Vlad Stoicescu. SCANDALUL MONEDELOR BNR

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer
joi, 5 august 2010
SCANDALUL MONEDELOR BNR
“Moneda rasistă” ia amploare: “Într-o instituţie occidentală, pentru o astfel de măsură cade un cap”

Evenimentul Zilei, Miercuri, 04 August 2010.
Autor: Vlad Stoicescu

Într-un interviu acordat EVZ, directorul Diviziei de Programe Arhivistice Internaţionale de la Muzeul Holocaustului din Washington demontează decizia Băncii Naţionale a României de a onora memoria controversatului patriarh Miron Cristea, catalogând demersul BNR ca “insensibil, insultător, inacceptabil, dezonorant”. O replică vine şi din partea istoricului Adrian Cioflâncă, director de departament în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Radu Ioanid se ingrijeste de la Washington de memoria unui trecut tragic, incercand sa traga semnale de alarma pentru un viitor eliberat de patimi rasiale.
O serie numismatică dedicată de BNR patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române a stârnit o controversă cu implicaţii internaţionale, după ce Radu Ioanid, director în cadrul Muzeului Holocaustului din Washington, s-a declarat “şocat” de onorarea oficială a memoriei lui Miron Cristea, figură istorică compromisă definitiv de eticheta antisemită.

Reacţiei oficialului american i-a urmat cererea formală adresată BNR de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", prin care organizaţia solicită retragerea de pe piaţă a monedei de argint care-l înfăţişează pe patriarhul Miron Cristea.

Într-un interviu acordat EVZ, Radu Ioanid explică poziţia Muzeului Holocaustului în raport cu decizia unei instituţii a statului român de a onora memoria unui antisemit, declarând că “într-o instituţie occidentală, pentru o asfel de măsură, luată superficial sau deliberat, cade un cap”. “Este de neconceput ca Banca Naţională a Germaniei să-l onoreze pe von Papen sau ca Banca Naţională a Franţei să creeze o medalie cu profilul lui Laval”, explică Ioanid.

Cinci patriarhi și patru controverse

Filonul rasist aprins în jurul “monedei rasiste” e însă doar o parte a dezbaterii, pentru că “o monedă memorială a BNR echivalează cu o distincţie, iar o distincţie se acordă doar unor personalităţi necontroversate, utilizabile memorial şi educativ. Însă lista celor cinci patriarhi ai BOR pentru care BNR va bate monedă conţine patru nume controversate”.

Declaraţia percutantă a fost făcută pentru EVZ de istoricul Adrian Cioflâncă, director de departament în cadrul IICCMER. La finalul interviului acordat de Radu Ioanid, puteţi citi şi poziţia institutului condus de Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir.


RADU IOANID: "Nu putem permite ca memoria celor ucişi sau deportaţi să fie insultată"

EVZ : V-aţi declarat "şocat" de decizia BNR de a bate monedă cu chipul patriarhului Miron Cristea. De ce? Interpretaţi gestul ca "insensibil", "ignorant", "ilegal"?
Radu Ioanid: Am fost într-adevăr şocat pentru că îl cunosc personal pe Guvernatorul Mugur Isărescu şi ştiu că este sensibil la crimele făcute de regimurile totalitare din România. Guvernul Miron Cristea a legiferat şi implementat legea privind revizuirea cetăţeniei evreilor, lege promulgată de guvernul Goga-Cuza. Un număr de 225.222 de evrei au fost aruncaţi în afara legii, pierzându-şi cetăţenia.

Decizia BNR de a-l onora pe Miron Cristea este cel puţin “insensibilă”. Raportul Final al Comisiei Internaţionale de Analiză a Holocaustului din România a fost asumat de preşedinţii Ion Iliescu şi Traian Băsescu şi acest raport este clar în ceea ce priveşte rolul lui Miron Cristea. Cât priveşte legalitatea acestei decizii, să amintim că Legea nr. 107/2006 interzice cultul personalităţilor, organizaţiilor şi manifestărilor cu conţinut rasist şi xenofob.

Îndrăznesc să sper că decizia de a-l onora pe Miron Cristea a fost luată în pripă şi fără o analiză serioasă. Într-o instituţie occidentală pentru o asfel de măsură, luată superificial sau deliberat, cade un cap, al celui care a dezinformat conducerea instituţiei sau al celui care nu a prezentat din timp consecinţele eventuale ale deciziei.

