru Voluntari, Amnesty International Ukraine, 8-12  iulie, Kameneţk – Podolsk, Ucraina, 2005
• Şcoala de Voluntariat,  Winrock International in Moldova, 23 noiembrie-1 decembrie, Chişinău, 2005
• Participarea la campaniile de informare ale Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţi, Republica Moldova, 2004-2005
• Studierea drepturilor omului, Seminar, Amnesty International Moldova, Chişinău, 27 – 28 martie, 2004
• Alte informaţii adiţionale pot fi oferite la solicitare

STUDII:
2006-2007                  Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice Administrative, Specialitatea Politologie, masterand
2002- 2006                  Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice Administrative, Specialitatea Relaţii Internaţionale, student
TITLU ŞTINŢIFIC: Magistru în ştiinţe politice

COLABORARI:
2007- 2009     Moldova Azi (www.azi.md), Adevarul şi Foreign Policy România (www.adevarul.ro), ACUM (www.romanialibera.com), Unimedia (www.unimedia.md), Revista 22 (www.revista22.ro) etc.
BLOG PERSONAL:  www.cenusadi.wordpress.com
CV and other relevant information can be provided in English and Russian.

Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Atacuri contra guvernului actual de la Chișinău, pornite din Kiev, reluate de o revista din Franța, pentru care orice naționalism este o orientare extremistă de dreapta, xenofobie etc. A se citi si comentariile unor cititori ai revistei Le Courrier des Balkans.
Cu prietenie, Dan Culcer

http://www.robin-woodard.eu/spip.php?article769〈=fr

Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
Traduit par Stéphane Surprenant
27 réactions
Sur la Toile :
Publié dans la presse : 9 avril 2009
Mise en ligne : mardi 14 avril 2009


Les partis « démocratiques » de Moldavie, qui s’opposent au régime communiste de Vladimir Voronine, ne sont pas exempts de dangereux dérapages : hostilité aux minorités nationales, qui représentent un quart de la population du pays, exaltation du nationalisme roumain. Certains flirtent même avec des positions révisionnistes, exaltant le régime fascisant du Maréchal Antonescu et niant l’holocauste des Juifs de Roumanie et de Moldavie. Une analyse de Natalia Sineaeva-Pankowska.
Cet article est réservé aux membres de l'Espace abonnés (environ 1140 mots).

Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
par Natalia Sineaeva-Pankowska
vendredi 17 avril 2009 par Pierre
Les partis « démocratiques » de Moldavie, qui s’opposent au régime communiste de Vladimir Voronine, ne sont pas exempts de dangereux dérapages : hostilité aux minorités nationales, qui représentent un quart de la population du pays, exaltation du nationalisme roumain. Certains flirtent même avec des positions révisionnistes, exaltant le régime fascisant du Maréchal Antonescu et niant l’holocauste des Juifs de Roumanie et de Moldavie. Une analyse de Natalia Sineaeva-Pankowska.
Publié par Kyiv Post le 9 avril 2009
La Moldavie est connue comme étant l’un des pays les plus pauvres des anciennes républiques soviétiques, comme l’Arménie ou la Géorgie. C’est également un des États les plus multiculturels et les plus multilingues, avec une longue tradition de mariages mixtes et d’identités hybrides.
Lors du dernier recensement, mené en 2004, près du quart de la population moldave était constitué de minorités ethniques, c’est-à-dire de Gagaouzes, d’Ukrainiens, de Russes, de Bulgares, de Juifs et de Rroms. Mais, paradoxalement, la palette politique est nettement dominée par des partis nationalistes extrémistes.
Aux élections parlementaires qui ont eu lieu le 5 avril 2009, le Parti communiste a récolté la moitié des voix. Les trois autres partis qui ont recueilli plus de 6% des voix totalisaient ensemble 35% des suffrages exprimés. Or, ces partis sont fortement nationalistes.
Le terme "nationaliste" prend en Moldavie un sens bien particulier : il implique le rejet des traditions minoritaires et suppose la réunification avec la Roumanie, justifiée par des liens linguistiques, la prédominance de la culture roumaine au détriment de l’identité multiethnique historique de la Moldavie, ainsi que par l’affirmation d’une histoire "exclusivement roumaine". C’est justement cette interprétation de l’histoire qui a été enseignée dans les écoles depuis que la Moldavie a proclamé son indépendance.
Réécritures de l’histoire
Tout en essayant de donner - en guise de façade - à la communauté européenne l’image d’une d’opposition démocratique qui résiste à un gouvernement trop à gauche, ces partis de droite, dans le même temps, critiquent l’initiative du gouvernement communiste actuel qui veut remplacer "l’histoire des Roumains" dans les programmes scolaires par une histoire moldave, ouverte à l’histoire des minorités ethniques du pays, par exemple le récit de l’Holocauste.
Il s’agit seulement d’un exemple qui met en lumière la volonté de revisiter l’histoire de la période où la Moldavie était contrôlée par le gouvernement de la Roumanie durant la Seconde guerre mondiale. La définition de l’Holocauste, dans cette version révisée de l’histoire, se limite à "l’extermination des Juifs et des Rroms par les Allemands". Elle ne fait aucune mention de la responsabilité de l’État roumain dans le génocide.
Ces tentatives révisionnistes de nier ou de défigurer les faits relatifs au génocide des Juifs et d’autres minorités ethniques durant l’occupation roumaine fasciste de la Moldavie (1941-1944) sert bien entendu le thème politique de la réunification avec la Roumanie. En effet, malgré la mainmise de l’idéologie pan-roumaine sur l’éducation académique depuis les années 1990, la population moldave s’obstine à voter pour des partis politiques modérés, à l’exception des 7 à 10% des voix qui vont d’ordinaire au Parti populaire chrétien-démocrate, dirigé par Iurie Roşca. Celui-ci s’est fait connaître en Moldavie et dans le reste du monde comme le porte-étendard par excellence de l’idéologie pan-roumaine.
Les deux journaux liés à ce parti, Ţara (Mère patrie) et Flux, qui ont été pendant des années financés par le gouvernement de la Roumanie, sont connus pour développer une rhétorique explicitement hostile aux minorités et xénophobe. Néanmoins, il semble que la formation politique de Iurie Rosca a perdu une part de sa popularité dans la population et n’entrera pas cette fois au Parlement.
Par conséquent, la porte est désormais ouverte aux autres partis politiques tablant sur une idéologie similaire, qui espèrent maintenant occuper la niche de l’extrême-droite au Parlement, laissée vacante. C’est d’ailleurs la première fois que des groupes d’extrême-droite joue un rôle aussi décisif au cours d’élections parlementaires. Bien que certains de ces partis n’aient été fondés que tout récemment, ils jouissent d’un appui réel au sein de la population, en partie grâce à leur stratégie qui consiste à exploiter une rhétorique populiste, anti-pauvreté et anti-corruption. L’une de leurs promesses est d’ailleurs de donner à chacun de leurs électeurs la citoyenneté roumaine et de conserver "l’histoire des Roumains" dans les programmes scolaires.
Libéraux-démocrates et partis libéraux
Deux autres partis professant l’idéologie nationaliste pan-roumaine sont parvenus à entrer au Parlement, tous deux remportant 12% des voix. Il s’agit du Parti libéral de Mihai Ghimpu et Dorin Chirtoaca, ainsi que du Parti libéral-démocrate, menée par Vlad Filat. Au premier coup d’œil, leurs programmes pré-électoraux ne mettent pas de l’avant une idéologie pan-roumaine, contrairement à d’autres formations, comme Action européenne. Quoi qu’il en soit, ce thème resurgit dans leurs discours et dans leur passé politique.
Par exemple, Mihai Ghimpu s’est rendu célèbre avec cette phrase : "les Gagaouzes sont un ulcère sur le corps du peuple moldave". Dans les faits, les Gagaouzes représentent un petit groupe orthodoxe minoritaire d’origine turque, qui s’est vu accorder une relative autonomie territoriale en 1994. De plus, Mihai Ghimpu évoque souvent Ion Antonescu, Premier ministre de la Roumanie pendant la Seconde Guerre mondiale. Ce dernier est connu pour son antisémitisme et pour ses sympathies à l’égard de l’extrême-droite et des idéologies fascistes.
Les partis de Mihai Ghimpu et de Vlad Filat bénéficient du soutien des journaux nationalistes à grand tirage, tels que Timpul et le Jurnal de Chişinău, qui ont déjà été accusés de déformer la vérité au sujet de l’Holocauste. Timpul, par exemple, a publié un article dépeignant les pilotes roumains qui ont bombardé des villes et des villages moldaves, le 22 juin 1941, comme des libérateurs. Ces publications sont en outre devenues des vitrines pour les révisionnistes roumains, tels que Ion Coja et Gheorghe Buzatu, un collaborateur de Romănia Mare (Parti de la Grande Roumanie). Gheorghe Buzatu nie aussi la réalité de l’Holocauste.
Ion Coja, professeur à l’Université de Bucarest, s’est vu offrir une chronique dans l’hebdomadaire Jurnal de Chişinău, dans laquelle il a soutenu que l’inclusion d’un chapitre portant sur l’Holocauste dans les nouveaux manuels scolaires représentait une grave erreur. Ce chapitre avait été inclus dans le cadre de l’initiative du gouvernement moldave.
Ion Coja déclare, qu’en fait, les Juifs ont été épargnés sur le territoire roumain, et qu’il devraient donc en être reconnaissants. Ion Coja exerce une certaine autorité dans les milieux de l’éducation moldaves, ainsi que parmi les politiciens du pays.
"Où êtes-vous, Antonescu ?", lance l’un des visiteurs du blog Unimedia, une plate-forme médiatique unifiée, non-officielle et préélectorale utilisée par plusieurs partis de droite, dont les deux partis libéraux qui ont fait des gains lors du scrutin. Ainsi, Ion Antonescu et Zelea Codreanu, le fondateur de la Garde de Fer, un parti fasciste de l’entre-deux-guerres en Roumanie (qui existait bien sûr aussi en Moldavie), représentent des héros chez les bloggeurs d’Unimedia.
Source : Courrier des Balkans

• Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Mihai - 14 avril 2009 18-27) 
je me demande si cet article n’a pas été écrit par la milice communiste de Voronin !! quelle honte au courrier des Balkans de poster de tels articles qui insultent toute la jeunesse qui est allé défier une des dernières dictatures communistes européennes et qui aujourd’hui comptent ses prisonniers politiques.
Oui la Moldavie et la Roumanie sont liés par la culture et le sang n’en déplaise au CdB.
Réagir à cet article | Réagir à ce message 


