Cu prietenie, Dan Culcer
| INDICATORI STATISTICI PENTRU TRANSPORTUL FEROVIAR | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
* Datele statistice sunt disponibile anual |
Se afișează postările cu eticheta 2010. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 2010. Afișați toate postările
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
INDICATORI STATISTICI PENTRU TRANSPORTUL FEROVIAR din ROMÂNIA
Vă rog să citiți acest tablou comentat de mine, în speranța că vă poate interesa. Iată ce s-a întâmplat cu transporturile feroviare din România. Ele nu mai asigură decât o mică parte din circulația mărfurilor. Ceea ce înseamnă că s-a transferat transportul spre camioane. Deci spre drumuri și șosele. Care sunt în stare proastă și fiindcă nu mai suportă mărirea acestui trafic. Și nu sunt reparate fiindcă excesul de criculație nu permite blocare pe timp îndelungat. In aceste condiții, trsnporturile feeroviare devin din ce în ce mai puțin rentabile, deci privatizarea lor, care e preconizată tocmai acum, se va face din nou pe nimic. Comunitatea națională va transfera o activitatea strategică unor străini sau unor români care vor putea deființa liniile ferate nerentabile, fără să țină seama de interesele colective.
Cu prietenie, Dan Culcer
Cu prietenie, Dan Culcer
vineri, 17 septembrie 2010
Mihai Ghimpu: Le doresc cetăţenilor ambelor state să se întâlnească cât mai repede
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Interviu EXCLUSIV Mihai Ghimpu: Le doresc cetăţenilor ambelor state să se întâlnească cât mai repede
Vineri, 17 Septembrie 2010 17:16
Scris de Marius BÂTCĂ
- Domnule Presedinte, pe 5 septembrie, a avut loc referendumul pentru modificarea Constitutiei. Care credeti ca au fost motivele pentru care nu s-a obtinut prezenta necesara? Au inteles cetatenii importanta demersului?
Explicaţiile sunt mai multe. Cea mai mare greşeală a fost existenţa pragului electoral, lucru pe care Comisia de la Veneţia nu l-a cerut. Cetăţenii s-au prezentat, totuşi, într-un număr mare la urne, circa 800 000, ceea ce a însemnat un succes din acest punct de vedere. AIE a adus la urne circa 75% din electoratul său. Faptul că nu a existat o prezenţă mai consistentă se datorează şi faptului că AIE nu a avut un staff comun în această campanie, comuniştii au boicotat masiv referendumul, iar sondajele de opinie indicau prezenţă la urme de 70%, ceea ce a făcut ca o parte a electoratului AIE să se demobilizeze.
-Domnule Presedinte, se anunta o toamna agitata la Chisinau si, vazuta de la Bucuresti, situatia pare destul de grava in ceea ce priveste viitorul democratiei. Sunt intemeiate aceste temeri? Mai are vreo sansa Alianta pentru Integrare Europeana?
Nu sunt întemeiate. AIE are mari şanse să câştige alegerile, chiar să obţină 61 de mandate în Parlament pentru a putea alege şi preşedintele. Dacă nu vor fi 61 de mandate câştigate, avem altă opţiune, adică un Referendum constituţional anul viitor, pe care eu l-am propus deja chiar la începutul acestui an. Nu am fost ascultat, din păcate, şi iata-ne în ce situaţie suntem. Oricum, eu sunt optimist, referendumul s-a desfăşurat în condiţii democratice indiscutabile, aşa va fi şi cu alegerile din noiembrie. AIE are prima şansă în alegerile parlamentare.
-Desi, oficial, nici macar nu se poate vorbi despre campanie electorala, la Chisinau, exista politicieni care lasa impresia ca aceasta a inceput, anuntandu-si deja candidatura la functia de presedinte. Am observat ca v-ati distantat de aceste "jocuri". Care este preocuparea dumneavoastră în acest moment? Miercuri, 15 septembrie, aţi avut o conferinţă de presă la Chişinău cu tema „7 aprilie şi corupţia instituţionalizată din R. Moldova”.
Da. Este convingerea mea şi a Partidului Liberal că Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) trebuie să ia atitudine atunci când unele instituţii ale statului sunt blocate de anumite cercuri de interese. Astfel, este blocată şi schimbarea promisă la 29 iulie 2009. Am anunţat în conferinţa de presă că am pregătit proiectul de hotărâre privind demiterea conducerii Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) şi urmează să văd dacă voi avea susţinerea tuturor componentelor AIE. Noi, liberalii, am spus-o limpede: vrem schimbarea până la capăt. Asta înseamnă reformă în toate domeniile, schimbarea modului de a conduce, a mentalităţilor, funcţionarea cu adevărat a statului de drept.
-Despre 7 aprilie ce se mai aude?
Nu sunt mulţumit nici de ancheta privind evenimentele din aprilie 2009. Procuratura Generală, Ministerul de Interne şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice nu aduc la cunoştinţă ceea ce s-a întâmplat în aprilie 2009. Se creează impresia că nu-şi fac treaba aceste instituţii. Au fost pornite mai multe dosare penale pentru abuz de putere, tortură, dar lumea aşteaptă de fapt altceva. Totul a fost dirijat de Voronin, deoarece el conducea cu organele de drept. De ce PG nu îl cercetează pe Voronin? Sunt gata să renunţ la imunitatea de preşedinte interimar şi să merg chiar acum la PG să depun mărturii în acest dosar. Dacă Ghimpu se face e vinovat, să răspundă. Acelaşi lucru e valabil şi pentru Voronin. Dar el este lăsat în pace. Am spus că le mai dăm o şansă organelor de drept să facă lumină în cazurile enumerate mai sus. În caz contrar, vom adopta decizii în Parlament. Să nu creadă cineva că Legislativul nu va fi funcţional după semnarea decretului de dizolvare.
-Aţi vorbit şi despre situaţia TVR-ului în R: Moldova…
Cei care au preluat TVR-ul, să aibă grijă să-l întoarcă, să nu aştepte decizia CEDO în acest caz. Eu nu ştiu dacă a fost preluat legal, sau ilegal, dar să facă un gest cetăţenesc până la urmă. TVR-ul trebuie să revină în Republica Moldova, să se facă dreptate.
-Ati semnat doua decrete care au iscat isterie la Moscova si reactii de neinteles in clasa politica din Republica Moldova. Ma refer aici la Ziua ocupatiei sovietice si decorarea grupului de patrioti de pe Nistru. Ati ramas singur in calea lupilor?
Eu sper că nu. Alături de mine aştept să vină şi ceilalţi colegi ai AIE, dar mai ales cetăţenii R. Moldova. E timpul să spună ce vor, să spună dacă mai vor să trăiască în minciună, în umilinţă sau în sărăcie.
-Decenii la rand, popoarele din Uniunea Sovietica au baut si apreciat vinul moldovenesc. S-a "stricat" el atat de mult, de cand Chisinaul aspira la valorile europene, de nu le mai place rusilor?
Cam stranie coincidenţa, nu-i aşa? În ceea ce mă priveşte, am spus şi repet: R. Moldova este un stat suveran, democratic, şi are dreptul să îşi exprime propriile puncte de vedere în ceea ce priveşte realităţile internaţionale. Noi vrem pentru politicienii şi cetăţenii noştri nu mai mult decât ceea ce doresc şi autorităţile de la Kremlin pentru Rusia şi cetăţenii ei: dreptul de a spune, demn, ceea ce gândesc, dreptul de a-şi decide singuri alianţele şi orientarea strategică, dreptul de a-şi evalua singuri istoria, dreptul de a spune adevărul. În acest sens am spus răspicat că eu, ca preşedinte al unui stat recunoscut de comunitatea internaţională, am toate drepturile ce îmi revin din această calitate, inclusiv dreptul de a da decrete. Vrem relaţii bune cu Rusia, nu avem nicio problemă cu cetăţenii Federaţiei Ruse, dar nu putem accepta şantajul economic sau geopolitic ca instrument în relaţiile internaţionale.
-Domnule Presedinte, ati afirmat in nenumarate randuri ca viitorul Republicii Moldova este in Uniunea Europeana. Autoritatile de la Chisinau fac eforturi sustinute pentru integrare, dar sunt intr-adevar cetatenii convinsi ca acesta este drumul ce trebuie urmat? A reusit clasa politica sa isi faca auzit si inteles mesajul chiar si in ultimul sat din Republica Moldova?