Muzeul Holocaustului solicită acum retragerea monedei? Şi cât de obişnuită e o astfel de practică?

Există o neînţelegere reală sau voită a imaginii instituţiei pe care o reprezint. Demersurile Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington sunt cele ale unei instituţii federale a guvernului american care acţionează conform mandatului trasat de Congresul SUA şi nu al unei etnii anume.

BNR este o instituţie a statului român. Am solicitat şi în alte cazuri ca autorităţile române să analizeze oportunitatea ca placi şi monumente aflate pe terenuri publice şi care onorau memoria unor criminali de război să fie demontate. Răspunsul a fost în general pozitiv şi uneori chiar prompt.

V-aţi mai lovit recent de astfel de cazuri, în care instituţii centrale ale unui stat democratic să emită înscrisuri sau obiecte oficiale contestabile?
Am avut de curând cazul lui Bogdan Filov, prim-ministru al Bulgariei, care a fost direct implicat în deportarea evreilor din Tracia şi Macedonia şi în memoria căruia primăria din Sofia dorea să denumească o stradă. În ţările baltice se manifestă, de asemenea, o anumită ambiguitate la nivelul autorităţilor în ceea ce priveşte membrii SS care au provenit din rândurile populaţiei locale.

Indiferent de ţară sau de continent însă nu putem permite ca memoria celor ucişi sau deportaţi să fie insultată prin glorificarea celor care au fost autorii morali sau fizici ai crimei. Cu atât mai mult, acest lucru este inacceptabil în ţări ale UE sau NATO atunci când autorităţi centrale sau locale sunt implicate.

Ştiu că sunteţi şi un cercetător al fenomenului comunist şi al crimelor produse de ideologiile marxiste. De ce n-aţi reacţionat şi faţă de includerea în emisiunea numismatică a BNR a patriarhului Iustinian Marina, un personaj la fel de controversat ca Miron Cristea?

Colaborarea cu regimul comunist şi crimele acestuia nu constituie mandatul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, ci al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România (n.r. IICCMER), unde, ca persoană particulară, am colaborat.

Am fi putut poate să ne referim la presupusele acţiuni la rebeliunea legionară ale Patriarhului Teoctist, dar documentul incriminant, descoperit de istorici români serioşi, a fost creat de Securitate în 1951 şi nu este suficient pentru a fundamenta o acuzaţie atât de gravă.

Ca persoană particulară am opinia mea faţă de crimele regimului comunist, pe care nu m-am sfiit să o exprim public. Invit pe cei interesaţi de acest subiect să citească studiul meu introductiv la volumul conţinând documente privind urmărirea de către Securitate a disidentului Dorin Tudoran, care urmează să apară curând.

Întrebări pentru "curajoşii antisemiţi români anonimi"

Aţi reacţiona la fel şi dacă, să zicem, Banca Naţională ar bate o monedă cu chipul lui Octavian Goga?
Dacă BNR l-ar comemora pe Octavian Goga ca poet naţional nu am avea temei să reacţionăm, cu amendamentul că ar fi util şi corect ca cei care aud pentru prima dată de poetul Goga să afle câte ceva şi despre politicianul Goga. Dacă BNR ar decide însă să comemoreze pe Prim-Ministrul Goga mi-e teamă că reacţiile nu s-ar limita la Muzeul Holocaustului.

Ce ar trebui să înţeleagă publicul românesc din poziţia pe care aţi adoptat-o? Unde se opreşte linia între ceea ce este permis şi ceea ce nu este permis cu privire la istoria şi memoria crimelor Holocaustului?
Ca cetăţean american şi ca persoană particulară pot să vă spun că nu sunt deranjat prea mult de manifestările de antisemitism şi negaţionism individuale care abundă pe internet în România şi care vor urmă fără îndoială şi acestui interviu. Până şi nunta lui Chelsea Clinton a stârnit asfel de reacţii în România. Problema este a lor, a antisemiţilor şi a ţării în care trăiesc, nu a mea.

Aceşti oameni ale căror valori sunt anti-occidentale îşi manifestă primitivismul printr-un mod care afectează propria lor imagine şi pe cea a societăţii în care ei există. Mă întreb dacă aceşti curajoşi antisemiţi români anonimi o duc personal mai bine în România de când regimul comunist “a scăpat” ţara de evrei prin vânzare şi discriminare.