◦ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Moi - 15 avril 2009 02-50) 
Written by a xenophobe, nationalist "journalist" ! Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par jake - 15 avril 2009 04-08) 
garda de fier sous antonescu=nazism..opozition en republique moldavie = nazism Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par jake - 15 avril 2009 04-18) 
garda de fer du marechal ion antonescu=nazism la oposition du gouvernement moldav=ion antonescu Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par jake - 15 avril 2009 04-21) 
garda de fer du marechal ion antonescu=nazism la oposition du gouvernement moldave=ion antonescu Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par kristos - 15 avril 2009 06-54) 
Bravo Mihai je vous félicite pour votre amalgame et parti pris. Mais au fond ce ne sont que vos émotions et critique réduite qui parlent... Ne lisez pas que des journaux nationalistes d’extrême droite et votre ESPRTIT CRITIQUE n’en sera que meilleur.... Merci à cet article de nous montrer le vrai visage de ces jeunes nationalistes (neo-fascistes ?) moldaves . Enfin n’oublions pas que même si le parti communiste moldave est à critiquer je ne pense pas que des partis d’extrême droite soient aptes à mieux faire. C’est choisir entre le choléra ou la peste. Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par kristos - 15 avril 2009 07-03) 
Bravo Mihai je vous félicite pour votre amalgame et parti pris. Mais au fond ce ne sont que vos émotions et critique réduite qui parlent... Ne lisez pas que des journaux nationalistes d’extrême droite et votre ESPRTIT CRITIQUE n’en sera que meilleur.... Merci à cet article de nous montrer le vrai visage de ces jeunes nationalistes (neo-fascistes ?) moldaves . Enfin n’oublions pas que même si le parti communiste moldave est à critiquer je ne pense pas que des partis d’extrême droite soient aptes à mieux faire. C’est choisir entre le choléra ou la peste. Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Cristina - 15 avril 2009 08-53) 
C’est surprenant... Je ne connais tres bien les discours des leaders moldaves, mais cet article est bien d’une evidente mauvaise intention... Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Didulica - 15 avril 2009 10-25) 
Le révisionnisme est une gangrène, contre laquelle il faut lutter. Mais il me semble que la plupart des Moldaves se battent avant tout pour avoir des meilleures conditions de vie et le droit de voyager, donc d’aller en Roumanie, notamment, pour travailler ou pour visiter de la famille. Car n’oublions pas que la République de Moldavie (en fait Bessarabie) n’est qu’une invention de Staline, résultat du rapt d’un territoire roumain. Je me demande aussi quelles sont les causes qui ont prévalu à la rédaction de cet article. Il est étrange de voir qu’il a été publié en Ukraine par une personne portant un nom russe et en fait, en voulant détruire l’image de l’opposition moldave (ou plutôt bessarabe), il reprend la thématique habituelle de l’impérialisme russe. Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Cristina - 15 avril 2009 11-36) 
Cet article a ete ecrit (et traduit, distribue) pout justifier la faute d’attitude de la part de l’Union europeenne, je pense... Comme dans tout pays du monde, je crois que la Bessarabie connait aussi une faction nationaliste ou extremiste... Mais il ne s’agit pas de ca maintenant ! Au moins, il ne sont pas du tout assez nombreux ! Mon beau-frere est la, il participe au manifestations, et je le connait bien, il n’a rien a faire avec le nationalisme ou l’extremisme !!! Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Lolek - 15 avril 2009 11-57) 
Il y a une certaine prétention exécrable à vouloir juger comme révisionniste les isolats contestataires et démocratiques en Moldavie ou ailleurs. La volonté de discréditation est manisfeste. Le révisionnisme ne se combattra efficacement que si on offre à une population des perspectives d’avenir, une considération et une véritable solidarité. Culpabilisons-les, c’est le meilleur moyens de jeter dans les bras des arrivistes nationalistes les démocrates les plus convaincus.
N’oublions pas que les premiers opposants au nazisme étaient allemands, les a-t-on soutenus ? Ils n’ont même pas les honneurs de nos livres d’histoire.
La banalisation du concept de révisionnisme finira par faire de la Shoa un simple détail de l’histoire.
Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par horia_sima - 15 avril 2009 14-40) 
Bonne propagande, orchestrée avec une connaissance précise des thèmes qui font mouche dans le lectorat français.
On ne peut pas plus efficace : la suspicion introduite par les quelques faits et suggestions subtilement amalgamés compromet l’élan de sympathie suscité par la jeunesse moldave.
La peste rouge n’est donc pas éradiquée. Elle sévit dans l’article et trouve un relais douteux dans cette publication qui a en plus trouvé une tribune sur le site du Monde.
Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Sol - 15 avril 2009 15-47) 
"Occupation de la Moldavie par la Roumanie" pendant la guerre ??? J’hallucine !!! La Moldavie a toujours été une Province roumanie. Voyons donc qui réécrit l’histoire dans cet article ??? C’est L’URSS qui a OCCUPE ce territoire roumain, qui n’est toujours pas LIBRE. Cet article DESINFORME gravement et nie dangereusement la réalité et l’histoire. Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Un citoyen - 15 avril 2009 18-12) 
Occupation roumaine fasciste de la Moldavie ? C’est incroyable à quel point on altère le faits historiques aujourd’hui ! La Moldavie a été une partie de la Roumanie, elle a eu une même histoire.... celle du peuple roumain. Ne pas accepter ce fait ca sera comme si on niait l’appartenance de l’Alsace et de la Lorraine à la France !!!!!!! Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Mihai - 15 avril 2009 18-24) 
Tout à fait sol les amalgames et contre sens historiques sont nombreux. Comme le précise un intervenant il suffit de lire le nom de l’auteur pour comprendre la partialité de l’article mais je n’osais le dire de peur de passer pour un suppôt de la garde de fer !!! on croit rever comme ci les quelques trublions herité de ce mouvement représentaient une menace en Bessarabie ! mais pour l’instant ce n’est pas eux qui torturent et jettent en prison des opposants. Le but de cet article est de créer une diversion honteuse pour minimiser les crimes du communisme moldave ! j’attends toujours les explications du courrier des balkans facent à la diffusion d’une telle propagande ! Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Didulica - 16 avril 2009 02-18) 
Merci pour votre soutien, Mihai ! Je ne suis pourtant pas un suppot de la garde de fer que j’exècre pour son idélogie nationaliste et antisémite, mais qui n’est pourtant pas fasciste (encore un raccourcis de l’auteur de l’article, qui n’est sans doute pas historienne), car ce sont les alliés de ces gens-là qui ont massacré une grande partie de ma famille, comme beaucoup d’autres. Je ne crois pas qu’il faille s’attendre à une justification du Courrier des Balkans pour la publication de cet article. Ne sont-ils pas eux-mêmes les suppots d’un révisionniste banalisé (comme le dit si bien Lolek dans son commentaire, mais transposé dans un autre contexte) ? Dans quel intérêt ? En fait ce genre d’article nous apporte plutôt des enseignements sur l’idéologie de ceux qui l’écrivent - et de ceux qui sont derrières. Donc, merci au Courrier des Balkans, les commentaires montrent que peu sont dupes. J’ai la nostalgie d’un journaliste réel, qui mérite vraiment son nom, avec une éthique civique et morale qui ne soit pas celle propagandiste du pouvoir. Et dire qu’au XIXème en France des journalistes se faisaient tuer pour pouvoir écrire ce qu’ils pensaient ! Aujourd’hui seuls quelques Russes inconscients en sont capables ! Et ils sont maintenant enterrés. La fille de Kiev a encore certainement de beaux jours devant elle. Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Lolek - 16 avril 2009 09-52) 