Cetăţenii noştri vor, în proporţie de 60-70%, în Uniunea Europeană. Nu există nici o îndoială pentru asta. Integrarea europeană este opţiunea noastră ireversibilă, care nu are alternativă. Spre deosebire de abordarea ipocrită a subiectelor privind integrarea europeană, adoptată în anii precedenţi de către guvernarea comunistă, Alianţa pentru Integrare Europeană a reuşit să asigure coerenţa declaraţiilor şi acţiunilor. În consecinţă, partenerii europeni au făcut dovada unei deschideri fără precedent şi a unor schimbări calitative în relaţiile Uniunii Europene cu Republica Moldova. Susţinerea permanentă a eforturilor noastre de apropiere de comunitatea europeană pe care o resimţim din partea structurilor Uniunii Europene, Parlamentului European, Consiliului Europei, din partea tuturor ţărilor membre ale Uniunii Europene este văzută de către întreaga societate ca un credit de încredere deosebit de valoros.
-Organismele financiare internationale vorbesc de ceva vreme despre o revenire a economiei Republicii Moldova. La nivel statistic, situatia este descrisa in tente de roz. Cu toate acestea, la nivelul cetateanului de rand, lucrurile sunt percepute altfel. Ce credeti ca trebuie facut ca nivelul de trai al omului simplu sa cunoasca o imbunatatire reala?
În primul rând trebuie să îi convingem pe cetăţenii noştri, cei care cu mare răbdare susţin eforturile noastre, ca Republica Moldova să îşi reia locul în familia europeană, de care este legată prin valori şi principii. Nu trebuie să uităm nici pentru o clipă că viitorul nostru european se construieşte, în primul rând, aici, la noi acasă. Lupta pentru integrare se dă şi se câştigă în Republica Moldova. Tindem spre Uniunea Europeană şi pentru faptul că purtăm o amprentă istorică dificilă. De aceea, anume acum, este momentul să ne eliberăm definitiv de trecutul comunist şi să ne mobilizăm pentru ceea ce urmează de acum încolo. Spiritul european, modul de a gândi şi regulile europene se instalează treptat în viaţa cetăţenilor noştri. Drum înapoi, spre dezastrul pe care l-am avut timp de 20 de ani, nu există.
- In presa din Germania, Marea Britanie, Italia si Rusia au aparut articole in care Romania este acuzata ca, prin acordarea cetateniei romane locuitorilor din Republica Moldova, este incurajata migratia catre piata de munca occidentala. Cum comentati?
Este o mare greşeală când se spune că oamenii vor să-şi redobândească cetăţenia pentru a pleca la muncă peste hotare. Pentru moldoveni, redobândirea cetăţeniei este un principiu. Eu pot să spun că niciunul dintre liderii sau demnitarii europeni cu care am discutat nu a abordat această chestiune. Este o speculaţie a presei. A început presa din Moscova, apoi din Germania şi nu ştiu pe unde a mai ajuns. Se ştie foarte bine că şi Germania acordă cetăţenie, şi Spania, şi Franţa, dar nu se face atâta vâlvă în cazul lor, chiar dacă numărul de cetăţenii acordat de aceste state este de zeci de ori mai mare decât cel acordat de România cetăţenilor moldoveni.
- Domnule presedinte, sunt multi cetateni ai Republicii Moldova care lucreaza in strainatate. Ce se poate face pentru ca acestia sa se intoarce in tara? Iar, pana atunci, ce credeti ca trebuie facut pentru a-i determina sa se implice mai activ in viata politica din Republica Moldova?
Cauzele emigraţiei sunt în principal economice. Aşa că tot în zona aceasta trebuie căutate şi remediile. Doar dezvoltarea R. Moldova şi accelerarea proceselor de integrare europeană îi va face pe cetăţenii noştri să se întoarcă acasă. Noi asta facem acum. Dar le cerem tuturor un pic de răbdare.
-Prezenta trupelor rusesti de ocupatie din estul Nistrului reprezinta o amenintare la adresa libertatii cetatenilor si democratiei din Republica Moldova. Stiu ca militati pentru retragerea acestora, in conformitate cu angajamentele internationale pe care Federatia Rusa si le-a asumat, si ca, in luna iulie, la Geneva, in cadrul Conferintei Mondiale a Presedintilor de Parlament, ati tras un semnal de alarma, pe acest subiect. Au aparut semnale pozitive? Exista reactii de sustinere a demersului dumneavoastra?
Cu siguranţă. Iar partenerii noştri europeni şi americani nu şi-au schimbat poziţia în ceea ce priveşte chestiunea transnistreană. Eu am cerut şi vom cere în continuare retragerea trupelor şi a muniţiilor din regiunea transnistreană, iar în ceea ce priveşte dependenţa economică de piaţa rusească – care ne face vulnerabili şi în ceea ce priveşte chestiunea transnistreană -, vedem astăzi cu claritate că nu avem altă soluţie decât diversificarea pieţelor, pentru a nu mai fi dependenţi de un unic sau principal cumpărător. Relaţia economică cu Rusia este, desigur, foarte importantă, dar nici demnitatea noastră nu poate fi călcată în picioare atunci când unora sau altora nu le place atunci când preşedintele R. Moldova rosteşte adevărul.
-La nivelul Uniunii Europene, se observa un interes crescut fata de Republica Moldova. Cum ati caracteriza relatia cu statele Uniunii?
Interesul UE faţă de R. Moldova a crescut considerabil după 29 iulie 2009 şi asta nu face decât să ne bucure. Integrarea europeană este obiectivul nostru major. Suntem europeni şi trebuie să fin în Uniunea Europeană. Cu an în urmă încă nu cunoşteam ce va fi cu viitorul nostru, dar datorită cetăţenilor Republicii Moldova, în special al tinerilor, care au votat democraţia şi libertatea, noi putem acum liber să ne declarăm nu doar intenţiile de aderare, dar să şi muncim pentru asta, să anunţăm tare şi clar că suntem europeni şi dorim să fim în marea familie europeană. Este limpede că reformele pe care dorim să le întrprindem nu vor fi deloc uşoare, dar numai prin realizarea lor putem ajunge în Uniunea Europeană. Şi noi vom reuşi acest lucru, deoarece dorim să trăim într-o ţară liberă şi democrată.
Aderarea la Uniunea Europeana va fi, în primul rând, un beneficiu pentru generaţia tânără a Republicii Moldova. Avem tineri talentaţi, care se formează deja în spiritul valorilor democraţiei. Sunt convins că ei au energia, dinamismul şi entuziasmul de a se include activ în procesul de integrare europeană. Pe ei îi încurajez să valorifice oportunitatea apartenenţei noastre la Uniunea Europeană, să recupereze decalajele care ne despart la acest moment de ţările din Uniunea Europeană şi să transforme Republica Moldova într-o ţară prosperă, un exemplu de reuşită pentru construcţia europeană. Misiunea şi datoria noastră, a tuturor forţelor politice din Republica Moldova, constă astăzi în a arăta Europei că se poate conta pe statul nostru şi că familia europeană va primi nu numai un nou membru, dar şi un plus de sprijin pentru proiectele sale, şi nu în ultimul rând o stabilitate politică în această zonă.
- Dar cele cu SUA?
Relaţiile cu Statele Unite ale Americii au fost şi ele relansate şi pot spune că sunt în acest moment excelente. Cu America noi dorim să avem un parteneriat strategic formalizat. Şi lucrăm la asta.
-Anul acesta, inundatiile au afectat ambele maluri ale Prutului. Considerati ca autoritatile de la Chisinau au reactionat eficient? Sunteti multumit de ajutorul acordat de autoritatile de la Bucuresti sau puteau face mai mult?
Da, suntem extrem de mulţumiţi că România, care trece şi ea printr-o perioadă dificilă, a oferit ajutoare consistente cetăţenilor R. Moldova. Eu am mulţumit deja autorităţilor din România, personal preşedintelui Băsescu şi mă folosesc şi de acest prilej pentru a mulţumi autorităţilor şi cetăţenilor României pentru tot ajutorul pe care îl acordă cetăţenilor noştri, nu doar acela oferit pe timpul inundaţiilor. Şi le doresc cetăţenilor ambelor state să se întâlnească cât mai repede în marea familie europeană. Noi oricum suntem aşezaţi aici în sânul Europei. Eu sunt convins că acest obiectiv îl vom realiza şi, cu cât mai repede ne vom apropia de valorile europene, cu atât mai repede vom realiza şi valorile noastre naţionale, pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru noi, toţi românii.