Mă mai întreb de ce scriu minciuni, cum ar fi afirmaţiile că Gheorghe Apostol, Teohari Georgescu sau Pantiuşa Bodnarenco ar fi fost evrei. Chiar şi ca antisemit militant e bine să pui mâna pe carte şi să-ţi faci temele. Andrei Pleşu a publicat un articol excelent pe această temă, de curând, în Adevărul.

Nu vă deranjează, prin urmare, că avem o serie întreagă de personaje antisemite prezente, prin busturi sau diverse reprezentări grafice, în spaţiul public românesc.
Problemele reale sunt cele care ţin de derapaje cum ar fi cel al BNR, unde sunt implicate instituţii ale statului român. O problemă reală este faptul ca justiţia română nu reacţionează când indivizi ca Ion Coja, Corneliu Vadim Tudor sau Adrian Păunescu publică articole negaţioniste sau antisemite care contravin legilor în vigoare. O problemă reală este că Jobbik este din ce în ce mai activ şi în România, nu numai în ţara vecină.

Dacă BNR refuză să retragă moneda, vă gândiţi la alte modalităţi de a ataca emisiunea monetară?
Consider că gestul de a comemora memoria lui Miron Cristea nu onorează banca naţională a unei ţări membre NATO şi EU. Asta este suficient. Este de neconceput ca Banca Naţională a Germaniei să-l onoreze pe von Papen sau ca Banca Naţională a Franţei să creeze o medalie cu profilul lui Laval.

Ar merita ca BNR să analizeze, chiar aşa post-factum, dacă această emisie numismatică este în concordanţă cu valorile democratice ale României contemporane şi dacă această decizie a servit imaginii sale.


PATRIARHII DE ARGINT

Reacţia IICCMER: BNR şi-a depăşit competenţele

Solicitat de EVZ să evalueze oportunitatea demersului comemorativ al BNR dedicat patriarhilor BOR, în condiţiile în care decizia Băncii Centrale are implicaţii asupra politicii memoriale a statului român, Adrian Cioflâncă, director de departament în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc, susţine că, intrând “pe domeniile atât de delicate şi controversate ale memoriei şi istoriei regimurilor dictatoriale din România”, instituţia patronată de Mugur Isărescu ar fi putut cere expertiza specialiștilor.

“Iniţiativa Băncii Naţionale a României ar fi avut de beneficiat în urma consultării celor care deţin o expertiză pe domeniile atât de delicate şi controversate ale memoriei şi istoriei regimurilor dictatoriale din România.

Am mai avut dezbaterea aceasta şi altădată, când diferite instituţii – ministere, primării, armata, poliţia – au prezentat, în numele continuităţii, galerii de titulari ai unor poziţii instituţionale, incluzând şi personaje cu trecut problematic, responsabile de decizii criminale sau implicate în susţinerea activă a unor regimuri dictatoriale. Or orice manifestare memorială de acest fel nu se poate face fără o poziţionare critică faţă de personajele şi evenimentele memorializate”, a declarat Adrian Cioflâncă.

„Putem spune că o monedă memorială a BNR echivalează cu o distincţie, iar o distincţie se acordă doar unor personalităţi necontroversate, utilizabile memorial şi educativ. Însă lista celor cinci patriarhi ai BOR pentru care BNR va bate monedă de argint conţine patru nume controversate.

Miron Cristea a sprijinit politica antisemită din anii ‘30, Iustin Moisescu a fost, conform unor documente, susţinător al mişcării legionare şi colaborator al Securităţii, Teoctist Arăpaşu a participat, conform documentelor Securităţii, la rebeliunea legionară din 1941, Iustinian Marina a avut o politică de acomodare cu regimul comunist, bazată pe compromis şi susţinere publică a acestuia, la fel ca şi Moisescu şi Teoctist.

Ţinând cont de aceste aspecte, memorializarea necritică a unor asemenea personalităţi intră în conflict cu datoria autorităţilor statului român de a cultiva un spirit al democraţiei, toleranţei şi fidelităţii faţă de realităţile documentabile ale trecutului recent al României”, a încheiat reprezentantul IICCMER.
Publicat de Adrian Cioflâncă la 07:47

Ioan Roșca. Scrisoare deschisă către Dan Culcer

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer 

Scrisoare deschisă către Dan Culcer

Domnule Culcer,

     În ultimul timp apar atacuri la adresa mea, legate de scrisoarea deschisă pe care i-am trimis-o lui Sorin Iliesiu: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2010&month=8.htm  

Sînt acuzat de antisemitism, securism, incultură. Amuzîndu-mă de superficialitatea celor care nu au avut grijă să vadă cu cine vorbesc, pe "blogurile" unde am reperat demascări "anonime" (postate fără nici o legătura cu subiectul în discuţie acolo, ciudat fel de spam ) am replicat " Pariez că nu ai curajul să te confrunţi cu mine public!". 