Il ne faut pas demander à un média français de la rigueur, encore moins des analyses historiques fines. La France n’a jamais été capable de comprendre et d’apprécier sa richesse et sa diversité humaine, encore moins la complexité de son histoire. Celle-ci a été écrite pour la classe qui a pris le pouvoir à la Révolution, au détriment du peuple et des travailleurs. Il ne faut donc pas s’attendre à ce qu’on détaille l’histoire de l’Europe et de ses peuples. Il est une tradition en France de ne jamais remettre en question les pouvoirs établis, de la Chine à la Russie en passant par l’Afrique. Tous les moyens sont bons (y compris les plus immoraux) pour discréditer ceux qui voudraient déstabiliser les détenteurs des richesses. Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Didulica - 16 avril 2009 15-57) 
En plus un tel article n’existe pas sur le site de Kyiv Post ! Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Zamfir Arbore (Jr) - 16 avril 2009 15-58) 
Au moment ou l’on arrête, on torture et on tue des jeunes gens pour avoir manifesté sur la place publique en République de Moldavie, le moins que l’on puisse dire est que ce n’est pas très futé de traduire un tel texte.
D’autant moins que le Courrier des Balkans a couvert la situation à Chisinau de ces derniers jours et informé sur les événements en cours. Que disent les médias, omniprésents, contrôlés par le Pari des communistes de la République de Moldavie : que c’était une tentative de coup d’Etat, derrière laquelle il y avait les nostalgiques du fascisme roumain, d’Antonescu, les néo-nazis, etc. En effet, il suffit de consulter n’importe quelle encyclopédie en ligne ou pas, il y a eu des fascistes roumains, un dictateur nommé Antonescu, qui ont commis des crimes de masse, c’est toujours important de les dénoncer, mais cela s’est passé il y a plus de soixante ans.
Qui plus est, le parti cité, le PPCD, a obtenu environ 3% des voix. Mais, précise l’auteur, les autres partis d’opposition c’est pas mieux, parce que roumains…
Tout devient possible à force de mélanger l’histoire et l’actualité. Un exemple, la presse transnistrienne, spécialisée dans la dénonciation des fascistes et antisémites roumains. Elle est disponible en anglais, comme cet article traduit par le Courrier qui n’est pas disponible en roumain. Son auteure, apparemment domiciliée à Chisinau, ignore vraisemblablement, comme la plupart des démocrates russophones la langue de leurs compatriotes fascistes et paysans. En voici les coordonnées, dans le cas où S. Surprenant voulait traduire quelques récentes analyses, fort avisées en matière de dénonciation du fascisme et du racisme : http://www.tiraspoltimes.com/node/315.
Les amateurs de ce genre de dénonciation trouveront notamment un entretien avec Avigdor Lieberman, le ministre des Affaires étrangères d’Israel, né en Moldavie, dans lequel il plaide pour la séparation entre la République (sécessionniste) du Dniestr et la Moldavie à l’instar de celle, pour laquelle il milite en Israel, entre les Juifs et les Palestiniens. Inutile de préciser que les Arabes, en l’occurrence, c’est les Moldaves...
Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(16 avril 2009 21-03) 
Un peu inquiétant quand même ... quand on sait les problèmes de nationalisme dans les Balkans, il n’y a pas franchement besoin que la Roumanie donne la nationalité à des agités du bocal. Il y a assez de nationalistes dans le coin, franchement pas la peine d’en importer... Entre les extrémistes Grecs, Kosovars, Serbes et certains de chez Ataka ... on pourrait sans problèmes faire exploser le baril de poudre. Ce serait tellement mieux simplement de profiter du soleil du printemps :) Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(16 avril 2009 21-08) 
Ben justement ... l’Alsace et la Lorraine ... un coup allemand, un coup français et on recommence ... Qu’en pensent les Alsaciens, au fait ? Sans doute : que l’Europe est une bonne chose et que connaître 2 langues aussi :) Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par roudy 971 - 16 avril 2009 21-16) 
ce qui fait les conflits ethniques est la diabolisation de l’autre. Je pense que la Moldavie n’a pas besoin d’entrer dans ce jeux. Le concept d’état nation que l’on prête aux moldaves n’est pas le seul. En france, nous parlons français, mais nous ne représentons pas tous les francophones d’Europe. Il y en a en Belgique et en Suisse. Ce dernier pays devrait plutot être l’exemple à suivre pour tous pays comprenant des populations auusi diversifiées. Je pense que en Moldavie les choses vont se calmer. Apres le recomptage , le parlement va désigner un nouveau président et une page sera tournée même si monsieur Voronin est toujours aux affaires. Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Vasile - 16 avril 2009 22-34) 
Cet article est une honte pour Le Courrier des Balkans. En ce moment-même des centaines de jeunes sont torturés par les policiers en Moldavie et au lieu de décrire cette situation dramatique ce site taxe les opposants du régime par "fascistes". Il y a déjà deux morts !! Le maire de Chisinau Dorin Chirtoaca (un "xenophobe revisionniste" d’apres Natalia Sineaeva car membre du Parti Libéral) vient de faire un rapport sur la torture en Moldavie. Voir http://blogosfera.md/view-post-v-63171-0-romana.html Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par GIBERNE - 17 avril 2009 00-41) 
La violence et la quasi unanimité des réactions à cet article sont particulièrement inquiétantes. L’irrédentisme roumain, de part et d’autre de la frontière, est une réalité. La volonté d’oublier le rôle central de la population roumaine (et pas seulement celui du régime pro-nazi) dans l’extermination des juifs de Bessarabie et de Transnitrie est très inquiétante. Dans un tel élan furieux, il est normal que l’on cherche à dénoncer la méconaissance française de la réalité politique de la grande Roumanie. Tout cela fleure très mauvais le nationalisme aveugle. Que la Roumanie et les roumains commencent par sortir de leur situation politique, sociale et économique actuelle devrait pourtant suffir à ce peuple avant que de vouloir annexer encore plus pauvre que lui. Car enfin, la Roumanie n’est tout de même pas un exemple dans quelque domaine que ce soit, à commencer par celui de la reconnaissance de ses crimes passés, la capacité à assurer un rôle normal à ses minorités hongroises ou roms. A bien y regarder la Transylvanie n’est-elle pas plus légitimement hongroise que roumaine ? Allons mesdames messieurs les nationalistes, occupez vous déjà de pouvoir, un jour, être fier de votre pays ! Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Un citoyen - 17 avril 2009 13-59) 
On voit bien monsieur que vous ne connaissez rien à l’histoire de la Roumanie et de la Moldavie. Il ne s’agit pas ici de "vouloir annexer" la Moldavie par les roumains.... Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Tsepesh - 19 avril 2009 17-53) 
Mais si !
http://www.kyivpost.com/opinion/39188/print
Mauvaise fois ?
Réagir à cet article | Réagir à ce message 