Articol aparut in numarul 23 al saptamanalului ZIUAVECHE.RO
Interviu EXCLUSIV Mihai Ghimpu: Le doresc cetăţenilor ambelor state să se întâlnească cât mai repede
Vineri, 17 Septembrie 2010 17:16
Scris de Marius BÂTCĂ
.Este timpul ca cetăţenii din stânga Prutului “să spună ce vor, să spună dacă mai vor să trăiască în minciună, în umilinţă sau în sărăcie”. Aceasta este opinia Preşedintelui Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, exprimată în interviul acordat ZiuaVeche.ro. De asemenea, acesta le doreşte cetăţenilor ambelor state, România şi Republica Moldova, să se „întâlnească cât mai repede în marea familie europeană”.
„Eu sunt convins că acest obiectiv îl vom realiza şi, cu cât mai repede ne vom apropia de valorile europene, cu atât mai repede vom realiza şi valorile noastre naţionale, pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru noi, toţi românii”, consideră Mihai Ghimpu. Citiţi, în continuare, cum vede Preşedintele R. Moldova situaţia politică de la Chişinău, viitorul Alianţei pentru Integrare Europeană, stadiul anchetei privind evenimentele din 7 aprilie, relaţiile tensionate cu Federaţia Rusă, dar şi relaţiile cu Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii.
- Domnule Presedinte, pe 5 septembrie, a avut loc referendumul pentru modificarea Constitutiei. Care credeti ca au fost motivele pentru care nu s-a obtinut prezenta necesara? Au inteles cetatenii importanta demersului?
Explicaţiile sunt mai multe. Cea mai mare greşeală a fost existenţa pragului electoral, lucru pe care Comisia de la Veneţia nu l-a cerut. Cetăţenii s-au prezentat, totuşi, într-un număr mare la urne, circa 800 000, ceea ce a însemnat un succes din acest punct de vedere. AIE a adus la urne circa 75% din electoratul său. Faptul că nu a existat o prezenţă mai consistentă se datorează şi faptului că AIE nu a avut un staff comun în această campanie, comuniştii au boicotat masiv referendumul, iar sondajele de opinie indicau prezenţă la urme de 70%, ceea ce a făcut ca o parte a electoratului AIE să se demobilizeze.
-Domnule Presedinte, se anunta o toamna agitata la Chisinau si, vazuta de la Bucuresti, situatia pare destul de grava in ceea ce priveste viitorul democratiei. Sunt intemeiate aceste temeri? Mai are vreo sansa Alianta pentru Integrare Europeana?
Nu sunt întemeiate. AIE are mari şanse să câştige alegerile, chiar să obţină 61 de mandate în Parlament pentru a putea alege şi preşedintele. Dacă nu vor fi 61 de mandate câştigate, avem altă opţiune, adică un Referendum constituţional anul viitor, pe care eu l-am propus deja chiar la începutul acestui an. Nu am fost ascultat, din păcate, şi iata-ne în ce situaţie suntem. Oricum, eu sunt optimist, referendumul s-a desfăşurat în condiţii democratice indiscutabile, aşa va fi şi cu alegerile din noiembrie. AIE are prima şansă în alegerile parlamentare.
-Desi, oficial, nici macar nu se poate vorbi despre campanie electorala, la Chisinau, exista politicieni care lasa impresia ca aceasta a inceput, anuntandu-si deja candidatura la functia de presedinte. Am observat ca v-ati distantat de aceste "jocuri". Care este preocuparea dumneavoastră în acest moment? Miercuri, 15 septembrie, aţi avut o conferinţă de presă la Chişinău cu tema „7 aprilie şi corupţia instituţionalizată din R. Moldova”.
Da. Este convingerea mea şi a Partidului Liberal că Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) trebuie să ia atitudine atunci când unele instituţii ale statului sunt blocate de anumite cercuri de interese. Astfel, este blocată şi schimbarea promisă la 29 iulie 2009. Am anunţat în conferinţa de presă că am pregătit proiectul de hotărâre privind demiterea conducerii Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) şi urmează să văd dacă voi avea susţinerea tuturor componentelor AIE. Noi, liberalii, am spus-o limpede: vrem schimbarea până la capăt. Asta înseamnă reformă în toate domeniile, schimbarea modului de a conduce, a mentalităţilor, funcţionarea cu adevărat a statului de drept.
-Despre 7 aprilie ce se mai aude?
Nu sunt mulţumit nici de ancheta privind evenimentele din aprilie 2009. Procuratura Generală, Ministerul de Interne şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice nu aduc la cunoştinţă ceea ce s-a întâmplat în aprilie 2009. Se creează impresia că nu-şi fac treaba aceste instituţii. Au fost pornite mai multe dosare penale pentru abuz de putere, tortură, dar lumea aşteaptă de fapt altceva. Totul a fost dirijat de Voronin, deoarece el conducea cu organele de drept. De ce PG nu îl cercetează pe Voronin? Sunt gata să renunţ la imunitatea de preşedinte interimar şi să merg chiar acum la PG să depun mărturii în acest dosar. Dacă Ghimpu se face e vinovat, să răspundă. Acelaşi lucru e valabil şi pentru Voronin. Dar el este lăsat în pace. Am spus că le mai dăm o şansă organelor de drept să facă lumină în cazurile enumerate mai sus. În caz contrar, vom adopta decizii în Parlament. Să nu creadă cineva că Legislativul nu va fi funcţional după semnarea decretului de dizolvare.
-Aţi vorbit şi despre situaţia TVR-ului în R: Moldova…
Cei care au preluat TVR-ul, să aibă grijă să-l întoarcă, să nu aştepte decizia CEDO în acest caz. Eu nu ştiu dacă a fost preluat legal, sau ilegal, dar să facă un gest cetăţenesc până la urmă. TVR-ul trebuie să revină în Republica Moldova, să se facă dreptate.
-Ati semnat doua decrete care au iscat isterie la Moscova si reactii de neinteles in clasa politica din Republica Moldova. Ma refer aici la Ziua ocupatiei sovietice si decorarea grupului de patrioti de pe Nistru. Ati ramas singur in calea lupilor?
Eu sper că nu. Alături de mine aştept să vină şi ceilalţi colegi ai AIE, dar mai ales cetăţenii R. Moldova. E timpul să spună ce vor, să spună dacă mai vor să trăiască în minciună, în umilinţă sau în sărăcie.
-Decenii la rand, popoarele din Uniunea Sovietica au baut si apreciat vinul moldovenesc. S-a "stricat" el atat de mult, de cand Chisinaul aspira la valorile europene, de nu le mai place rusilor?
Cam stranie coincidenţa, nu-i aşa? În ceea ce mă priveşte, am spus şi repet: R. Moldova este un stat suveran, democratic, şi are dreptul să îşi exprime propriile puncte de vedere în ceea ce priveşte realităţile internaţionale. Noi vrem pentru politicienii şi cetăţenii noştri nu mai mult decât ceea ce doresc şi autorităţile de la Kremlin pentru Rusia şi cetăţenii ei: dreptul de a spune, demn, ceea ce gândesc, dreptul de a-şi decide singuri alianţele şi orientarea strategică, dreptul de a-şi evalua singuri istoria, dreptul de a spune adevărul. În acest sens am spus răspicat că eu, ca preşedinte al unui stat recunoscut de comunitatea internaţională, am toate drepturile ce îmi revin din această calitate, inclusiv dreptul de a da decrete. Vrem relaţii bune cu Rusia, nu avem nicio problemă cu cetăţenii Federaţiei Ruse, dar nu putem accepta şantajul economic sau geopolitic ca instrument în relaţiile internaţionale.
-Domnule Presedinte, ati afirmat in nenumarate randuri ca viitorul Republicii Moldova este in Uniunea Europeana. Autoritatile de la Chisinau fac eforturi sustinute pentru integrare, dar sunt intr-adevar cetatenii convinsi ca acesta este drumul ce trebuie urmat? A reusit clasa politica sa isi faca auzit si inteles mesajul chiar si in ultimul sat din Republica Moldova?
