Politica “struţului” la Chişinău şi cea a “biciului” la Moscova

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Politica “struţului” la Chişinău şi cea a “biciului” la Moscova

de Denis Cenusa (4-7-2010)Ultimele evenimente arata ca Alianta pentru Integrare Europeana s-a inselat asteptand ca decretarea ”Zilei Ocupatiei Sovietice” se va solda cu o simpla reactie usturatoare a diplomatiei ruse.
Emis de Ghimpu la 24 iunie, efectele estimative ale decretului asupra relatiei cu Rusia au fost insuficient studiate si anticipate. Chiar si dupa retorica spinoasa a MAE-ului rus, din partea guvernarii de la Chisinau au lipsit actiuni energice in vederea diminuarii “supararii” Moscovei. Semnalele au fost concludente, dar nicio componenta din cadrul Aliantei nu s-a ingrijit de aceea ca relatiile moldo-ruse sa fie protejate de o deteriorare previzibila de la bun inceput. Rolul agravant le-au avut insa reflexele “strutului” sesizate in politica externa si interna realizate de conducerea moldoveana. Or, pozitiile exprimate de MAE-ul rus, Rospotrebnazorul rusesc si Parlamentul Federatiei Ruse au fost ignorate practic in totalitate de catre Guvernul R. Moldova, inclusiv Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene. Atat acuzatiile serviciului sanitar rusesc, cat si actul de condamnare al Dumei de Stat, afecteaza in/direct intersele cetatenilor moldoveni sau ale tarii in intregime. In conditiile de criza economica, accesul pe traditionala piata ruseasca poate fi salvatoare pentru ramura vinicola locala. Spre deosebire de exigentele mai mici si capacitatile pietei rusesti enorme, cele europene mai sunt paralizate concomitent de diminuarea puterii de cumparare a consumatorilor, dar si de tendintele de protectionism manifestate de autoritatile interesate de relansarea propriilor economii.  Totodata, decretul lui Ghimpu dezaprobat vehement si incisiv de forul legislativ rus poate prejudicia situatia moldovenilor aflati la lucru in aceasta tara. Din moment ce economiile nuputincioase ale statelor europene - populare in randul emigrantilor moldoveni (Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Irlanda), aplica variate planuri de austeritate profunda, remitentele din Rusia pot deveni vitale pentru tara noastra pe termen scurt si mediu. Cu toate acestea, autoritatile moldovenesti au la dispozitie un spatiu restrans de manevra, atat din lipsa unei strategii viabile in raport cu Rusia, dar si pentru ca diplomatia moldoveneasca activeaza in stransa corelatie cu consimtamintele politice din cadrul coalitiei de guvernare. Din cauza unei stanjeneli si retineri din partea Aliantei pentru Integrare Europeana in privinta Moscovei, comunistii si alte partide de stanga de natura “vatamatoare” pentru sistemul politic moldovenesc preiau si folosesc cu abilitate mesajul formulat de “geostrategii si ideologii rusi”. Comportamenul lor se contopeste perfect in actiunile Rusiei destinate prevenirii asa-zisei ”falsificari a istoriei”, care in conceptia comunistilor moldoveni este identica cu antagonizarea relatiilor cu Romania si contracararea fortelor politice cu aspiratii “unioniste” ascunse sau deschise.
Rusia si politica “biciului”
In loc sa invete lectii din gafele comise de comunistii moldoveni in 2006 sau din experienta altor state confruntate cu Rusia in ultimii 5 ani (cel mai recent – Belarus, pe motive politice si economice), puterea de la Chisinau, prin actiunile celui mai imprevizibil element al sau (Partidul Liberal), a reusit sa tensioneze la maxim dialogul cu Kremlinul. Ca si in alte cazuri, autoritatile ruse au specificat foarte clar care sunt instrumentele preconizate de acestea pentru a ”ordona” guvernarea fostei republici unionale. Chiar daca serviciul sanitar rusesc, in frunte cu Oniscenko, refuza sa raporteze intensificarea si inasprirea controalelor asupra productiei vinicole din Moldova la decretul lui Ghimpu, precedentul georgian, moldovenesc (2006) si cel belorus in 2009 (cu productia de lactate) demonstreaza alt lucru. In realitate, Rospotrebnazorul a devenit demult unul dinte instrumentele cele mai eficiente in amenajarea relatiilor dintre Rusia si mai multe state CSI (Belarus, Ucraina si R. Moldova, iar pana la parasirea organizatiei si de catre Georgia), dupa parghia ce consta in constrangeri legate de livrarile si preturile la gazele naturale exportate.
Odata ce hidrocarburile se scumpesc in mod natural, reiesind din contractul semnat de Gazprom cu Guvernul lui Greceanii, pentru a domoli spiritele infierbintate de la Chisinau autoritatile ruse mizeaza pe comertul extern. ”Biciul” aplicat de aceasta data nu este la fel de ”dureros” ca in 2006, care in combinatie cu scumpirea gazelor si presiunile politice, obtine o eficienta sporita considerabila. Stoparea exporturilor productiei moldovenesti a avut loc in 2006 un caracter punitiv evident. La aceasta etapa, avertismentele rusilor in privinta “vinului”  moldovenesc, in concomitenta cu pozitionarea Dumei de Stat, au urmatoarele rationamente:

• Relansarea formatiunilor de stanga, orientate spre Est, in circuitul politic moldovensc;
• Discreditarea si dezechilibrarea coalitiei liberal-democrate in fata opiniei publice, in contextul viitoarei campanii electorale;
• Reliefarea unor noi “inamici” externi pentru publicul rus, in permanenta intretinut cu animozitati ale statului rus cu factorii externi indiferent de dimensiunea si pericolul real emanat de acestia;
• Sensibilizarea partenerilor europeni ai Rusiei in privinta impactului politicilor intreprinse de guvernarea din Moldova sustinuta de UE, care ar detona intentionat relatiile moldo-ruse si ar agrava atmosfera de pe Nistru.

In mod eronat unii din cadrul AIE cred ca UE va intra in polemica pentru cauza moldoveneasca, neinteleasa practic de catre partenerii europeni, care nu vor sa sacrifice cu pragmatismul fata de Rusia. La acest pas nu este pregatit nici cel mai apropiat aliat al actualei guvernari moldovenesti - Bucurestiul, care este slabit mult de criza soci0-economica interna. Aceasta perspectiva, la fel ca si ultimele involutii si progrese in problematica transnistreana ce trebuie sa puna in garda Chisinaul, impunandu-l sa-si rationalizeze radical politica externa.

Curriculum Vitae (Denis Cenuşa)

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ:
Instituţia:   Programul Iniţiative Europene, Fundaţia Soros-Moldova, Redactor-şef/Coordonator www.europa.md, Februarie 2009 – prezent
Instituţia:   Centrul Analitic Expert-Grup, Cercetător-asistent, iulie 2006 – mai 2008 (Proiecte: Lansarea şi coordonarea activităţii “Reţelei Locale a Pactului Global ”; Monitorizarea desfăşurării “Planului de Acţiuni RM-UE”; „Analiza economică a UTA Găgăuzia şi a potenţialului său economic”; Raportul de Stare a Ţării (Relaţiile Moldovei cu România, Relaţiile Moldovei cu Ucraina) 2008; Realizarea studiului “Consolidarea societăţii civile în RM” (decembrie 2007))
Instituţia:  Centrul de Informare şi Documentare NATO, expert afiliat, pe parcursul anului 2008 (Elaborarea de analize pentru „Jurnalul Academic”, publicaţie electronică a Centrului de Informare şi Documentare NATO)
Instituţia:  Institutul de Politici Publice, expert afiliat, pe parcursul anului 2008 (Participarea la realizarea studiului “Securitatea societală în regiunea trilaterală România-Moldova-Ucraina”)
ACTIVITATEA CIVICĂ ŞI POLITICĂ:

• Absolvent Universitatea de Vară a Consiliului Europei (2009)/Institutul de Studii Politice din Moldova, Strasbourg, Chişinău, promoţia 2008-2009;
• Membru al Reţelei Liderilor Societăţii Civile din Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaijan şi Republica Moldova (începând cu 2009)
• Bursa Fundaţiei Balkanice pentru Democraţie
  (Balkan Trust For Democracy) în Republica Moldova, oferită de Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”. Curs intensiv de  “Leadership European şi instruire politică pentru tineri motivaţi din Republica  Moldova”, Chişinău, 2006 – 2007
• Seminar pentru Voluntari, Amnesty International Ukraine, 8-12  iulie, Kameneţk – Podolsk, Ucraina, 2005
• Şcoala de Voluntariat,  Winrock International in Moldova, 23 noiembrie-1 decembrie, Chişinău, 2005
• Participarea la campaniile de informare ale Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţi, Republica Moldova, 2004-2005
• Studierea drepturilor omului, Seminar, Amnesty International Moldova, Chişinău, 27 – 28 martie, 2004
• Alte informaţii adiţionale pot fi oferite la solicitare

STUDII:
2006-2007                  Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice Administrative, Specialitatea Politologie, masterand
2002- 2006                  Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice Administrative, Specialitatea Relaţii Internaţionale, student
TITLU ŞTINŢIFIC: Magistru în ştiinţe politice

COLABORARI:
2007- 2009     Moldova Azi (www.azi.md), Adevarul şi Foreign Policy România (www.adevarul.ro), ACUM (www.romanialibera.com), Unimedia (www.unimedia.md), Revista 22 (www.revista22.ro) etc.
BLOG PERSONAL:  www.cenusadi.wordpress.com
CV and other relevant information can be provided in English and Russian.