▪ Nationalisme, xénophobie et révisionnisme : l’autre visage de l’opposition moldave
(par Chris - 20 avril 2009 13-29) 
Je ne sais pas qui se cache sous ce pseudonime de Giberne (si ce n’est pas un Miklos ou autre semblable) mais la mauvaise foi est délirante ? Mais quel peuple à part les alemands (y compris francais, hongrois, russe, americain ou autre, et quand on parle d’iredentisme - je ne pense pas que les "grands nations" ont des lecons à donner !) a reconnu ses crimes du passé ? Et là on parle du nationalisme dans les commentaires, mais on oublie le nationalisme et les amalgams de l’article lui meme ? Mr. Giberne, calmez votre haine inutile et documentez-vous avant d’écrire ! Quid de la Transylvanie : apprenez l’histoire et après on peut parler ! Réagir à cet article | Réagir à ce message 



Istoria Moldovei, un sit interesant, datorat unui istoric din Basarabia

Istoria Moldovei, un sit interesant, datorat unui istoric din Basarabia

GEOPOLITICA BUGEACULUI (I)

GEOPOLITICA BUGEACULUI (I)

iunie 12 2009 - 21:52 (Centrul MDN)

ÎN LOC DE INTRODUCERE

Geopolitica a devenit, probabil, ştiinţa cea mai la modă după destrămarea fostei Uniuni Sovietice. Ea este încă o adevărată revelaţie pentru istoricii şi politologii din spaţiul ex-sovietic, deoarece numai cu vreo douăzeci de ani în urmă era calificată drept o „ştiinţă burgheză” şi chiar „fascistă” (din cauza faptului că din operele unuia dintre părinţii-fondatori ai geopoliticii, Hans Haushofer, s-a inspirat chiar Hitler – n. a.). S-au pornit să facă geopolitică toţi acei care cu puţin timp mai înainte o blamau ca pe o ştiinţă reacţionară (foştii profesori de „comunism ştiinţific”, „materialism dialectic şi istoric”, „filozofie marxist-leninistă”, „ştiinţe sociale” ş. a. m. d.) sau tinerii abia ieşiţi de pe băncile „universităţilor” şi „academiilor” de relaţii internaţionale plodite în ultimul timp ca ciupercile după ploaie.

Îndoctrinaţi de ideile promovate de geopoliticienii americani (de genul lui Zbigniev Brzezinski) deveniţi peste noapte din „lachei ai imperialismului” corifei atotştiutori şi infailibili, profesori cu părul căzut în lupta inegală cu ştiinţele reacţionare burgheze şi tinerii cu tuleie abia răsărite, perorează tot felul de inepţii despre începutul unei „noi ere în relaţiile internaţionale” marcată de realizările revoluţiei tehnico-ştiinţifice în domeniul înarmărilor care ar reduce la zero vechile atuuri geopolitice. Distanţele nu mai contează - odată ce sînt rachete în stare să le parcurgă în cîteva minute, precum nu mai contează nici aşezarea economico-geografică a unor puncte-cheie - odată ce acestea pot fi şterse de pe faţa pămîntului în doi timpi de către aceleaşi rachete.

Un război racheto-nuclear, însă, poate fi şi ultimul în istoria omenirii, căci în asemenea caz am pieri cu toţii. Din cauza specificului său, nu poate exista un război atomic „limitat” sau „local”. Or, radioactivitatea nu recunoaşte asemenea termeni. Un punct strategic nimicit de o bombă atomică nu va mai fi punct strategic niciodată, indiferent de faptul cine îl va stăpîni după aceasta şi, atunci, care este rostul? Omenirea, dacă nu vrea să se sinucidă, va continua să se folosească de armamentul convenţional. Prin urmare, vechile canoane geopolitice rămîn în vigoare.

Justeţea vechii maxime că nu poate fi cucerit pămîntul pe care nu a călcat încă piciorul soldatului, a fost confirmată de evoluţia evenimentelor din Irak Chiar şi după „Furtuna în deşert” care a spulberat forţa militară a Irakului, regimul lui Saddam Husein nu a putu fi răsturnat decît după ocuparea ţării de către forţele armate americane. Mai mult decît atît, de multe ori nici aceasta nu ajută: SUA şi aliaţii săi, de pildă, au ocupat Afghanistanul, dar despre o victorie definitivă – nici vorbă!. În lupta dintre fier şi o voinţă de fier, metalul nu are nici o şansă de a ieşi învingător.

Un popor poate fi supus numai atunci cînd moralul său de luptă este distrus, iar spiritul său naţional şi credinţa – trădate şi corupte. Din păcate, un asemenea exemplu ne-au oferit fraţii noştri de credinţă sîrbi a căror elită politică s-a vîndut Apusului contra promisiunilor de a fi acceptată în clubul elitar al „miliardului de aur”.

Republica Moldova, cu toate că este – potrivit statisticilor formale – „cea mai săracă ţară din Europa” şi are un teritoriu şi populaţie destul de mică, totuşi, reprezintă un interes deosebit pentru marile puteri. Valoarea sa geopolitică rezidă în poziţia-cheie de intrînd (poartă) în Balcani şi Europa Centrală. Această importanţă nu a fost diminuată nici de răşluirile teritoriale la care a fost supusă în anul 1940 şi nici de evenimentele din anii ’90 ai secolului trecut cînd în raioanele ei răsăritene şi sudice au fost create tocmai trei (!) formaţiuni separatiste (cam prea multe pentru o ţară aşa de mică).