Cetăţenii noştri vor, în proporţie de 60-70%, în Uniunea Europeană. Nu există nici o îndoială pentru asta. Integrarea europeană este opţiunea noastră ireversibilă, care nu are alternativă. Spre deosebire de abordarea ipocrită a subiectelor privind integrarea europeană, adoptată în anii precedenţi de către guvernarea comunistă, Alianţa pentru Integrare Europeană a reuşit să asigure coerenţa declaraţiilor şi acţiunilor. În consecinţă, partenerii europeni au făcut dovada unei deschideri fără precedent şi a unor schimbări calitative în relaţiile Uniunii Europene cu Republica Moldova. Susţinerea permanentă a eforturilor noastre de apropiere de comunitatea europeană pe care o resimţim din partea structurilor Uniunii Europene, Parlamentului European, Consiliului Europei, din partea tuturor ţărilor membre ale Uniunii Europene este văzută de către întreaga societate ca un credit de încredere deosebit de valoros.
-Organismele financiare internationale vorbesc de ceva vreme despre o revenire a economiei Republicii Moldova. La nivel statistic, situatia este descrisa in tente de roz. Cu toate acestea, la nivelul cetateanului de rand, lucrurile sunt percepute altfel. Ce credeti ca trebuie facut ca nivelul de trai al omului simplu sa cunoasca o imbunatatire reala?
În primul rând trebuie să îi convingem pe cetăţenii noştri, cei care cu mare răbdare susţin eforturile noastre, ca Republica Moldova să îşi reia locul în familia europeană, de care este legată prin valori şi principii. Nu trebuie să uităm nici pentru o clipă că viitorul nostru european se construieşte, în primul rând, aici, la noi acasă. Lupta pentru integrare se dă şi se câştigă în Republica Moldova. Tindem spre Uniunea Europeană şi pentru faptul că purtăm o amprentă istorică dificilă. De aceea, anume acum, este momentul să ne eliberăm definitiv de trecutul comunist şi să ne mobilizăm pentru ceea ce urmează de acum încolo. Spiritul european, modul de a gândi şi regulile europene se instalează treptat în viaţa cetăţenilor noştri. Drum înapoi, spre dezastrul pe care l-am avut timp de 20 de ani, nu există.
- In presa din Germania, Marea Britanie, Italia si Rusia au aparut articole in care Romania este acuzata ca, prin acordarea cetateniei romane locuitorilor din Republica Moldova, este incurajata migratia catre piata de munca occidentala. Cum comentati?
Este o mare greşeală când se spune că oamenii vor să-şi redobândească cetăţenia pentru a pleca la muncă peste hotare. Pentru moldoveni, redobândirea cetăţeniei este un principiu. Eu pot să spun că niciunul dintre liderii sau demnitarii europeni cu care am discutat nu a abordat această chestiune. Este o speculaţie a presei. A început presa din Moscova, apoi din Germania şi nu ştiu pe unde a mai ajuns. Se ştie foarte bine că şi Germania acordă cetăţenie, şi Spania, şi Franţa, dar nu se face atâta vâlvă în cazul lor, chiar dacă numărul de cetăţenii acordat de aceste state este de zeci de ori mai mare decât cel acordat de România cetăţenilor moldoveni.
- Domnule presedinte, sunt multi cetateni ai Republicii Moldova care lucreaza in strainatate. Ce se poate face pentru ca acestia sa se intoarce in tara? Iar, pana atunci, ce credeti ca trebuie facut pentru a-i determina sa se implice mai activ in viata politica din Republica Moldova?
Cauzele emigraţiei sunt în principal economice. Aşa că tot în zona aceasta trebuie căutate şi remediile. Doar dezvoltarea R. Moldova şi accelerarea proceselor de integrare europeană îi va face pe cetăţenii noştri să se întoarcă acasă. Noi asta facem acum. Dar le cerem tuturor un pic de răbdare.
-Prezenta trupelor rusesti de ocupatie din estul Nistrului reprezinta o amenintare la adresa libertatii cetatenilor si democratiei din Republica Moldova. Stiu ca militati pentru retragerea acestora, in conformitate cu angajamentele internationale pe care Federatia Rusa si le-a asumat, si ca, in luna iulie, la Geneva, in cadrul Conferintei Mondiale a Presedintilor de Parlament, ati tras un semnal de alarma, pe acest subiect. Au aparut semnale pozitive? Exista reactii de sustinere a demersului dumneavoastra?
Cu siguranţă. Iar partenerii noştri europeni şi americani nu şi-au schimbat poziţia în ceea ce priveşte chestiunea transnistreană. Eu am cerut şi vom cere în continuare retragerea trupelor şi a muniţiilor din regiunea transnistreană, iar în ceea ce priveşte dependenţa economică de piaţa rusească – care ne face vulnerabili şi în ceea ce priveşte chestiunea transnistreană -, vedem astăzi cu claritate că nu avem altă soluţie decât diversificarea pieţelor, pentru a nu mai fi dependenţi de un unic sau principal cumpărător. Relaţia economică cu Rusia este, desigur, foarte importantă, dar nici demnitatea noastră nu poate fi călcată în picioare atunci când unora sau altora nu le place atunci când preşedintele R. Moldova rosteşte adevărul.
-La nivelul Uniunii Europene, se observa un interes crescut fata de Republica Moldova. Cum ati caracteriza relatia cu statele Uniunii?
Interesul UE faţă de R. Moldova a crescut considerabil după 29 iulie 2009 şi asta nu face decât să ne bucure. Integrarea europeană este obiectivul nostru major. Suntem europeni şi trebuie să fin în Uniunea Europeană. Cu an în urmă încă nu cunoşteam ce va fi cu viitorul nostru, dar datorită cetăţenilor Republicii Moldova, în special al tinerilor, care au votat democraţia şi libertatea, noi putem acum liber să ne declarăm nu doar intenţiile de aderare, dar să şi muncim pentru asta, să anunţăm tare şi clar că suntem europeni şi dorim să fim în marea familie europeană. Este limpede că reformele pe care dorim să le întrprindem nu vor fi deloc uşoare, dar numai prin realizarea lor putem ajunge în Uniunea Europeană. Şi noi vom reuşi acest lucru, deoarece dorim să trăim într-o ţară liberă şi democrată.
Aderarea la Uniunea Europeana va fi, în primul rând, un beneficiu pentru generaţia tânără a Republicii Moldova. Avem tineri talentaţi, care se formează deja în spiritul valorilor democraţiei. Sunt convins că ei au energia, dinamismul şi entuziasmul de a se include activ în procesul de integrare europeană. Pe ei îi încurajez să valorifice oportunitatea apartenenţei noastre la Uniunea Europeană, să recupereze decalajele care ne despart la acest moment de ţările din Uniunea Europeană şi să transforme Republica Moldova într-o ţară prosperă, un exemplu de reuşită pentru construcţia europeană. Misiunea şi datoria noastră, a tuturor forţelor politice din Republica Moldova, constă astăzi în a arăta Europei că se poate conta pe statul nostru şi că familia europeană va primi nu numai un nou membru, dar şi un plus de sprijin pentru proiectele sale, şi nu în ultimul rând o stabilitate politică în această zonă.
- Dar cele cu SUA?
Relaţiile cu Statele Unite ale Americii au fost şi ele relansate şi pot spune că sunt în acest moment excelente. Cu America noi dorim să avem un parteneriat strategic formalizat. Şi lucrăm la asta.
-Anul acesta, inundatiile au afectat ambele maluri ale Prutului. Considerati ca autoritatile de la Chisinau au reactionat eficient? Sunteti multumit de ajutorul acordat de autoritatile de la Bucuresti sau puteau face mai mult?
Da, suntem extrem de mulţumiţi că România, care trece şi ea printr-o perioadă dificilă, a oferit ajutoare consistente cetăţenilor R. Moldova. Eu am mulţumit deja autorităţilor din România, personal preşedintelui Băsescu şi mă folosesc şi de acest prilej pentru a mulţumi autorităţilor şi cetăţenilor României pentru tot ajutorul pe care îl acordă cetăţenilor noştri, nu doar acela oferit pe timpul inundaţiilor. Şi le doresc cetăţenilor ambelor state să se întâlnească cât mai repede în marea familie europeană. Noi oricum suntem aşezaţi aici în sânul Europei. Eu sunt convins că acest obiectiv îl vom realiza şi, cu cât mai repede ne vom apropia de valorile europene, cu atât mai repede vom realiza şi valorile noastre naţionale, pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru noi, toţi românii.