ALINA MUNGIU-PIPPIDI. Vând opinie publică. Negociabil

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. In afară de stilul ziaristic practicat acum de Alina Mungiu-Pippidi, derivat probabil din faptul că, în loc de condei, dânsa folosește o coadă de mătură, populară dar de marcă, AMP are dreptate : creatorii de opinie sunt de vânzare. Chestiunea e că, încă, nu știm, cu state de plată la vedere, cine a plătit-o pe dânsa până acum. Fiindcă textele publicate în presa sponsorizată (sau cumpărată?) de Fundația Soros, sau de alte oficine și alți moguli, după 1990, mai sunt accesibile pe Net, relectura articolelor și rapoartelor poate evidenția tristețea cinică a unei burghezii care se vinde o dată la o jumătate de secol cui dă mai mult, în atmosfera unui parfum rînced de antitranspirant, emanat de lingușii, trepădușii (lingușele și trepădușele, un feminin trebuia în fine creat) care au asudat activ, mereu critici sau entuziaști la cerere.

Cu prietenie, Dan Culcer

Vând opinie publică. Negociabil
2 Septembrie 2010
Vând opinie publică. Negociabil
de ALINA MUNGIU-PIPPIDI
1915 VIZUALIZARI | COMENTARII 20

Vine Dan Diaconescu la guvernare cu partidul lui fără nume, însă neînscris şi neformat, dar de care ar fi auzit deja vreo 20% din români, care imediat s-au repezit să se declare la operatorul anonim de sondaje, care, la o dată necunoscută, a făcut un sondaj nedeclarat şi neconfirmat, pentru o agenţie anonimă? Nu ştiu; şi nu ştie nici Diaconescu, care oricum nu ştie multe după cum arată. Ce ştiu însă e că e cu totul nefiresc să-l plătim din bani publici, chit că prost, pe un băiat numit Sebastian Lăzăroiu ca să se ocupe de asemenea diversiuni, în timp ce pe fişa lui de post scrie că trebuie să dea sfaturi politice şefului statului. E a doua oară în ultima lună când dl Lăzăroiu face ceea ce în lumea reclamei se numeşte teasing, trezeşte curiozitatea pe un produs nou, prezentându-l ca pe un mister, trăgându-l afară doar pe jumătate din pălăria de magician.

Deh, cum am mai scris aici, nu rentează să fii savant în România, şi de asta dl Lăzăroiu, dintr-o speranţă a sociologiei, a ajuns un mercenar al politicii, că e totuşi mai uşor să scrii pe un blog decât să publici o lucrare ISI. Şi când zic mercenar ştiu eu ce spun, ia să verifice jurnaliştii ce contracte de consultanţă a desfăşurat dl Lăzăroiu, chiar de când e la Cotroceni, fără vreo jenă de conflict de interese sau alte fleacuri. Nu vreau să zic cu asta că ia ceva de la Diaconescu, deşi, la nivelul la care a coborât Lăzăroiu, Diaconescu e un potenţial angajator pe viitor. Ci doar că lansarea unei asemenea fumigene, în mod repetat şi fără nici un scrupul pentru vreo deontologie a profesiei sale de bază, se bazează pe un singur lucru, şi acela cât se poate de real. Că Diaconescu are bani să-şi sponsorizeze o asemenea lansare-alibi pentru necazurile sale juridice, şi că opinia publică e formată fie din cretini, fie din mercenari gata să fie cumpăraţi de Diaconescu, şi aceste avantaje pot lucra de la sine pentru planul marilor gânditori politici de la Cotroceni, să mai sape din procentele potenţiale ale PSD cu orice preţ. Deşi preţul e mare.

Dar partea mai preocupantă este reclama spontană de care se bucură dl Diaconescu din partea aceloraşi jurnalişti, care au creat câţiva ani la rând diversiunea numită Gigi Becali, pe o idee de Hrebenciuc, alt fost angajator al lui Lăzăroiu. Dacă Monica Macovei, un fost ministru al Justiţiei cu reputaţie de reformator, propunea ea un partid, cum tot speră unii, vedeam cel mult demolări pe la televiziuni, dar şi astea la ore mai proaste. Dacă însă un infractor care a construit o avere prin şantaj, folosind pe faţă presa în scopuri la care alţii o foloseau mai ferit, adică să demoleze sau să ridice reputaţia unora, se hotărăşte, ca strategie de apărare, să capete imunitate politică, jurnaliştii de vânzare lasă baltă orice subiect şi se ocupă de el cu entuziasm. Vezi-l pe Bodgan Chirieac în rândul întâi (luând o pauză din elogiile aduse Elenei Udrea), extaziindu-se de succesul Elodiei! Vezi kompromatul din faptul că omul e invitat peste tot, dar nu e întrebat ce trebuie, adică de unde au ieşit atâtea milioane dintr-o televiziune de apartament, ce o să facă dacă e trimis în judecată şi condamnat, că e o incompatibilitate legală cu politica, şi aşa mai departe. E întrebat, în schimb, dacă ajunge preşedinte, ce va da la oameni? Şi ce va face cu Băsescu? Dar cu încălzirea globală? Şi tot aşa. Toate, prilej de a-l ridica spre ţinta de 20%.