Ar fi bine să pot sparge tăcerea în care am fost închis, arătîndu-le banaliştilor care au riscat să mă pomenească, cu ce gen de "securist", "incult" şi "antisemit" au de-a face. Dar cred că se va reveni la tăcere. Este clar că Tismănenii nu vor să se ştie că sînt contestaţi din partea victimelor/criticilor comunismului, Contrarevoluţiei şi Tranziţiei criminale.
     Nu pot însă trata la fel reacţia dvs.: http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=974 căci aţi încercat să mă justificaţi cam stîngaci, fără să ştiţi că eu nu doresc să fiu apărat, cînd îmi fac datoria.
     Vă cer deci un drept la replică, mai exact la o explicaţie.

     Am protestat la timp contra legiferării delictului de opinie, în L107/2006 care transformă OUG 31/2002 (un abuz legislativ care contravine intereselor poporului român, întărit mai nou prin L105/ 14 aprilie 2009, o ratificare a Protocolului adiţional, adoptat la Strasbourg la 28 ianuarie 2003) pentru că ea cuprinde prevederi anticonstituţionale:
" Art. 5 - Promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unei infractiuni contra pacii si omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propaganda, savarsita prin orice mijloace, in public, se pedepseste cu inchisoare de la luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi. Art. 6 - Contestarea sau negarea in public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.")
     Denuţarea antisemitismului cuiva, nu mai ţine deci de "polemică", ci e o încerare de a determina încarcerarea sau intimidarea lui, un atac de maximă agresivitate, care merită un răspuns pe potrivă, nu un ton defensiv.

     În rest textul dvs. e OK, aţi intuit bine că am protestat în primul rînd împotriva imposturii ariviştilor emanaţi prin comunicate, de gen Ilieşiu (care nu s-a sfiit nici măcar să mă semneze fals pe cererile de aburcare a lui). Principala sa vină fiind de a-l fi proiectat pe Tismăneanu într-o poziţie total nejustificată;din multe motive- corelate.
     Nu pot fi de acord că nu ar conta şi că Tismăneanu este evreu. Dacă ar fi vorba de un evreu oarecare, fără nici o implicare în istoria României, fără posibile interese speciale - şi încă aş putea să mă tem de părtinire (dintr-o firească solidaritate comunitară). Dar e vorba de un renegat dubios, propagandist PCR, care a ajuns pe căi comuniste să cerceteze la Washington socialismul pe care-l preda la Bucureşti şi a revenit pentru a se implica în dosarele critice ale genocidului comunist; crescut de un evreu rus din Basarabia, agent NKVD folosit din Spania pînă la Moscova (poate şi la Chişinău), aterizat în 1948 din URSS direct în nomenclatură ( în timp ce românii basarabeni erau deportaţi în URSS) - deci pur şi simplu provenind dintr-o familie de evrei ocupanţi. O postură care produce incompatibilitatea pe care am explicat-o la ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2006&month=6.htm )

     Legea promulgată de Băsescu poate fi invocată pentru a pedepsi "antisemitismul", definit prea vag. În principiu, incriminarea în contextul rasismului şi xenofobiei sugerează că e vorba de instigare publică la ură rasială/ faţă de evrei. Reclamantul trebuie să demonstreze asta, altfel e vorba de un denunţ calomnios, ce poate fi la rîndul lui tratat penal.
     Devine deci important cu ce scop îşi exprimă cineva un punct de vedere faţă de un eveniment, un fenomen, o persoană. E vorba de un îndemn la ură faţă de o etnie străină sau de un îndemn la apărarea intereselor etniei tale, faţă de un demers pe care îl consideri nociv. Se îndoieşte cineva că există interese-statale, comunitare sau de grup - ruseşti, chinezeşti, americane, israeliene, ţigăneşti, catolice, feminine, corporatiste, mafiote, comuniste, etc. ?
Nu am ajuns încă o colonie oficială, încît slujirea agendelor străine să prevaleze obligaţiei constituţionale de a ne apăra ţara. O fi la modă mercenariatul de aservire. Dar a lucra în folosul unor forţe exterioare, în dauna cetăţenilor români, e considerat - în codul penal - ca trădare.
     Ajungem astfel la nevoia ca poziţia mea, să fie explicată fără echivoc:

     1. În România au avut loc pogromuri împotriva evreilor, de anumite dimesiuni şi în anumite condiţii (război, ridicarea nazismului şi comunismului, etc). Germania nazistă a urmărit exterminarea evreilor, URSS-ul comunist i-a salvat. Evreii nu pot fi deci prezumaţi neutri faţă de cele două genociduri. E firesc să-l accentueze pe unul, în dauna celuilalt. Românii au interesul contrar, pentru că au fost măcelăriţi în masă de comunism. Optimă ar fi obiectivitatea, dar cine o poate pretinde? Problema nu se poate deci trata la Bucureşti ca la Tel Aviv. Oricum, numărul victimelor trebuie stabilit cu rigoare juridică, nu "adoptat" pe baza speculaţiilor unui colectiv părtinitor de istorici. Istoria nu e o fabrică de sentinţe simpliste împotriva unui popor. Metodologia deficitară a comisiei Wiesel nu creează adevăr de referinţă. Asumarea rezultatelor ei de către Ion Iliescu nu are legitimitate şi nu poate constitui temei pentru prezumţii în instanţă şi pentru evaluări de despăgubiri. Această încălcare a intereselor naţionale a venit după ce Iliescu negase (cu numai un an în urmă) că în România a fost Holocaust.
Ce s-a întîmplat între timp? S-a comis cartea "Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu"- un demers penibil de reabilitare a autorului Contrarevoluţiei, inexplicabil din partea cuiva care avusese pînă atunci (şi are acum din nou) cu totul altă poziţie decît în conjuncturalul dialog din 2003-2004. Această înlănţuire de evenimente mă face să denunţ rolul lui Tismăneanu în operaţia Wiesel, confirmat şi de continuarea evenimentelor.

     2. Experienţa pedepsirii Germaniei arată ce consecinţe poate avea oficializarea unui anume număr al victimelor. Din plata "per capita" a despagubirilor putînd rezulta sume devastatoare pentru România actuală, mai ales că operaţia poate fi desfăşurată, în ascuns, în tenebrele unei stat uzurpat, aruncată în contul generaţiilor viitoare. Prin aplicarea abuzivă a legilor antisemitismului, introduse de regimul Iliescu şi promulgate apoi de urmaşul său, Traian Băsescu, dacă raportul Wiesel-Iliescu devine reper juridic, este posibilă întemniţarea cuiva care consideră că numărul victimelor evreieşti în România a fost mai mic (vezi istoria pedepsirii "negationismului"/cazul Irving, Zundel, etc). Deci eu mă tem că rolul raportului Wiesel (2004) corelat cu incriminarea antisemitismului/negaţionist a fost să creeze cadrul/instrumentul necesar ridicarii unor pretenţii financiare dinafara României (a se vedea consideraţiile lui Norman Finkelstein din "Industria Holocaustului"), fără a se mai putea opune rezistenţă. Impresie întărită de faptul că integrarea României în Europa şi NATO este invocată pentru a antrena o ţară suferindă, ce trebuia să rămînă paşnică şi neutră, în politici imperiale şi pro-israeliene, care pun în pericol securitatea naţională.

      3. Infracţiunile, reale sau imaginare, comise în timpul războiului împotriva evreilor, au fost pedepsite drastic dupa 1944, într-o lungă serie de procese. A fost startul transformării României în lagăr. Multe pedespe au fost excesive şi mulţi întemniţaţi erau nevinovaţi de vreo faptă penală. Acuzaţia de "fascism" s-a întins în toate direcţiile, permiţînd exterminarea unor variate categorii de deţinuţi politici. După cum foştii membri PCR nu ar trebui închişi, simpla apartenenţă la mişcarea legionară nu justifică încarcerarea, schingiuirea, uciderea. Nu putem accepta, în România post-comunistă, discriminarea acestei categorii de victime ale comunismului, reclamată de unele asociaţii evreieşti. Nici lăsa criminalii comunişti să folosească alibiul anti-fascismului. Că din păcate, genocidul comunist interferează cu holocaustul, e o realitate de care trebuie ţinut cont. O parte dintre evreii hăituiţi înainte de 1944, unii reveniţi cu armata rusă, au participat la comunizarea Europei de Est. Şi din aceştia, unii au emigrat apoi în Israel, America, etc. (vezi datele oferite de Soljenitin despre traseul unor călăi leninist-stalinişti). Este inadmisibil ca tocmai un Vladimir Tismăneanu să preia cîrma cercetării crimelor comunismului, putînd-o deturna.