Articol aparut in numarul 23 al saptamanalului ZIUAVECHE.RO
joi, 16 septembrie 2010
Viata in casa unui dependent de droguri roman
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Viata in casa unui dependent de droguri roman
16 Septembrie 2010
Cutremurator: Viata in casa unui dependent de droguri roman
In Europa de Est, folosirea drogurilor injectabile alimenteaza cea mai rapida crestere a unei epidemii de SIDA. Pana de curand, Romania a fost crutata de acest flagel, in mare parte datorita ONG-urilor care distribuie seringi sterile. Insa, pe masura ce criza s-a agravat, iar bugetele pentru sanatate "au intrat la apa" si investitiile straine au incetinit, activistii se tem ca programele lor "de ace curate" vor fi inchise, scrie TIME Magazine intr-un reportaj cutremurator despre cum este viata in "casa" unui dependent de droguri.
Reporterul TIME Magazine a ales poate ca cea mai buna zona pentru acest reportaj, si anume, cartierul Ferentari din Bucuresti, “o mahala de romi” in care imaginea unei persoane care-si injecteaza heroina in vena in plina strada este ceva perfect normal. In aceasta lume a fost adus de Costin Militaru, unul dintre cei care le distribuie dependentilor de droguri “ace curate”, deoarece lucreaza pentru ONG-ul Integration, una dintre acele organizatii care militeaza pentru drepturile dependentilor.
Lucrand pentru Integration, Militaru a ajuns sa cunoasca si copii de 9 ani care sunt dependenti de droguri. “Familia lui nu avea bani de mancare si cum copilului ii era foame si nu se oprea din plans, l-au hranit cu heroina. Daca este high nu mai ai nevoie de mancare”, explica acesta.
Pe mai departe, reporterul TIME Magazine, relateaza povestea lui Marian, un dependent de droguri in varsta de 41 de ani, care locuieste intr-o casa in Ferentari cu alte sapte persoane. Acesta a facut cunostinta cu drogurile la 28 de ani dupa o betie crunta, cand un prieten i-a injectat heroina pentru a-i alina durerea. De la acea injectie i se trage dependenta, in prezent acesta administrandu-si pana la 4 doze pe zi. Din cele sapte persoane cu care-si imparte casa, doua dintre ele sunt copii sai, si ar fi fost 3 (deci 8 persoane in casa), daca unul dintre ei n-ar fi murit din cauza unei supradoze la 18 ani. [[Time Magazine: Romania, la debutul unei epidemii de HIV/SIDA]
Printre ceilalti locatari ai casei se afla si o prostituata, dependenta si ea. In momentele in care este sub influenta drogurilor, aceasta are tendinta sa-si smulga parul din cap, motiv pentru care, acum, are crestetul capului chel. Circa 30% dintre prostituate recunosc ca se injecteaza cu heroina, ceea ce le face extreme de vulnerabila la bolile cu transmisie sexuala.
Viata de dependent
* Pentru a intensifica efectul drogurilor, dependentii amesteca frecvent heroina cu alte droguri neconventionale sau cu substanta ilegala mephedrona.
* Noii dependenti de droguri tind sa-si faca injectiile “minune” in venele din brate si picioare. In timp insa, injectiile repetate duc la colapsul venelor si ii forteaza pe dependenti sa-si injecteze drogurile in orice alta vena functionala din cap pana-n picioare, inclusiv cele din zona genitala.
* Fiecare injectie toceste acul, astfel ca, dupa mai multe incercari nereusite un dependent are nevoie de o alta seringa. Aici reporterul il da exemplu pe Marian, care acum are nevoie de 10 ace ca sa gaseasca o vena functionala. Un lucru si mai grav este faptul ca disperarea ii impinge pe unii dependenti sa foloseasca seringile pe care le gasesc pe strada, iar daca acul este tocit, acestia il vor ascuti chiar si pe asfalt pentru a-l putea folosi.
* In vremurile economice bune, Asociatia Romana Anti-Sida le impartea dependentilor pana la 350 de seringi pe saptamana, insa aparitia crizei economice a micsorat ratia acestora la doar 10 seringi/dependent. Acest lucru duce la impartirea acelor, iar asta se intampla chiar daca unii dintre ei sunt bolanvi de SIDA sau de Hepatita C. Unul din 10 dependenti de droguri intravenoase a recunoscut ca la ultima injectare a impartit seringa cu o alta persoana.
Viata in casa unui dependent de droguri roman
16 Septembrie 2010
Cutremurator: Viata in casa unui dependent de droguri roman
In Europa de Est, folosirea drogurilor injectabile alimenteaza cea mai rapida crestere a unei epidemii de SIDA. Pana de curand, Romania a fost crutata de acest flagel, in mare parte datorita ONG-urilor care distribuie seringi sterile. Insa, pe masura ce criza s-a agravat, iar bugetele pentru sanatate "au intrat la apa" si investitiile straine au incetinit, activistii se tem ca programele lor "de ace curate" vor fi inchise, scrie TIME Magazine intr-un reportaj cutremurator despre cum este viata in "casa" unui dependent de droguri.
Reporterul TIME Magazine a ales poate ca cea mai buna zona pentru acest reportaj, si anume, cartierul Ferentari din Bucuresti, “o mahala de romi” in care imaginea unei persoane care-si injecteaza heroina in vena in plina strada este ceva perfect normal. In aceasta lume a fost adus de Costin Militaru, unul dintre cei care le distribuie dependentilor de droguri “ace curate”, deoarece lucreaza pentru ONG-ul Integration, una dintre acele organizatii care militeaza pentru drepturile dependentilor.
Lucrand pentru Integration, Militaru a ajuns sa cunoasca si copii de 9 ani care sunt dependenti de droguri. “Familia lui nu avea bani de mancare si cum copilului ii era foame si nu se oprea din plans, l-au hranit cu heroina. Daca este high nu mai ai nevoie de mancare”, explica acesta.
Pe mai departe, reporterul TIME Magazine, relateaza povestea lui Marian, un dependent de droguri in varsta de 41 de ani, care locuieste intr-o casa in Ferentari cu alte sapte persoane. Acesta a facut cunostinta cu drogurile la 28 de ani dupa o betie crunta, cand un prieten i-a injectat heroina pentru a-i alina durerea. De la acea injectie i se trage dependenta, in prezent acesta administrandu-si pana la 4 doze pe zi. Din cele sapte persoane cu care-si imparte casa, doua dintre ele sunt copii sai, si ar fi fost 3 (deci 8 persoane in casa), daca unul dintre ei n-ar fi murit din cauza unei supradoze la 18 ani. [[Time Magazine: Romania, la debutul unei epidemii de HIV/SIDA]
Printre ceilalti locatari ai casei se afla si o prostituata, dependenta si ea. In momentele in care este sub influenta drogurilor, aceasta are tendinta sa-si smulga parul din cap, motiv pentru care, acum, are crestetul capului chel. Circa 30% dintre prostituate recunosc ca se injecteaza cu heroina, ceea ce le face extreme de vulnerabila la bolile cu transmisie sexuala.
Viata de dependent
* Pentru a intensifica efectul drogurilor, dependentii amesteca frecvent heroina cu alte droguri neconventionale sau cu substanta ilegala mephedrona.
* Noii dependenti de droguri tind sa-si faca injectiile “minune” in venele din brate si picioare. In timp insa, injectiile repetate duc la colapsul venelor si ii forteaza pe dependenti sa-si injecteze drogurile in orice alta vena functionala din cap pana-n picioare, inclusiv cele din zona genitala.
* Fiecare injectie toceste acul, astfel ca, dupa mai multe incercari nereusite un dependent are nevoie de o alta seringa. Aici reporterul il da exemplu pe Marian, care acum are nevoie de 10 ace ca sa gaseasca o vena functionala. Un lucru si mai grav este faptul ca disperarea ii impinge pe unii dependenti sa foloseasca seringile pe care le gasesc pe strada, iar daca acul este tocit, acestia il vor ascuti chiar si pe asfalt pentru a-l putea folosi.