Vai de capul ei de ţară, că sociologii sau jurnaliştii din viaţa publică au ajuns în halul ăsta, nişte creaturi ale noroiului! Între timp, Fiscul a scurs la un ziar de mahala statele de plată ale lui Sorin Ovidiu Vântu (incomplete, că aşa e la noi). Poate dvs. aţi aflat ceva nou. Eu, nu! Omul a avut pe lista de plată mare parte din elita opiniei publice de la noi, unii, mai cu scuze, au prestat pentru el în media lui, alţii, fără nici o scuză, şi pe bani mulţi. Poate nu ştia cineva cine e dl Vântu? Ca şi la dl Diaconescu, ştia toată lumea, că dl Vântu şi-a făcut un titlu de glorie din faptul că a construit FNI pe o reţea de securişti, nu era nevoie să i se caute nu ştiu ce angajament, că omul ne spusese singur cu zece ani înainte ce şi cum! Asta nu a împiedicat ani de zile pe nimeni să aibă relaţii cu el şi să îi ia banii, oricum nu pe floarea luptei cu mogulii de azi, de la Traian Ungureanu la Cătălin Avramescu, sau pe familia Săftoiu, oameni care au avut funcţii publice! Cine tipărea anual clasamentul concursului de cumpărat elite cu toptanul, Zece pentru România? Prestigioasa editură Humanitas! Pe cine am văzut eu prin sală în anul în care, cu mari eforturi şi de una singură (în acest ziar, nu în altul), am reuşit să conving vreo jumătate din premianţi să nu se ducă sau să dea premiile înapoi? Pe Liiceanu şi Cărtărescu, lângă mai bine cotaţii Adrian Păunescu şi compania!

Pe acest fond, mica expediţie în Noua Zeelandă a unor ziarişti din presa noastră pe banii Gabriel Resources, patronii potenţialei exploatări de la Roşia Montană, pare un mic subiect. Dar nu e. Şi, deşi m-am abţinut pe tema asta ani de zile, azi nu o mai fac. Trebuie să informez opinia publică, parte ignorantă, că datorită opoziţiei la proiectul Roşia Montană propaganda acestei firme şi tentativele ei de a atrage opinia publică de partea proiectului s-au escaladat foarte tare. De la propunerea unui studiu independent comisionat SAR acum ani de zile şi declinat de noi, deşi ni se dăduseră mari garanţii de independenţă (şi, evident, un preţ avantajos), la încercuiri repetate după ce m-am mutat la Berlin, oamenii ăştia sunt absolut neobosiţi în a atrage pe toată lumea de partea lor. Sunt bine plasată ca să ştiu că oricine contează în piaţa de opinie de la noi a fost abordat: nu există păreri publice dezinteresate pro-Gabriel Resources. Şi de asta e penibil că printre avocaţii acestui proiect au ajuns să se numere
I.T. Morar, Cristi Preda şi aşa mai departe. E pe faţă. Dacă acceptăm, înseamnă că recunoaştem că opinia noastră publică e de vânzare! Şi de asta, fără să fi avut vreo opinie vreodată în problema asta, mă declar de azi de partea celor douăzeci şi ceva de mii de semnatari contra; băieţi, treceţi-mă şi pe mine la coada listei! Pur şi simplu nu se mai poate!

O să ziceţi că nu e grav dacă opinia publică e de vânzare; în fond, e doar abur, de ce să dai bani pe ea? Nu, nu: cariera domnului Diaconescu arată că opinia publică e esenţială în succesul în afaceri şi politică, altfel nu se găseau atâţia guguştiuci să-l plătească. Că vine unul şi îţi cere un milion, OK, dar să îi dai? Tablou! Nu, banii, puterea şi chiar libertatea depind de opinia publică, altfel nu motiva un procuror la reţinerea asistentei de la Giuleşti (aia care, prin regulament, nu ar fi trebuit niciodată să fie singură la Reanimare) că prezintă pericol public pentru că gestul ei a subminat în opinia publică încrederea în sistemul sanitar! Şi nişte judecători, poate aceiaşi care i-au dat drumul lui Diaconescu prin talk-show-uri să-şi facă propagandă electorală, au admis chestia asta şi au băgat-o la arest o lună. A dracului opinie publică, ţine loc şi de justiţie, şi de tot. Şi tocmai de aia a ajuns aşa o marfă.

Serial despre acoperitii si descoperitii din “presa libera”.