Chiar din primele zile ale existenţei sale ca stat-subiect deplin de drept internaţional, Republica Moldova a avut de înfruntat agresiunea din partea a doi dintre vecinii săi - Rusia şi Ucraina. Prima a făcut-o deschis – prin susţinerea declarată a ocupanţilor-separatişti de la Tiraspol şi Comrat cu bani, armamente şi „voluntari”. În momentul în care, în ciuda acestui sprijin masiv, separatiştii se aflau în pragul catastrofei militare, Moscova nu a pregetat să intervină direct, trimiţînd în luptă unităţile armatei a XIV-a dislocate în regiune.

Kievul a procedat şi mai perfid decît sora sa răsăriteană. Declarîndu-şi în public neutralitatea (poza sfinxului), el a permis tranzitul bandelor de mercenari ruşi prin teritoriul său şi a aprovizionat cu toate cele necesare separatiştii de la Tiraspol şi unităţile armatei ruse care luptau de partea acestora. Mii de naţionalişti ucraineni din bandele UNA-UNSO au participat cot la cot cu „moscalii” (faţă de care, de obicei, ei nutresc o adevărată idiosincrasie de ură troglodită) la războiul de pe Nistru contra forţelor de ordine şi voluntarilor moldoveni.

Interesele lor în zonă au fost anunţate şi de Turcia şi Bulgaria – prin sprijinirea pe căi diplomatice şi financiare a pretenţiilor separatiste ale găgăuzilor şi, respectiv, bulgarilor din Bugeacul moldovenesc. În anul 2003, în conflict se implică mai activ statele occidentale în frunte cu SUA. Reprezentanţele acestor ţări la Chişinău au insistat pe lîngă conducerea Republicii Moldova să respingă „Memorandumul Kozak” propus de Federaţia Rusă în calitate de bază pentru aplanarea conflictului nistrean. Interesul Apusului era dictat nu atît de grija pentru integritatea teritorială a statului moldovenesc, cît de nedorinţa perpetuării prezenţei bazelor militare ruseşti în zonă care, conform prevederilor stipulate în memorandum, urmau să se menţină pe un termen de 20 de ani (cu posibilitatea prelungirii automate – la acordul părţilor).

Din punct de vedere geopolitic, Republica Moldova se divizează în cîteva regiuni destul de distincte: Nordul, Centrul, raioanele nistrene şi Bugeacul. Fiecare dintre ele are specificul şi importanţa sa. În funcţie de compoziţia etnică şi trecutul istoric sînt prezente şi interesele statelor mai mult sau mai puţin megieşe. Una dintre cele mai complicate şi interesante regiuni din punct de vedere al unui studiu geopolitic este Bugeacul.

ESTE OARE BUGEACUL ÎNTR-ADEVĂR UN „COLŢ UITAT” DE DUMNEZEU ŞI DE LUME ?

Există regiuni care în trecut au jucat un rol foarte important în jocul geopolitic al marilor puteri ale vremii şi care în vîltoarea evenimentelor mai recente parcă şi-au mai pierdut din fosta lor valoare. Această „devalorizare” este numai aparentă, deoarece apele tulburi se vor linişti şi atunci ele vor reveni în prim-planul geopoliticii mondiale. Una dintre aceste regiuni este actualul Bugeac. Este semnificativ faptul că toponimicul Bugeac s-ar traduce din limba tătarilor nohai drept „unghi” sau „colţ”... ori, poate, „colţ uitat”?

În orice caz, versurile mioritice „Pe-un picior de plai – Pe-o gură de rai...” dacă se şi refereau la vreo regiune oarecare, atunci nicidecum la Bugeac. În antichitate părintele geografiei Strabo numea acest teritoriu „Pusta Getică”, iar în Evul Mediu contemporanii îl includeau în aşa-zisa „Cîmpie Sălbatică” sau, chiar în „Marea Stepă” care se întindea de la „Pusta Ungară” (Panonia) pînă la nisipurile deşertului Gobi.

Bineînţeles că această caracteristică deloc măgulitoare nu a fost dată regiunii aşa, pur şi simplu. Regiunea nu numai că se deosebeşte printr-o floră şi faună deosebit de săracă pentru Europa, dar şi printr- lipsă aproape totală a bogăţiilor subpămîntene şi a altor resurse naturale. Pînă şi apa potabilă aici este mai deficitară decît în unele deşerturi autentice. „Meritul” că locuitorilor Basarabiei le revine cea mai mică cantitate de apă dulce pe cap de locuitor din Europa şi republicile fostei URSS îi revine Bugeacului.

Atunci apare o întrebare destul de logică: de ce această regiune într-atît săracă a fost pe parcursul secolelor un măr al discordiei între marile puteri? Care este secretul înverşunării de care dădeau dovadă imperiile timpului de a se agăţa de acest petec de pămînt chiar şi atunci cînd ele agonizau? Să enumerăm măcar cîteva fapte care în mod inevitabil dau naştere la o serie de întrebări.

- Grecii antici şi-au creat în această regiune o „ghirlandă” de colonii şi emporii (factorii comerciale);

- Imperiul Roman a cheltuit mijloace colosale pentru a-şi asigura controlul asupra acestei zone în care în faţa popoarelor de stepă nu existau nici un fel de obstacole naturale, or, se ştie că valurile lui Traian au fost ridicate în cîmp deschis tocmai în acest ţinut.

- Bizantinii, chiar şi atunci cînd s-au retras în faţa bulgarilor turanici, au mai continuat timp de un secol să-şi menţină garnizoanele în thema Paradunavon, deşi aceasta era despărţită de teritoriul de bază pe care îl controlau de o fîşie lată de cîteva sute de kilometri.

- Konungii varegi ai Rusiei Kievene şi cnejii Halici-Volîniei au întreprins nenumărate campanii militare pentru a controla această regiune.

- Cei mai calculaţi şi avari negustori ai Europei medievale, genovezii, au construit şi întreţinut pe litoralul Bugeacului cetăţi şi castele, deşi ele au fost ţinta atacurilor continue ale nomazilor.