* In vremurile economice bune, Asociatia Romana Anti-Sida le impartea dependentilor pana la 350 de seringi pe saptamana, insa aparitia crizei economice a micsorat ratia acestora la doar 10 seringi/dependent. Acest lucru duce la impartirea acelor, iar asta se intampla chiar daca unii dintre ei sunt bolanvi de SIDA sau de Hepatita C. Unul din 10 dependenti de droguri intravenoase a recunoscut ca la ultima injectare a impartit seringa cu o alta persoana.
marți, 4 mai 2010
La Grèce s’est-elle ruinée ou a t-elle été conduite par d’autres à la faillite ? par Karl Müller
La Grèce s’est-elle ruinée ou a t-elle été conduite par d’autres à la faillite ?
par Karl Müller
Alors que le discours dominant impute la situation économique critique de la Grèce à une mauvaise gestion camouflée par un trucage des comptes publics, Karl Müller l’analyse comme la conséquence de politiques extérieures au pays. Classiquement, il met en cause le rôle des agences de notation pour favoriser la spéculation. Surtout, et c’est beaucoup plus moins connu, il met en cause la politique économique agressive de Berlin qui a enrichit l’Allemagne au détriment de ses plus petits partenaires de la zone euro.
25 février 2010
Outils
Imprimer
Envoyer
Toutes les versions de cet article :
Português
Español
Pays
Union européenne
Grèce
Thèmes
Globalisation économique
Athènes, début février 2010. Partout dans cette ville de plus de 3 millions d’habitants qui explose littéralement, on rencontre des gens aimables, ouverts, communicatifs et travailleurs. Sont-ils responsables de ce que l’Union européenne cloue leur pays au pilori ? Est-ce leur faute si depuis quelques semaines, leur pays fait la une des journaux de manière si négative ? Ou les vrais responsables se trouvent-ils ailleurs ?
Qui sont ces fameuses « agences de notation » ?
Le 11 février, le président du groupe socialiste du Parlement européen Martin Schulz a, au cours d’une interview au Deutschlandfunk, déclaré ceci : « Vous avez mentionné les agences de notation qui, semble-t-il, ont abaissé la note de solvabilité de la Grèce. Je voudrais bien parler ce matin avec les chefs d’Etat et de gouvernement [ils se sont réunis le 11 février pour s’entretenir de la crise financière de la Grèce] pour savoir qui sont ces agences de notation et quel intérêt elles ont à déclarer que les mesures sont inefficaces, qu’il faut augmenter le taux d’intérêt des prêts qui seront accordés un jour ou l’autre soit par des pays soit par des banques privées. Quelqu’un va les recevoir, ces intérêts, mais qui ? Qui a intérêt à ce qu’on augmente les taux ? Les agences de notation. Mais qui sont-elles ? C’est une de ces petites questions que je pose en passant car on n’en débat jamais. »
La faute incombe-t-elle aux spéculateurs sur les monnaies ?
Rudolf Hickel, spécialiste de gauche des questions financières, a exprimé ses craintes en déclarant le 11 février au Spiegel Online : « Une faillite de la Grèce pourrait causer la ruine de tout le système de l’euro ». Selon le média allemand, toute l’agitation à propos de la Grèce a été provoquée volontairement par ceux qui spéculent sur les monnaies, « car les bénéficiaires d’une éventuelle faillite de l’Etat sont avant tout ceux qui spéculent en Bourse sur les monnaies. Selon Hickel, « plus le pays est petit, plus il est livré brutalement aux spéculateurs. […] Après la Grèce, l’Espagne et l’Italie seront dans la ligne de mire des spéculateurs. »
Le capital financier agit de son propre chef
Pour le chef des socialistes européens, c’est un dilemme : d’une part, ils s’accrochent de toutes leurs forces à l’UE et à l’euro pour leurs projets de gouvernement mondial. D’autre part, le capital financier — les responsables socialistes sont toujours à son service — agit de son propre chef et on ne sait jamais avec certitude pour ou contre quoi il se décide dans tel ou tel cas. Actuellement, pas tellement pour l’euro, mais plutôt pour le dollar ? On dit que les Etats-Unis vont, cette année, lancer pour 2,5 billions d’emprunts d’Etat. C’est énormément d’argent et la concurrence augmente sur les marchés financiers. En tout cas, cela donne un coup de fouet aux affaires. Hickel dit simplement : « Les spéculateurs ne visent pas un cours particulier de l’euro qui reflèterait adéquatement l’activité économique. Ils tirent beaucoup plus de profits d’un cours extrêmement instable. » Selon le Neue Zürcher Zeitung du 11 février, la Bourse des marchés à terme de Chicago, qui est déterminante pour le négoce des dérivés monétaires, parie actuellement plus que jamais contre l’euro.
On fait des affaires avec les intérêts
On fait aussi des affaires avec les intérêts. En avril et mai 2010 seulement, des emprunts de l’Etat grec à hauteur d’environ 40 milliards arrivent à échéance qui devront être remboursés au moyen de nouveaux emprunts, de nouveaux crédits, cependant plus à 3% mais à 6% environ. Les prêteurs appellent cela « prime de risque » à cause de la dette publique grecque. A vrai dire, ils doublent ainsi leurs profits car jusqu’ici, la Grèce a toujours payé. Il paraît que cette année, un total de 2,2 billions d’emprunts d’Etat arrive à échéance dans le zone euro. Une grande partie devra être financée en recourant aux marchés financiers. Si le monde de la finance réussissait ici aussi — au Portugal, en Italie et en Espagne et également en France et en Belgique, peut-être même en Allemagne — à faire grimper les taux d’intérêt, avec l’aide des agences de notation ? 1% de plus, cela représente déjà 22 milliards d’euros. Ce serait une affaire formidable … en tout cas aussi longtemps que les peuples et les Etats participeront à ce jeu sinistre. Et qu’est-ce qui se passerait si l’euro ne pouvait plus être soutenu, si l’UE s’effondrait et si par exemple la Grèce ne remboursait plus ses dettes qu’à des conditions équitables ?
L’Allemagne a profité de l’euro … au détriment d’autres pays
L’Allemagne avant tout perdrait énormément de sa puissance. Son industrie exportatrice tout particulièrement a profité considérablement jusqu’ici de l’UE et de l’introduction de l’euro. Actuellement, les exportations représentent environ 50% du PIB.
Le journal Junge Welt titrait même, le 9 février : « Faillite made in Germany. La menace d’effondrement des finances publiques d’Etats d’Europe du Sud est la conséquence directe de la politique agressive de l’Allemagne en matière de commerce extérieur ». Dans l’article, on pouvait lire ceci : « Depuis des décennies, Berlin mène une politique économique agressive fondée sur les exportations. […] Le plus grand débouché pour le capital allemand, c’est l’UE. […] La monnaie commune européenne a privé les pays de la zone euro exposés à cette offensive exportatrice allemande de la possibilité de rétablir la compétitivité de leur économie en procédant à une dévaluation de leur monnaie. L’énorme déséquilibre économique qui en est résulté se manifeste de manière éclatante à travers la Grèce, cette candidate à la faillite qui, en 2008, a importé des marchandises allemandes pour 8,3 milliards d’euros alors que ses exportations ne s’élevaient qu’à 1,9 milliard d’euros.
Pour l’auteur de l’article, une cause importante du « succès » allemand réside dans une « stratégie d’appauvrissement du marché intérieur : Entre 2002 et 2008, les salaires bruts ont augmenté en moyenne de 15,2% en Allemagne, mais de 31,9% dans l’ensemble des pays de l’UE. »
L’euro conduit à un contrôle total des Etats de l’UE
La grande industrie allemande « a besoin » de pays comme la Grèce, mais à la longue, cela ne fonctionne que si la politique allemande peut contrôler de plus en plus ces pays. Et c’est à cela que sert l’actuelle politique de la carotte et du bâton : le bâton des restrictions pour la population, celui du contrôle par des commissaires européens pour le gouvernement. Le nouveau président de l’UE Hermann van Rompuy a déclaré après le sommet de Bruxelles : « Nous demandons au gouvernement grec d’appliquer toutes ces mesures de manière rigoureuse et déterminée. » Mais la carotte a également été présentée lors de la réunion du 11 février des chefs d’Etat et de gouvernement : « Nous n’abandonnerons pas la Grèce », a déclaré la Chancelière allemande Angela Merkel (communiqué officiel).
Cela veut dire que l’Allemagne fait savoir qu’en cas d’insolvabilité de la Grèce, elle est prête à l’aider financièrement … afin de soutenir l’euro et mais sans doute pas par solidarité.
Et quel en est le prix ? L’inflation ? Encore plus de sacrifices pour le contribuable allemand, et avant tout au détriment des travailleurs ? Daniel Gros, directeur du Centre for European Policy Studies (CEPS) de Bruxelles, a fait savoir au Manager Magazin allemand en quoi consistait la « maîtrise de la crise » dans des pays comme la Grèce : « Il s’agit précisément de baisse des salaires dans le secteur privé. C’est pour moi l’essentiel. » Et il ne pensait pas seulement à la Grèce.