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Nu am posibilitatea de a controla afirmațiile lșui Voctor Roncea, ziarist supus umorilor și deducțiilor pripite. M-ar interesa sp aflu cifra reală a fondurilor Fundației Soros. Cu prietenie, Dan Culcer

Serial necrutator despre acoperitii si descoperitii din “presa libera”. Troika Vintu – Voiculescu – Patriciu si deontologii de serviciu/ii ai GDS – ancheta derulata de George Roncea

20 Jul, 2010  despre presa

Sursa : http://roncea.ro/2010/07/20/sorin-ovidiu-vintu-%E2%80%93-profil-de-mogul-george-roncea-incepe-un-serial-necrutator-despre-acoperitii-si-descoperitii-din-presa-libera-troika-vintu-%E2%80%93-voiculescu-patriciu-si-deontolo/

• Cine sunt stapanii “presei libere”?
• Ce sunt “mogulii”, cine i-a facut pe ei si de ce?
• Ce ii uneste si ce ii aseamana pe Vintu, Voiculescu, Patriciu?
• Istoriile necenzurate ale mogulilor “presei libere”

Cine sunt “mogulii” presei romanesti si de ce acestia au devenit o tema centrala a discursului public actual ?

De ce televiziunile mogulilor Voiculescu si Vintu s-au inflamat pana la explozie pana si datorita unor mici pamflete vizuale create de fratele meu si alti “derbedei”, huligani, golani si gugulani? De ce s-a ajuns ca informatii despre moguli sau chiar luatul in ras ai acestora sa nu (mai) fie permise decat in spatiul online? – (desi agenti ai acestora din asa zisa societate civila incearca acum sa “reglementeze” pana si acest unic mediu de expresie unde mai exista inca libertate, pana la un punct).

De ce este atat de controlata presa, cu mijloace de presiune mult mai perfide decat in apusa epoca comunista?

De ce jurnalismul care se practica acum in Romania mai are foarte putin de-a face cu ideea de libertate si exprimare neingradita?

Sunt intrebari legitime in masura in care conceptul de “presa libera” mai are (inca) legitimitate, dupa 20 de ani de la momentul in care romanii au crezut ca “si-au luat ratia de libertate” in decembrie 1989. Anatema de “stupid people” aruncata in scarba romanilor acum 20 de ani de Silviu Brucan, unul din sefii vechii retele a Kominternului mai are inca putere si azi?

Nu reusim oare sa ridicam valul de minciuna, sa luptam cu armele cuVintului liber impotriva celor care isi propun, ca demni urmasi ai lui Brucan, sa impinga in jos, sa prosteasca si sa-i hipnotizeze pana la idiotizare pe romanii cu telecomanda in mana?

Chiar daca nu ne ramane decat online-ul ca mediu de exprimare libera, si eu si alti ziaristi, formati in mediul liber de comunism al Pietei Universitatii, trecuti prin mineriada, prin arest si prin proba batailor salbatice aplicate de mineri si securistii/militieni ai lui Ion Iliescu ne vom propune sa deslusim misterul mogulilor educati la scoala Brucan, facuti oameni – miliardari – de regimul Iliescu.

Este vorba in principal in serialul care urmeaza de Sorin Ovidiu Vintu, Dinu Costache Patriciu si Dan Felix Voiculescu. Intrucat este vorba de un work in progres invit pe toti cei care au date suplimentare ce pot completa, in beneficiul opiniei publice, profilul fiecaruia dintre cei trei sa mi le trimita si voi adauga aceste materiale la serialul pe care il voi publica aici cu respectarea confidentialitatii celor care o doresc.

Pentru a lamuri cat de cat contextul acestui demers dez-valuitor voi incerca o introducere a motivatiilor care m-au determinat sa incep aceasta lucrare – cu dedicatie la adresa troicii susnumite.

Nevoia Libertatii

Am cunoscut personal unii dintre asa zisii moguli, miliardari ca “chemical brothers” – clanul gemenilor Micula, fratele Paunescu, bastanul Patriciu sau slugi de-ale unor Sarbu, Voiculescu etc, nu neaparat asemanatori cu patronii, dar totusi – in acord sufletesc sa zicem, cu bastanii lor, presupun (si la fel de schimonositi mintal).

Trasatura comuna a slugilor mogulieni de tipul Gusa, Rosca Stanescu etc este raportarea selectiva sa zicem fata de libertatea de a carai in front. Banuiesc ca la mijloc in cazul unora dintre ei au fost banii, ca temei si liant sau alte resorturi mundane care imi scapa legate de dosare, actiuni complexe de infiltrare, chestii conspirative si alte d’astea. Patriciu stiu ca initial l-a refuzat din start pe Rosca Stanescu si nu l-a inghitit deloc iar daca un grupuscul de fani ai acestuia, liberali, nu ar fi presat pe langa arhitect Rosca nu ar fi ajuns sa conduca in veci ziarul ZIUA, publicatia care pana la urma l-a facut om bogat pe liberalul/fesenist.

