Dan Culcer. Disoluția entropică a identității nu este singura soluție

Puțină istorie. Citesc un articol din 1883, scris I. G. Barițiu, fiul lui George Barițiu, semnat Camil, în «Observatoriul» din Sibiu :

 «Precum în numele libertății și al civilizațiunii s-au comis multe crime, precum în numele dreptății s-au comis și se mai comit multe ilegașități, asemenea s-au comis și se mai comit până în momentul de față multe păcate și nenumărate nedreptăți pe contul natționalităților nemaghaire, în numele ideii de stat maghiar și a unității politice a națiunii maghiare. Aceste două noțiuni sînt invențiuni proaspete ale guvernului și ale politicilor maghiari.»
« Cu toate că baza [...] istorică a vechiului stat austriac este federalismul, cu toate că regatul Sf. Ștefan este un stat federal, cu toate că dualismul însuși nu este decât o federațiune bilaterală între două state poliglote (s.n. d.c.), totuși vedem și simțim destul de amar că teoria modernă a dreptului de stat ungar nu voește să recunoască natura de stat poliglot al aceluia și susține și voește a decreta unitatea statului maghiar și a națiunii maghiare politice.»
«Pactul dualistic încheiat între Austria și Ungaria, după catastrofa de la Sadova, nu a desființat unitatea statului vechi austriac, pentru că atunci ar fi trebuit să desființeze și unitatea dinastiei și a armatei, și, prin urmare, cei ce au încheiat acel pact nefericit, adică baronul Beust și Francis Deak [...], nu l-au încheiat în numele națiunii politice austriace sau maghiare, ci în numele Austriei șu Ungariei ca state poliglote.»

Conceptul de stat poliglot mi se par interesant și nu l-am întâlnit până acum în acest context.
Stat poliglot nu înseamnă stat multinațional. Asta mi se pare clar. Putem accepta, ca soluție de detensionare, stabilă, pentru a evita, de pildă, efectele crizei de identitate a maghiarilor, speriați de absorbție, aplicarea concretă a unei definiții organizatorice pentru România, pe baza noțiunii de stat poliglot, ca o deziderata a unor minorități, din vecinătățile interioare.
Dar nu poate fi acceptată trecerea forțată, cu efecte destabilizatoare grave, de la stat poliglot la stat multinațional, cu perspectiva modificării granițelor și deci a statalității, fie pe calea constructivă integratoare dar inegalitară-Uniunea Europeană, fie pe cale distructivă, de dezmembrare în stătulețe provinciale, care a distrus Iugoslavia, e pe cale să distrugă Belgia. Tendința aceasta a produs depresiuni de forță și deci viduri geopolitice pe care marile puteri se grăbesc să le umple, să le cucerească economic și strategic.

Am să le explic unor parteneri de discuție că dezmembrarea e aducătoare de nenorociri, că o soluție poate veni  prin ridicare la alt nivel a discuției proiective, prin abandonarea modelelor retrograde și imaginarea negociată a unor soluții proiective superioare. Dar proiecția este valabilă și pentru România în raport cu Transilvania, Bucovina și Basarabia. Chiar cu Moldova întregită sau cu Bucovina, România nu va devenit un stat care să poată rezista presiunilor imperiale singur, știind că presiuni imperiale au suferit și suferă toate fostele state din lagărul socialist.

Egotismul naiv, al căutării unor soluții pe cont propriu, trebuie depășit, contextul nu mai este același ca în 1920. Ducerea până la capăt a construcției naționale nu mai este posibilă cu aceleași mijloace. Construcția identitară, pentru toate statele pomenite, nu se poate realiza decât dacă conflictualitatea inerțială, remanentă va fi eliminată. Dacă nu suntem în stare să negociem ca între parteneri egali, fiecare în parte și toți laoaltă vom fi fagocitați de purtătorii politicilor imperiale, ajutați de «cominterniștii capitaliști», despre care știm cu toții că nu ne vor binele, că ne cer doar supunerea, execuția oarbă, disoluția de consumatori acefali integrați, prin entropie globalizantă, în marea piață de desfacere a produselor fără identitate. Disoluția entropică a identății nu este singura soluție. Ne putem împotrivi prin unire.