Les leaders socialistes européens vont louer cela comme étant un acte de solidarité. Les chefs de gouvernement socialistes des Etats européens, à la veille de la rencontre des chefs d’Etat et de gouvernement, avaient demandé une « aide » d’urgence pour la Grèce (et les autres pays du sud de l’Europe dont il était question à la une des journaux). En effet notons-le bien : les socialistes européens veulent aussi l’UE et l’euro.
Le gouvernement allemand aspire-t-il à un statut de puissance mondiale ?
Revenons encore une fois à l’Allemagne. L’Agence de Renseignement privée états-unienne Stratfor Global Intelligence a publié le 8 février une analyse intéressante sur le rôle de l’Allemagne en Europe et dans le monde (« Germany’s Choice »). Pendant des décennies, l’Allemagne a été le trésorier (coupable) de l’Europe sans y jouir d’un poids politique réel, mais maintenant, elle n’est plus un « observateur passif muni d’un carnet de chèques ». Merkel est la première Chancelière qui gouverne « libérée du poids des péchés passés ». Elle n’est plus disposée à payer pour l’Europe « au détriment des intérêts allemands ».
Mais elle paiera malgré cela, ou plutôt à cause de cela, pour la Grèce. Il serait certes « intelligent » que l’Allemagne cesse de payer et que l’UE et l’euro s’effondrent, mais sans l’UE et l’euro, l’Allemagne ne pourrait plus prétendre au statut de puissance mondiale. (A vrai dire, la population n’y tient pas.) Cependant, le gouvernement Merkel y tient et le prix que les autres Etats de l’UE doivent payer pour cela est le contrôle absolu de l’Allemagne sur la Banque centrale européenne et par là même sur les budgets de tous les pays de la zone euro.
Mais ne voyons-nous pas se profiler ici une mégalomanie qui s’était déjà manifestée jadis en Allemagne ? Qu’est-ce qui rend le gouvernement allemand si certain qu’il ne pourra pas se trouver bientôt au bord de la faillite ? Où existe-t-il des plans sinistres de la droite et des Verts en vue d’un renouveau « allemand vert » qui ne recule devant rien ?
Mais revenons à la Grèce. Lors des manifestations contre le plan de rigueur imposé par l’UE au nouveau gouvernement, on pouvait lire ou entendre des slogans comme « Nous n’accepterons pas le chômage et la pauvreté pour permettre au capital monopoliste de faire de gros profits » ou : « Nous ne payerons pas un centime pour la ploutocratie ». Le secrétaire général du syndicat grec des fonctionnaires Adedy a déclaré : « Ils ont promis que les riches paieraient mais au lieu de cela, ils se servent chez les pauvres. C’est cette politique que nous combattons, pas la tentative de surmonter la crise. »
Les Grecs en ont assez de l’UE
La Grèce a-t-elle une chance de s’en tirer au sein de l’UE et de la zone euro ? Guère ! Un article paru dans le Neue Zürcher Zeitung du 12 février et intitulé « La zone euro, zone de conflits » a une fois encore rappelé un défaut fondamental de l’euro : Contre toute raison économique, l’introduction de l’euro devait permettre de créer un super-Etat européen. L’euro devait contraindre les Etats à harmoniser de plus en plus leurs politiques. Mais c’était chimérique dès le début : « Les tensions au sein de l’union monétaire européenne sont plus ou moins le résultat du fait que les politiques ont toujours vu dans l’union monétaire un instrument destiné à accélérer et à imposer l’intégration politique de l’Europe. On a fait un usage abusif de l’institution monétaire afin de viser des objectifs situés au-delà de la politique monétaire, ce qui représente un danger pour la stabilité de la monnaie et pour l’économie. »
Il est possible que si la Grèce sortait de l’UE, elle subirait dans un premier temps un certain nombre d’inconvénients économiques et autres, mais si elle reste dans l’UE, les inconvénients se multiplieront considérablement. Les Athéniens disent qu’ils en ont assez de l’UE, et c’est normal. Ne se fier qu’à ses propres forces et jouir de la liberté est plus digne que mener de plus en plus une vie d’esclaves.
Karl Müller
par Karl Müller
Alors que le discours dominant impute la situation économique critique de la Grèce à une mauvaise gestion camouflée par un trucage des comptes publics, Karl Müller l’analyse comme la conséquence de politiques extérieures au pays. Classiquement, il met en cause le rôle des agences de notation pour favoriser la spéculation. Surtout, et c’est beaucoup plus moins connu, il met en cause la politique économique agressive de Berlin qui a enrichit l’Allemagne au détriment de ses plus petits partenaires de la zone euro.
25 février 2010
Outils
Imprimer
Envoyer
Toutes les versions de cet article :
Português
Español
Pays
Union européenne
Grèce
Thèmes
Globalisation économique
Athènes, début février 2010. Partout dans cette ville de plus de 3 millions d’habitants qui explose littéralement, on rencontre des gens aimables, ouverts, communicatifs et travailleurs. Sont-ils responsables de ce que l’Union européenne cloue leur pays au pilori ? Est-ce leur faute si depuis quelques semaines, leur pays fait la une des journaux de manière si négative ? Ou les vrais responsables se trouvent-ils ailleurs ?
Qui sont ces fameuses « agences de notation » ?
Le 11 février, le président du groupe socialiste du Parlement européen Martin Schulz a, au cours d’une interview au Deutschlandfunk, déclaré ceci : « Vous avez mentionné les agences de notation qui, semble-t-il, ont abaissé la note de solvabilité de la Grèce. Je voudrais bien parler ce matin avec les chefs d’Etat et de gouvernement [ils se sont réunis le 11 février pour s’entretenir de la crise financière de la Grèce] pour savoir qui sont ces agences de notation et quel intérêt elles ont à déclarer que les mesures sont inefficaces, qu’il faut augmenter le taux d’intérêt des prêts qui seront accordés un jour ou l’autre soit par des pays soit par des banques privées. Quelqu’un va les recevoir, ces intérêts, mais qui ? Qui a intérêt à ce qu’on augmente les taux ? Les agences de notation. Mais qui sont-elles ? C’est une de ces petites questions que je pose en passant car on n’en débat jamais. »
La faute incombe-t-elle aux spéculateurs sur les monnaies ?
Rudolf Hickel, spécialiste de gauche des questions financières, a exprimé ses craintes en déclarant le 11 février au Spiegel Online : « Une faillite de la Grèce pourrait causer la ruine de tout le système de l’euro ». Selon le média allemand, toute l’agitation à propos de la Grèce a été provoquée volontairement par ceux qui spéculent sur les monnaies, « car les bénéficiaires d’une éventuelle faillite de l’Etat sont avant tout ceux qui spéculent en Bourse sur les monnaies. Selon Hickel, « plus le pays est petit, plus il est livré brutalement aux spéculateurs. […] Après la Grèce, l’Espagne et l’Italie seront dans la ligne de mire des spéculateurs. »
Le capital financier agit de son propre chef
Pour le chef des socialistes européens, c’est un dilemme : d’une part, ils s’accrochent de toutes leurs forces à l’UE et à l’euro pour leurs projets de gouvernement mondial. D’autre part, le capital financier — les responsables socialistes sont toujours à son service — agit de son propre chef et on ne sait jamais avec certitude pour ou contre quoi il se décide dans tel ou tel cas. Actuellement, pas tellement pour l’euro, mais plutôt pour le dollar ? On dit que les Etats-Unis vont, cette année, lancer pour 2,5 billions d’emprunts d’Etat. C’est énormément d’argent et la concurrence augmente sur les marchés financiers. En tout cas, cela donne un coup de fouet aux affaires. Hickel dit simplement : « Les spéculateurs ne visent pas un cours particulier de l’euro qui reflèterait adéquatement l’activité économique. Ils tirent beaucoup plus de profits d’un cours extrêmement instable. » Selon le Neue Zürcher Zeitung du 11 février, la Bourse des marchés à terme de Chicago, qui est déterminante pour le négoce des dérivés monétaires, parie actuellement plus que jamais contre l’euro.