“Libertatea” este un concept evanescent care aduna multe energii discursive, este o idee care a inflamat generatii intregi lipsite de libertate in sens direct si nemijlocit in contextul universului concentrationar comunist. De aici, din acest “univers” am plecat cu totii, dupa 1989, definindu-ne prin opozitie cu Sistemul, de la ideea afirmarii libertatii ca necesitate, ca o conditie esentiala a vietuirii normale. Norma libertatii nu o putem evalua si intelege in absenta intelegerii opusului sau – detentia – lagarul.

Pentru cei care nu au trait in comunism obsesia noastra pentru libertate pare probabil o fixatie maniacala. Generatia din care fac parte, generatia care a rupt lantul in 1989 si 1990 nu a avut, cred eu, un reper mai important decat reperul Libertatii. Nu intamplator Emil Constantinesu a candidat la presedintie cu imaginea Statuii Libertatii, intr-o prima etapa – imagine de import, “americana” desi a fost creata de un frantuz, fara a reusi sa-l invinga pe Ion Iliescu si apoi a castigat cu mesajul Pietei Universitatii, cea mai autentica izbucnire a nevoii de libertate a generatiei mele.

Faptul ca acum Emil defileaza la brat cu Ion Iliescu arata cat de cretini si handicapati mintali au fost sustinatorii Conventiei democratice care l-au confundat pe Emil cu victoria Libertatii si care continua sa se uite in gura lui Emil plina de plombele puse de Iliescu.

Iliescu ne-a adus aici…

Ne-am trezit astazi, cei ca mine, fosti luptatori cu mitraliera in mana in decembrie 1989, fosti lideri ai manifestatiilor de dupa 1989 impotriva Frontului de inspiratie moscovita creat de Ilici (Ion Iliescu), fosti fondatori si conducatori ai Ligii Studentilor – organizatia care a insufletit si sustinut Piata Universitatii, in postura de sustinatori ai presedintelui Traian Basescu, tocmai datorita sau mai bine zis, din cauza lui Ion Iliescu.

Desi in ce ma priveste nu sunt deloc un sustinator neconditionat al presedintelui Basescu, ba mai mult sunt unul dintre cei care au initiat o plangere penala impotriva sa, ca urmare a deciziei sale contradictorii, recente, de a cere reintroducerea in magistratura a unui acolit pervers si nefrecventabil al lui Ion Iliescu, patibularul procurorul militar Dan Voinea, pe care tot domnia sa l-a revocat din functie cu cateva luni in urma. Pe de alta parte si eu si fratele meu ne-am pierdut slujba, locul de munca, mijloacele de trai datorita sustinerii fatise fata de Traian Basescu, in imprejurari diferite.

Si eu si fratele meu ne judecam cu fostii nostrii patroni datorita abuzivelor decizii de “executare” in ce ne priveste. Deasemenea suntem tarati in procese si atacati si de unii dintre asa zisi suporteri de circumstanta ai lui Traian Basescu. Nu am fost si nu suntem sutinatorii servili ai lui Basescu, ba dimpotriva am luat atitudine public fata de alte decizii ale acestuia, pe care le-am considerat gresite, in raport cu personaje controversate ca Patapievici si Tismaneanu, pui de bolsevici cu apucaturi similare taticilor care i-au facut – in primul rand ca tehnica a minciunii – si cu atitudini antiromanesti vadite si arhicunoscute, propagate chiar pe banii statului roman.

Lipsa de cunostinte aprofundate ale presedintelui nostru in zone care privesc batalia pentru spatiul cultural romanesc reprezinta o deficienta regretabila si cu consecinte serioase – nu doar in plan cultural. Am inteles ca presedintele nu l-a citit pe Gramsci, unul dintre teoreticienii de stanga ai tacticii de strapungere si dezagregare a unei natiuni prin controlul asupra culturii si educatiei.

Agatandu-se de Traian Basescu diverse categorii de oportunisti – asa zisi ‘telectuali – si-au croit cariere, trecand apoi cu nonsalanta in taberele inamicilor sai, Patriciu, Vintu mai ales, pe bani grei.

Oameni pe care domnia-sa i-a creditat si facut oameni politici, care s-au ales cu manoase cariere europene, incasau banet de la acelasi Trust si mogul care il toaca zilnic astazi. Oameni care l-au atacat marsav, lovind in familia sa, in fiica sa, s-au activat de circumstanta in posturi de sustinatori ai presedintelui, cu speranta obtinerii unor pozitii viitoare, ca si acolitii lor, pomeniti mai sus, “facuti oameni” prin grija sa.

Toate aceste contradictii si erori – in opinia noastra – le-am inregistrat, le-am notat public, le-am consemnat nu fara amaraciune.

Basescu si iar Basescu

Traian Basescu ne-a facut sa ne implicamsi la Referendumul celor 322, si in continuare, la recentele alegeri, printre milioanele de romani care l-au sustinut pe presedinte, chiar daca aceasta atitudine ne-a costat. Am fost si suntem tinta unor slujbasi ai Trusturilor moguliene si ai altor organizatii inca mai deocheate.