- Relaţiile dintre Ungaria şi Ţara Moldovei au fost deteriorate un timp foarte îndelungat anume din cauza aceluiaşi ţinut.

- Eforturile militare ale Sublimei Porţi în Moldova au fost canalizate spre cucerirea Chiliei şi Cetăţii Albe, deşi celelalte cetăţi, oraşe şi tîrguri moldoveneşti erau cu mult mai bogate şi înfloritoare. Pentru a asigura o protecţie maximă noilor raiale, sultanii au permis ceambulurilor tătarilor nohai să-şi creeze în Bugeac un micro-hanat („tatarlîc”).

- În planurile expansioniste ale Imperiului Rus Bugeacului i s-a acordat o atenţie deosebită. Pentru a-şi atinge scopul, Rusia a mers chiar la încălcarea tratatelor încheiate anterior cu Ţara Moldovei şi Poarta Otomană. Interesant mai este şi faptul că denumirea de „Bugeac” s-a încetăţenit abia după cotropirea interfluviului Pruto-Nistrean de către Imperiul Rus în anul 1812. Pînă atunci chiar şi în izvoarele ruseşti această regiune purta numele de Basarabia. Extinderea denumirii asupra întregului interfluviu a fost o încercare de justificare a anexării unui teritoriu asupra căruia Rusia nu a avut nici un drept de ordin istoric, etnic sau juridic, dar, despre aceasta – puţin mai tîrziu.

- În urma Războiului Crimeei, aliaţii anglo-franco-turco-italieni au insistat anume asupra retrocedării Bugeacului Principatului Moldovei.

- De aceeaşi insistenţă a dat dovadă şi Imperiul Rus atunci cînd, în urma războiului cu Turcia din anii 1877-1878, a reanexat cele trei judeţe sud-basarabene, zmulgîndu-le de la camaradul său de arme – România. În numele acestui deziderat el a procedat la un „barter” teritorial inegal din punct de vedere cantitativ: Dobrogea (mult mai întinsă) în schimbul Bugeacului.

- După reanexarea Basarabiei în anul 1940, Moscova a procedat la încorporarea abuzivă a Bugeacului de Sud (împreună cu porturile dunărene şi Cetatea Albă) la RSS Ucraineană. Pentru ca tabloul să devină cît mai complet, în anul 1947, România este forţată să cedeze aceleiaşi R.S.S.U. insula Şerpilor. Această stîncă pînă nu demult nepopulată a fost „colonizată” de autorităţile „samostiinice” de la Kiev cu cîţiva locuitori, deşi pînă şi apa potabilă este adusă de pe continent, iar din floră şi faună sînt prezenţi numai muşchii şi şerpii care au dat denumirea acestei insule.

- În ajunul şi după destrămarea URSS, Moscova a provocat şi susţinut mişcările separatiste din Republica Moldova. Aşa zisele „UTAG” şi „rmn” se bucură şi astăzi de protecţia Federaţiei Ruse. Cremlinul abia aşteaptă vreo acţiune mai hotărîtă a Chişinăului în direcţia reintegrării acestor regiuni în cîmpul constituţional al Republicii Moldova pentru a repeta scenariul gruzin[i].

Răspunsul la toate aceste întrebări rezidă în importanţa geostrategică a acestei regiuni. Stalin califica geopolitica drept o ştiinţă fascistă, dar, procedînd la anexarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi recroirea hotarelor administrative din regiune în favoarea Ucrainei, a acţionat tocmai din considerente geopolitice.

Una dintre metodele cele mai eficiente folosite în geopolitică este cea a abordării sistemice. Ea permite scoaterea în evidenţă a tuturor factorilor geografici, demografici, istorici, economici şi de alt ordin care au contribuit la crearea chipului geopolitic al regiunii.

Denumirea de de Basarabia cu referire la întregul interfluviu Pruto-Nistrean nu este deloc corectă din punct de vedere istoric şi geografic, precum şi denumirea actuală de Bugeac pentru a desemna sudul acestui teritoriu nu corespunde istoriceşte acelui ţinut pe care această denumire îl indica în trecut. Totuşi, aceste denumiri au devenit după anul 1812 într-atît de uzuale, încît restabilirea celor autentice pentru uzul oficial juridico-politic şi teritorial-administrativ nu mai este, practic, posibilă, din păcate. În eseul de faţă vom utiliza denumirea de Moldova pruto-nistreană pentru a desemna interfluviul pruto-nistrean[ii] (numit „Regiunea Autonomă Basarabia” – „Oblastia de sine cîrmuitoare a Basarabiei” - şi „gubernia Basarabia” de către Imperiul Rus şi „provincia Basarabia” în cadrul României interbelice), iar denumirea de Bugeac pentru a desemna ceea ce se numea din vechime pînă în 1812 Basarabia şi anume partea sudică a acestui teritoriu.

AŞEZAREA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ ŞI RESURSELE NATURALE

Bugeacul este o regiune împărţită astăzi între Republica Moldova şi Ucraina. Ea alcătuieşte un pentagon inegal cu patru laturi delimitate de apele Prutului, Dunării de Jos, Mării Negre şi Nistrului şi una (cea nordică) imaginară care nu este legată de anumite repere geografice distincte. Ea merge, aproximativ, de-a lungul marginii de sud a fostei zone a Codrilor, formînd o linie oblică care începe la Prut – la sud de codrii Tigheciului şi se termină la Nistru - puţin mai la nord de Căuşeni.

Zona corespunzătoare dintre Nistru şi Bugul de Sud (Moldova bugo-nistreană) – numită în tradiţia istorică românească Olatul Voziei sau, pe scurt, Vozia, - reprezintă o copie aproape identică a Bugeacului. Este semnificativ faptul că pe unele hărţi ruseşti de epocă, întregul teritoriu cuprins între cursul inferior al Dunării (Prutului) şi cel al Bugului de Sud era numit Basarabia.