On fait des affaires avec les intérêts
On fait aussi des affaires avec les intérêts. En avril et mai 2010 seulement, des emprunts de l’Etat grec à hauteur d’environ 40 milliards arrivent à échéance qui devront être remboursés au moyen de nouveaux emprunts, de nouveaux crédits, cependant plus à 3% mais à 6% environ. Les prêteurs appellent cela « prime de risque » à cause de la dette publique grecque. A vrai dire, ils doublent ainsi leurs profits car jusqu’ici, la Grèce a toujours payé. Il paraît que cette année, un total de 2,2 billions d’emprunts d’Etat arrive à échéance dans le zone euro. Une grande partie devra être financée en recourant aux marchés financiers. Si le monde de la finance réussissait ici aussi — au Portugal, en Italie et en Espagne et également en France et en Belgique, peut-être même en Allemagne — à faire grimper les taux d’intérêt, avec l’aide des agences de notation ? 1% de plus, cela représente déjà 22 milliards d’euros. Ce serait une affaire formidable … en tout cas aussi longtemps que les peuples et les Etats participeront à ce jeu sinistre. Et qu’est-ce qui se passerait si l’euro ne pouvait plus être soutenu, si l’UE s’effondrait et si par exemple la Grèce ne remboursait plus ses dettes qu’à des conditions équitables ?
L’Allemagne a profité de l’euro … au détriment d’autres pays
L’Allemagne avant tout perdrait énormément de sa puissance. Son industrie exportatrice tout particulièrement a profité considérablement jusqu’ici de l’UE et de l’introduction de l’euro. Actuellement, les exportations représentent environ 50% du PIB.
Le journal Junge Welt titrait même, le 9 février : « Faillite made in Germany. La menace d’effondrement des finances publiques d’Etats d’Europe du Sud est la conséquence directe de la politique agressive de l’Allemagne en matière de commerce extérieur ». Dans l’article, on pouvait lire ceci : « Depuis des décennies, Berlin mène une politique économique agressive fondée sur les exportations. […] Le plus grand débouché pour le capital allemand, c’est l’UE. […] La monnaie commune européenne a privé les pays de la zone euro exposés à cette offensive exportatrice allemande de la possibilité de rétablir la compétitivité de leur économie en procédant à une dévaluation de leur monnaie. L’énorme déséquilibre économique qui en est résulté se manifeste de manière éclatante à travers la Grèce, cette candidate à la faillite qui, en 2008, a importé des marchandises allemandes pour 8,3 milliards d’euros alors que ses exportations ne s’élevaient qu’à 1,9 milliard d’euros.
Pour l’auteur de l’article, une cause importante du « succès » allemand réside dans une « stratégie d’appauvrissement du marché intérieur : Entre 2002 et 2008, les salaires bruts ont augmenté en moyenne de 15,2% en Allemagne, mais de 31,9% dans l’ensemble des pays de l’UE. »
L’euro conduit à un contrôle total des Etats de l’UE
La grande industrie allemande « a besoin » de pays comme la Grèce, mais à la longue, cela ne fonctionne que si la politique allemande peut contrôler de plus en plus ces pays. Et c’est à cela que sert l’actuelle politique de la carotte et du bâton : le bâton des restrictions pour la population, celui du contrôle par des commissaires européens pour le gouvernement. Le nouveau président de l’UE Hermann van Rompuy a déclaré après le sommet de Bruxelles : « Nous demandons au gouvernement grec d’appliquer toutes ces mesures de manière rigoureuse et déterminée. » Mais la carotte a également été présentée lors de la réunion du 11 février des chefs d’Etat et de gouvernement : « Nous n’abandonnerons pas la Grèce », a déclaré la Chancelière allemande Angela Merkel (communiqué officiel).
Cela veut dire que l’Allemagne fait savoir qu’en cas d’insolvabilité de la Grèce, elle est prête à l’aider financièrement … afin de soutenir l’euro et mais sans doute pas par solidarité.
Et quel en est le prix ? L’inflation ? Encore plus de sacrifices pour le contribuable allemand, et avant tout au détriment des travailleurs ? Daniel Gros, directeur du Centre for European Policy Studies (CEPS) de Bruxelles, a fait savoir au Manager Magazin allemand en quoi consistait la « maîtrise de la crise » dans des pays comme la Grèce : « Il s’agit précisément de baisse des salaires dans le secteur privé. C’est pour moi l’essentiel. » Et il ne pensait pas seulement à la Grèce.
Les leaders socialistes européens vont louer cela comme étant un acte de solidarité. Les chefs de gouvernement socialistes des Etats européens, à la veille de la rencontre des chefs d’Etat et de gouvernement, avaient demandé une « aide » d’urgence pour la Grèce (et les autres pays du sud de l’Europe dont il était question à la une des journaux). En effet notons-le bien : les socialistes européens veulent aussi l’UE et l’euro.
Le gouvernement allemand aspire-t-il à un statut de puissance mondiale ?
Revenons encore une fois à l’Allemagne. L’Agence de Renseignement privée états-unienne Stratfor Global Intelligence a publié le 8 février une analyse intéressante sur le rôle de l’Allemagne en Europe et dans le monde (« Germany’s Choice »). Pendant des décennies, l’Allemagne a été le trésorier (coupable) de l’Europe sans y jouir d’un poids politique réel, mais maintenant, elle n’est plus un « observateur passif muni d’un carnet de chèques ». Merkel est la première Chancelière qui gouverne « libérée du poids des péchés passés ». Elle n’est plus disposée à payer pour l’Europe « au détriment des intérêts allemands ».
Mais elle paiera malgré cela, ou plutôt à cause de cela, pour la Grèce. Il serait certes « intelligent » que l’Allemagne cesse de payer et que l’UE et l’euro s’effondrent, mais sans l’UE et l’euro, l’Allemagne ne pourrait plus prétendre au statut de puissance mondiale. (A vrai dire, la population n’y tient pas.) Cependant, le gouvernement Merkel y tient et le prix que les autres Etats de l’UE doivent payer pour cela est le contrôle absolu de l’Allemagne sur la Banque centrale européenne et par là même sur les budgets de tous les pays de la zone euro.
Mais ne voyons-nous pas se profiler ici une mégalomanie qui s’était déjà manifestée jadis en Allemagne ? Qu’est-ce qui rend le gouvernement allemand si certain qu’il ne pourra pas se trouver bientôt au bord de la faillite ? Où existe-t-il des plans sinistres de la droite et des Verts en vue d’un renouveau « allemand vert » qui ne recule devant rien ?
Mais revenons à la Grèce. Lors des manifestations contre le plan de rigueur imposé par l’UE au nouveau gouvernement, on pouvait lire ou entendre des slogans comme « Nous n’accepterons pas le chômage et la pauvreté pour permettre au capital monopoliste de faire de gros profits » ou : « Nous ne payerons pas un centime pour la ploutocratie ». Le secrétaire général du syndicat grec des fonctionnaires Adedy a déclaré : « Ils ont promis que les riches paieraient mais au lieu de cela, ils se servent chez les pauvres. C’est cette politique que nous combattons, pas la tentative de surmonter la crise. »
Les Grecs en ont assez de l’UE
La Grèce a-t-elle une chance de s’en tirer au sein de l’UE et de la zone euro ? Guère ! Un article paru dans le Neue Zürcher Zeitung du 12 février et intitulé « La zone euro, zone de conflits » a une fois encore rappelé un défaut fondamental de l’euro : Contre toute raison économique, l’introduction de l’euro devait permettre de créer un super-Etat européen. L’euro devait contraindre les Etats à harmoniser de plus en plus leurs politiques. Mais c’était chimérique dès le début : « Les tensions au sein de l’union monétaire européenne sont plus ou moins le résultat du fait que les politiques ont toujours vu dans l’union monétaire un instrument destiné à accélérer et à imposer l’intégration politique de l’Europe. On a fait un usage abusif de l’institution monétaire afin de viser des objectifs situés au-delà de la politique monétaire, ce qui représente un danger pour la stabilité de la monnaie et pour l’économie. »
Il est possible que si la Grèce sortait de l’UE, elle subirait dans un premier temps un certain nombre d’inconvénients économiques et autres, mais si elle reste dans l’UE, les inconvénients se multiplieront considérablement. Les Athéniens disent qu’ils en ont assez de l’UE, et c’est normal. Ne se fier qu’à ses propres forces et jouir de la liberté est plus digne que mener de plus en plus une vie d’esclaves.
Karl Müller
Abonați-vă la:
Postări (Atom)