In campania electorala filmulete pamflete realizate de noi si altii ca noi, postate pe net, au tinut capul de afis la Realitatea Tv si Antena 3. Asa zisi colegi din asa zisa presa au vituperat pe tema “campaniei murdare” promovate prin aceste filmulete, care descriu intr-o forma amuzanta, cu ironia hazului de necaz, a rasului – plansu, impostura celor care pretind respect, sau se fac ca fac “miscari de rezistenta” in batjocura bunului simt. Hoti la drumul mare, jefuitori la scara nationala, banditi de pripas solicita respectu’, si ridica flamura rezistentei cica…

Voiculescu, Vintu, Patriciu, se vor sefi peste ziaristi, Patriciu chiar se vrea ziarist intre ziaristi, la propria publicatie. Vintu si Voiculescu macar nu au alta pretentie decat sa apese pe butoane si sa traga de sforile papusilor de pe sticla. Rezonabil pana la urma deoarece ei au bagat banu’.

Aici insa incepe drama colegilor nostri, care se pretind inca “ziaristi” desi ei stiu prea bine diferenta dintre gazeta de perete a activului de partid al unitatii de munca (U.M) – si opinie libera.

Am inregistrat uneori opinii ultragiate ale unora dintre angajatii eolieni, jigniti vezi doamne pentru ca le-am batjocorit patronu’ care le varsa salariile de mii (uneori zeci de mii) de euro in tescherea. Si ei vor respect, pe motiv ca ar fi ziaristi, lucratori pe campul expresiei libere.

Atat de comice (si penibile totodata) mi s-au parut interventiile ipocrite ale unora ca Ursu, Dragoteasca etc din garnitura imputita a trompetelor criminalului cu mainile rosii de sangele colegilor mei (intra la socoteala si sangele meu si al fratelui meu), incat am hotarat de azi sa pun la dispozitia colegilor mai tineri, care n-au incasat-o de pe urma lui Ilici, a publicului, care o fi el, si a colegilor de comunitate online cateva date relevante despre “mogulii” presei romanesti, patronii sclifositilor “colegi” din Trusturile aflate sub controlul unor personaje strans legate – prin conectii penale: Vintu, Patriciu, Voiculescu.

Troika Vintu – Voiculescu – Patriciu

Toti trei au avut afaceri unul cu altul. Patriciu nu ar fi ajuns om fara Vintu, cel care i-a livrat actiunile fraierilor de sindicalisti de la Rompetrol – cele 14 la suta care i-au permis lui Patriciu sa puna mana pe afacerea vietii sale – trecuta la fartatii rusilor din CSI, kazahii fondatori ai CSI. Voiculescu este legat penal de Patriciu tot via dosarul Rompetrol, fiica sa tranzactionand ilegal actiuni pe pontul livrat de Patriciu, treaba care a imbogatit-o cu 12 milioane de dolari in opt ore si care i-a asigurat o pozitie respectabila in Rechizitoriul Parchetului.

Daca Patriciu ar ajunge vreodata pe instanta, si daca ar exista Justitie pe bune in Romania, cea mai mica infractiune consemnata in Rechizitoriu l-ar trimite cel putin 14 ani dupa gratii. Camelia Voiculescu ar avea sansa doar la vreo sapte ani. Rosca Stanescu vreo sase ani alaturi de alti 20 de inculpati, mai mult sau mai putin rasariti.

De la acest dosar a inceput de fapt toata busculada ultimilor trei ani de criza politica din Romania – de fapt de la biletelul roz in care agramatul de Tariceanu, fotomodelul fiu de informator, cerea presedintelui Basescu sa “rezolve” cumva daravera dosarului Rompetrol, stiut fiind ca presedintele are prerogative asupra Parchetului.

Desigur Dosarul Rompetrol nu este singurul dosar de mare coruptie si de mafie organizata din Romania. FNI, FNA, SAFI, BID etc sunt tot atatea initiale ale unor scandaluri teribile care au devastat spatiul public romanesc, smenuri la scara mare care au devalizat si saracit milioane de romani. Romanii au fost saraciti si jefuiti in multe alte feluri – de exemplu aproape toate “privatizarile” din Romania, au fost jafuri ordinare, faptuite cam de aceleasi gasti de securisti/activisti/nomenclaturisti, organizate retelar, pe principii conspirative si care si-au impus varfurile vizibile in top 300 al milionarilor in euro ai tarisoarei.

Prea putini dintre romani au avut ocazia sa afle cum s-au cladit aceste varfuri ale “capitalului” romanesc, care acum dau lectii de respectabilitate, care se fac ca planteaza pomisori si lupta pentru ozon si verdeata dupa ce au distrus si jefuit sistematic la nivel national, furand munca a generatii de romani prin parghiile serviciilor corupte si prin proptelele de partid unse de nestemata politicii romanesti, cinstitul si saracul criminal bolsevic Ion Iliescu – blestemul acestei tari.