Dan Culcer

M A N I F E S T pentru o strategie publică de refacere a încrederii și re/conectare a romilor la politicile publice

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Cum pot fi integrați romii?
de Vasile Ionescu (12-9-2010)
extras din

M A N I F E S T pentru o strategie publică de refacere a încrederii și re/conectare a romilor la politicile publice

Drepturile omului, care aveau sens numai ca presupuse drepturi ale cetateanului, se separa progresiv de acestea si sunt utilizate inafara contextului cetateniei, in scopul presuspus de a proteja viata nuda, care se vede tot mai impinsa catre marginile statelor-natiune (…) Totul se petrece, prin urmare, ca si cum ceea ce numim popor ar fi, de fapt, nu un subiect unitar, ci o oscilatie dialectica intre doua poluri opuse: pe de o parte, ansamblul Poporului in calitate de corp politic integral, de cealalta parte, submultimea popor, in calitate de multiplicitate fragmentara de corpuri nevoiase si excluse; pe de o parte – o incluziune care se vrea fara resturi; pe de alta parte – o excluziune care se stie fara sperante; la o extrema, statul total al cetatenilor integrati si suverani, la cealalta, rezerva – curte a miracolelor sau lagar – a mizerabililor, a oprimatilor, a invinsilor. (Giorgio Agamben, Homo sacer. Puterea suverana si viata nuda)

Stereotipia generalizata despre romi este cea a “blatistului”, traind intr-un stil de viata traditional, anistoric, incapabil sa se adapteze noilor tehnologii ale modernitatii, nici sa-si asume imperativele etice ale sociabilitatii. Pe fundalul unei aplicari echivoce a statutului de imigrant si normativele rezervate dreptului la libera circulatie si stationare pentru populatiile nomade, suntem martorii ineficacitatii politicilor publice nationale si europene pentru rromi, fie ca acestia raman in statele de origine, fie ca emigreaza. Surprinzatorul val de violenta xenofoba si rasism/antitiganism din Italia si Franta, starnit de dublele standarde dintre limitele libertatii si securitatii sociale oferite rromilor/ tiganilor, ca cetateni, a inlocuit fulgerator duplicitatea comportamentelor si atitudinilor ostile fata de rromi, cu spectacularizarea politica si linsajul mediatic. Radicalii repun pe tapet teoriile inferioritatii rasiale si atavismului criminal al romilor, ca imagine a Raului (o minoritate asociala, neintegrabila), moderatii includ situatia socio-economica precara a romilor intr-o scuzabila sociologie a deviantei si a “starii de exceptie”, care isi au originea in secolele de sclavie a acestora. Intre corectitudine politica si politici publice dezirabile, inca absente, se vorbeste despre saracie extrema si interventie asistentiala, dar si despre criminalitate si igienizare sociala, discursuri care se anuleaza unul pe celalalt, dar urgenteaza cautarea unor reglementari si masuri active.

Ghetoul[1] (mahalaua/”tzigania”/shatra/statiile de campare/“taberele improvizate” etc.) si cersetoria au devenit repere ale naufragiului demnitatii umane si valorilor Umanismului si par sa semnifice noua identitate a romilor romani – o situatie care irita pe toata lumea, romi si neromi. In toata Europa, inclusiv in Romania, la ordinul administratiei locale, efectivele politiei, aruncate in lupta pentru securitate interna, demoleaza asezarile improvizate in jurul gropilor de gunoi sau sub poduri, pentru a stavili ceea ce pare o invazie, un exod in masa al romilor. Abandonate de catre administratia publica, problemele romilor din Romania, au devenit probleme ale serviciilor sociale in tarile UE, emigrati spre Occident alaturi de alte zeci de milioane de “expatriati” din tarile fostulului lagar comunist. In speranta normalizarii vietii, chiar fara o nisa ocupationala compatibila si in conditiile barierelor de protejare a pietei muncii, multi romi prefera sa emigreze, pentru a apela la serviciile publice sau a trai din expediente. In marea lor majoritate provenind din mediul rural, in care fusesera masati pana la desfiintarea intreprinderilor agricole de stat comuniste si platformelor industriale socialiste, aceste “ghetouri ambulante” asediaza mediul urban. Neprevazut si in plina expansiune, valul de migratie la scara europeana al “noilor nomazi”, in absenta unor politici si resurse adecvate, pune in dificultate bugetele autoritatilor locale, alimenteaza disconfortul comunitar si resentimentele. Recurent si fara urmari, are loc o reflectie superficiala asupra responsabilitatii statelor fata de cetatenii sai, iar in cazul apartenentei la o comunitate etnica, in special cazul romilor, la incapacitatea acestora de a-si exercita drepturile. Stereotip considerat “cultura nomada”, in fapt acest stil de viata improvizat[2] al multor romi, internalizat pana in fundamentele culturale, este o paradigma de interpretare a strategiilor de supravietuire axate pe ceea ce politologii numesc „viata fara stat”[3].