Din punct de vedere al reliefului, Bugeacul nu prea bucură ochiul prin varietatea formelor. Regiunea înfăţişează o cîmpie văluroasă presărată ici-colea cu dealuri cu pante line care, înaintînd spre mare, devine plată, precum o masă de tenis. Solurile sînt cu mult mai sărace decît în celelalte regiuni ale Basarabiei. Din cauza climei secetoase şi a apropierii mării, salinitatea este destul de înaltă, ceea ce face ca solonceacurile să se întîlnească destul de frecvent. În Evul Mediu lîngă litoral se mai puteau întîlni dune de nisip.

Poetul roman Ovidiu Naso, surghiunit de către divinul Octavian August la Tomis, confirmă proasta popularitate de care se bucura această regiune în ochii latinilor răsfăţaţi cu o climă şi natură mai blîndă şi mai variată. În elegiile sale scrise în exil, Ovidiu descrie aceste ţinuturi în cele mai sumbre culori[iii].

Flora este prezentă mai mult prin erbacee. Arborii se întîlnesc rar şi mai mult sub formă de crînguri răzleţe sau chiar copaci aparte, iar pădurile – numai în luncile rîurilor. Zona era foarte potrivită pentru creşterea extensivă a vitelor (mai ales oi şi capre care nu sînt prea pretenţioase). Fauna sălbatică este şi ea caracteristică pentru zona de stepă.

Hotărnicit de trei rîuri, Bugeacul, totuşi, suferă de o penurie cronică de apă dulce, fiind din acest punct de vedere una dintre cele mai seci zone din Europa. „Rîurile” interne care curg prin stepa aridă de la Nord spre Sud, sînt, mai degrabă, nişte pîraie care se seacă vara. Chiar şi puţinele lacuri au o salinitate înaltă, iar unele dintre ele, în genere, sînt suprasaturate cu sare. În Evul Mediu din aceste lacuri se extrăgea sarea care în acea epocă constituia unul dintre principalele articole de export ale Moldovei[iv].

Economia regiunii era în deplină corespondenţă cu aşezarea geografică, resursele şi condiţiile natural-climatice. Desigur că, în primul rînd, era vorba de creşterea dobitoacelor (precumpănitor a ovinelor). În Evul Mediu Bugeacul asigura piaţa din Istambul cu pielicele de miel, lînă merinos, caracul şi carne de oaie[v]. Condiţiile favorabile pentru creşterea extensivă a oilor au atras în regiune popoarele nomade de stepă.

Pescuitul a fost îndeletnicirea de bază a locuitorilor de lîngă rîuri, lacuri, limanuri, ţărm şi bălţile acestuia (pe care ei le numesc „ghioluri”). Comercializarea peştelui sărat şi afumat a fost o importantă sursă de venituri pentru vistieria domnească şi populaţia din zonă. În văile rîurilor se practica agricultura reprezentată prin cerealiere, legume şi viţa de vie.

Gurile Dunării, Nistrului, Prutului şi litoralul pontic favorizau dezvoltarea comerţului maritim şi fluvial, cu atît mai mult cu cît în acea epocă predomina navigaţia de cabotaj cu corăbii de mic tonaj (galere şi feluci), iar rîurile erau mult mai pline, mai adînci. Adîncimea relativ nu prea mare a limanelor şi rîurilor nu constituia o piedică pentru asemenea gen de navigaţie. Iată de ce porturile din zonă erau printre cele mai mari şi înfloritoare în bazinul pontic.

Îndeletnicirile aveau şi o conotaţie etnică. Populaţia autohtonă practica îndeosebi agricultura, creşterea vitelor şi pescuitul riveran sau lacustru. Veneticii nomazi se îndeletniceau în exclusivitate cu creşterea vitelor, iar grecii – cu pescuitul maritim. Comerţul era „împărţit” între greci, armeni şi genovezi. Începînd cu secolul XIX el a fost monopolizat de către evrei.

(Va urma)

---

[i] Este vorba de evenimentele din august 2008, cînd Tbilisi a reacţionat în forţă la provocările din partea regimului separatist din Osetia de Sud. Moscova a răspuns printr-o intervenţie armată şi recunoaşterea independenţei enclavelor sud-osetă şi abhază.

[ii] Rîul Nistru nu este o frontieră etnică sau etnografică, Moldova etno-istorică – dintre Carpaţii Răsăriteni şi Bugul de Sud - împărţindu-se etnografic în 4 zone: de nord, cuprinsă între Carpaţi, cursurile de mijloc ale Nistrului şi Prutului şi linia imaginară dintre Carpaţi şi Nistru la nord de Neamţ-Iaşi-Soroca. A doua zona – de centru – este curpinsă între această linie imaginară şi linia dintre Carpaţi şi Nistru care uneşte Vrancea cu Tighina. Cea de a treia zonă etnografică este curpinsă între această linie imaginară şi ţărmul Dunării şi al Mării. Zona a patra o formează populaţia românească (de origine românească, de fapt) dintre Nistru şi Bugul de Sud care, la rîndul ei, nu este omogenă sub aspect etnografic, deşi acolo predomină elemente maramureşene, bîrsene, ardelene, bănăţene, elementele moldoveneşti ridicîndu-se la cel mult 40% din populaţia românească.

[iii] Cu opt secole mai tîrziu, poetul rus Puşkin, exilat şi el de către suveranul său, a scris un fel de „remake” „a la Ovidiu” – „Cu lira nordică dînd glas pustietăţii…”.

[iv] Extragerea şi comercializarea sării erau un monopol domnesc. La minele de sare montane şi lacustre (ocnele) era folosită munca criminalilor condamnaţi la muncă silnică (ocnaşii). Pînă la revoluţia tehnico-ştiinţifică în domeniul industriei extractive, sarea era o marfă foarte căutată şi scumpă. În unele regiuni ale globului, drobii de sare de o anumită greutate serveau în calitate de marfă universală (bani).

[v] Turcii, după credinţă, sînt musulmani şi carnea de oaie ocupă un loc de bază în alimentaţie, cea de porc fiind considerată „haram”, adică „spurcată”. Ovinele sînt deosebit de întrebate în ajunul Kurban-Bairamului care marchează sfîrşitul postului Ramadanului. În timpul acestei sărbători musulmanii aduc jertfă o oaie, un cîrlan sau un berbec.