Aceasta lunga introducere serveste de argument serialului despre “presa libera” despre papusarii Vintu, Patriciu si Voiculescu – mogulii – pe care il voi oferi cititorilor Roncea.ro, cu speranta ca de aici vor iradia si catre alte zari ale online-ului datele prezentate.

In parte in aceste materiale se regasesc parti ale textelor publicate si semnate de mine personal, dar o alta mare parte reprezinta contributia unor colegi din presa care la randul lor au descris si analizat resorturile reale ale mecanismelor de imbogatire ale celor trei mari stabilopozi ai mass-media din Romania. Fiind vorba de o compilatie si de fragmente reasezate si adunate in calupuri de text evident ca nu poate fi vorba de o contributie de autor in sensul clasic al cuVintului.

Imi asum insa aceste descrieri ale personajelor amintite, prin prisma experientei acumulate in cei 18 ani de presa si a convingerilor pe care mi le-am format in timp despre acestia.

Imi permit sa public aceste informatii in virtutea dreptului castigat in ’89 si ’90, dreptul si libertatea de a scrie si de a gandi, de a comunica neingradit si a aduce la cunostinta opiniei publice amenintarile reprezentate de masiva incercare de manipulare coordonata de actualii adversari ai presedintelui Basescu, in beneficiul unei gasti create si sutinute de Ion Iliescu, un criminal cu aparenta de Tataie marcat de senilitate si cu manifestari publice specifice unui decerebrat dar care a fost si ramane blestemul generatiei mele.

Reteaua Soros/GDS – fondata şi condusa de un agent al serviciilor comuniste

In Romania, dupa lovitura de stat din decembrie 1989, s-au creat grupuri financiare, mafiote şi criminale, care şi-au constituit servicii secrete proprii, sub acoperirea unor institutii mass-media dar si sub acoperire masonica. Vîntu ca şi Patriciu, ne amintim, detin batalioane de „deontologi“, pseudo-intelectuali din gradina de cadre a GDS/Soros, deveniti vectori de influenta media in beneficiul infractorilor sefi – moguli de serviciu. Dupa ce a înfiintat practic structura Consiliului Frontului Salvarii Nationale, organism de inspiratie sovietica şi cu agenti sovietici la varf, Brucan s-a aplecat şi asupra „societatii civile“ înfiintand Grupul de Dialog Social, primul mugur (putred din pacate) al aşa-zisei alternative civile la puterea de stat şi de partid ce a devenit baza unui „sistem al puterilor non-statale“.

Membrii gruparii s-au opintit pentru început sa încerce confiscarea anticomunismului, din motive de capital politic, iar analiza resorturilor sale reale a fost înlocuita cu o continua mistificare ce urmarea exonerarea adevaratilor responsabili şi ascunderea radacinilor otravite ale sistemului comunist.

În sediul acestui grup al imposturii s-a constituit „Societatea deschisa“ din Romania sub obladuirea lui Soros, care a înfiintat la Bucureşti, oficial, în 1990, fundatia care îi purta numele: „Fundatia Soros“. Maestru de ceremonii a fost însuşi Ion Iliescu.

Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundatia pentru o Societate Deschisa“. A fost primul ONG – nod de retea înfiintat în Romania din cadrul mai vastei retele a „Soros Open Network Romania“.

George Soros a investit în 1990, pentru fundatia sa din Romånia, 1,5 milioane de dolari, iar apoi investitia a crescut progresiv, de la 4,3 milioane de dolari în 1992 la 11,3 milioane de dolari în 1996, pentru a ajunge, în 1999, la suma-record de 15,8 milioane de dolari.

Aceste sume gigantice pentru Romania au fost initial rulate pentru recrutarea membrilor de varf ai aşa-zisei „societati civile“ de catre un „civil“ numai cu numele, Alin Teodorescu, sociolog, apoi cancelar al Guvernului Nastase, deputat PSD, etc, etc dar in continuare membru de vaza al GDS, dintre cei mai “in adormire”, ca sa nu deranje politica actuala a grupului, “pro-Basescu”, chipurile.

De altfel, majoritatea membrilor de vaza ai acestor ONG-uri s-au aflat mereu cu un picior în „societatea civila“ şi cu celalalt în Parlament sau în Guvern, mereu însa în campul de influenta politica.

Esential mi se pare însa faptul ca, înca de la origini, reteaua a avut la varf şi a fost fondata practic de catre un personaj – Alin Teodorescu – care a avut o relatie ambivalenta nu doar cu un serviciu secret comunist, ci cu doua!

Lovitura anului ‘89 a fost de fapt restauratia stalinistilor in Romania, restauratie facuta cu zambetul pe buze de fostii comunisti bolsevici, de fii si nepoteii lor, organizati in retele care se intrepatrund si se combina la varf in dreptul cate unui Vintu, Voiculescu, Patriciu.

Urmeaza Episodul I: Vintu: povestea fara perdea