     4. Metoda de holocaustizare Wiesel-Iliescu nu trebuie validată de românii care-şi apără ţara. Nici direct şi nici prin aprobarea demersului similar Tismăneanu-Băsescu, realizat în 2006. Genocidul comunist trebuie constatat în instanţe, pe baza zdrobitorului probator de care dispunem (şi pe care nu Comisia Tismăneanu l-a produs, nu regimul Băsescu l-a descoperit). Sper că după 20 de ani dedicaţi deblocării justiţei ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2010&month=8.htm ) pot susţine asta cu fruntea sus.
Admitînd ca metodă de criminalizare "condamnarea Băsescu în baza raportului Tismăneanu"- deschidem calea lovirii intereselor cetăţenilor actuali şi viitori ai României, ceea ce nu ar trebui să se întîmple într-o democraţie reală. Judecatorii nu trebuie să-şi racordeze prezumţiile la "rapoarte" şi "declaraţii". Ci la fapte şi efecte atestate solid. Procurorii şi nu istoricii trebuie să treacă la cercetarea crimelor comunismului şi a ascunderii lor după 1990 de către FSN-ul lui Ion Iliescu; justiţia să facă reparaţiile de rigoare, recunoscînd că prescripţiile sînt inaplicabile sau întrerupte. Dacă există temeiuri şi pentru redeschiderea anchetelor/revizuirea proceselor pentru antisemitism - să se facă şi asta, stabilindu-se exact amploarea acestor crime.

     Aşa intrepretez eu lanţul de interacţiuni Tismăneanu-Iliescu-Wiesel-Iliescu-Băsescu-Ilieşiu-Tismăneanu- Băsescu- Tismăneanu. Încerc să-mi apăr ţara de ceea ce percep ca un atac grav la valorile ei morale şi materiale, periclitate de interese filo-semito-comuniste. Celor ce consideră că preocuparea mea, rezumată mai sus, este "antisemitism" şi încearcă să mă facă să tac astfel, le amintesc că există prevederi legale de genul:
"Constituţia
ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român [..]
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
ARTICOLUL 6
[..](2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.
ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. [..]
ARTICOLUL 23
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. [..]
ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă. [..]
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică[..]
ARTICOLUL 54
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege."

Codul penal
"Art. 155. - Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire faţă de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 161. - Atentatul săvârşit contra unei colectivităţi prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natură să slăbească puterea de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 165. - Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referă art. 145 [obştească], ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia naţională, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 167. - Iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări în scopul săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 155-163, 165 şi 1661, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociaţii sau grupări se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 168. - Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă fapta este de natură a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 168.1. - Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranţei statului sau relaţiilor internaţionale ale României, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 173. - Tentativa infracţiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepseşte. Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 156, 157, 159-163, 165, 166, 1661 şi art. 158 raportat la infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului.
Tăinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani. "
     Asta e. Dacă incriminarea negaţionismului/antisemitismului (prevederi oricum anacronice şi anticonstituţionale) sînt stipulate sau folosite pentru a paraliza apărarea intereselor Romîniei, e vorba de trădare.
     Va dovedi cineva că nu există "complotul" pe care vreau să-l combat? (De exemplu, arătînd că nimeni nu e închis pentru că micşoreză numărul de victime evreieşti decretate de Wiesel; sau asigurîndu-ne că România nu plăteşte (pe ascuns) despăgubiri (excesive) pentru holocaust (în timp ce victimele comunismului sînt batjocorite); sau demonstrînd că Tismăneanu duce IICC pe calea incriminării vinovaţilor). Foarte bine. Voi răsufla uşurat şi voi admite, public, că m-am înşelat.
     Dar pînă atunci nu mă voi lăsa intimidat de trimiteri parşive la "antisemitism", ci voi continua să slujesc interesele naţiei mele. Iar dacă se va arăta că am avut dreptate, voi cere judecarea, în baza prevederilor citate mai sus, a celor care au acţionat (inclusiv prin propagandă) pentru umilirea fostelor generaţii şi înrobirea viitoarelor generaţii de români.

Ioan Roşca, 20 august 2010