Dupa 600 de ani de esec in “integrarea romilor”, liniile de conflict ar trebui cautate in chiar fundamentele culturale ale “beligerantilor”, statelor europene. Inaine de toate, in modul in care (nu) si-au gasit raspunsurile eschatologice si si-au abstractizat miturile salvarii intr-o morala etica si economica, menita sa stabilizeze actional straturile de roluri si statusuri ale comunitatii (laice) locale. Separarea dintre „cei asemenea noua“ (comunitatile locale) si „homo sacer”(cei din ghetouri) a creat, istoric, “Inegalitate” (puterea suverana vs. ghetoul vietii „goale”) si „Diferenta” („clubul select” vs „bazar”). In varii moduri retorice, justificarea violarii drepturilor omului si „starea de exceptie” de la ordinea juridica[4] a romilor, a avut/are drept scop „penalizarea” acestui grup (etnic? social?) indezirabil, un darwinism social integrat in „noul rasism” european. O dovada, numarul crescand al zidurilor de segregare rasiala din Europa. Intr-un asemenea maniheism ontologic, ghetourile rome sunt iadul[5], pe pamant, rupte sistematic de raiul comunitatilor locale, drepturile omului si drepturile (r)omului devin entitati adverse si redundante.

CE E DE FACUT ?

Pornind de la rezultatele negative ale celor doua modalitati de incluziune/integrare sociala a romilor, exosocializarea[6] si socializarea inversa[7], in care norma sociala nu a fost negociata, ci impusa, se poate constata ca acestia au respins in varii moduri rolul prescris (atat pentru ca era fictiv, cat si de teama destructurarii socioculturale), inchizandu-se intr-o sfera privata, a intereselor individuale, de familie extinsa/clan/subgrup etnominoritar. Daca sfera publica este “procesul critic pe care persoanele private, folosindu-şi în mod public raţiunea, îl întemeiază împotriva dominaţiei absolutiste”[8] atunci aria de conflict, respectiv, schimbarea sociala, trebuie cautate in fortele interne si externe care au creat aceasta falie. Raspunsul, ca cheie a dezvoltarii increderii, este r e s e n t i m e n t u l, atat cultura roma, cat si cea romaneasca avand un conflict istoric, in special legat de excluderea sociala practicata de cultura dominanta prin rasism, sclavie si Holocaust. Aceasta lunga istorie a urii, este rezultanta semnificatiei particulare date de cultura romana apartenentei nationale, in care norma de toleranta si de egalitate fata de straini este etno-centrica favorizind propria lor categorie de apartenenta. Disimulata la nivelul politicilor publice intr-un conformism social al drepturilor omului, ea mentine insa blocata insasi evocata integrare, romii ramanand „cetateni de categoria a doua”. Acest fapt a indus la o perpetua ghetoizare/ segregare spatiala si sociala a comunitatilor rome fata de comunitatea locala romaneasca. Rolul administratiei publice locale in aceasta re-gandire a eficientizarii politicilor publice pentru romi este determinant.

Pusa fie sub semnul unei alteritati radicale (“nomazi”, “traditionali”), fie a unei similaritati totale cu cultura dominanta (“romanizati”), identitatea romilor este un stereotip, desi, incontestabil, mecanismele culturii organizationale rome sunt viabile, cu o contributie recunoscuta la cultura europeana. Pe de alta parte, o analiza a “traditiei” sau “modernitatii” comunitatilor rome pare superflua, cata vreme cultura roma este cvasi-orala, consecinta a blocarii dezvoltarii unor structuri eficiente de formare si reprezentare autoreferentiala, care sa permita saltul de la o cultura populara slab alfabetizata, la o cultura moderna, integratoare in setul de valori al contemporaneitatii. In intregul sau cultura organizationala roma este mentinuta intr-o relatie de dependenta si vasalitate fata de cultura romaneasca, intr-un asimilationism care nu s-a dovedit integrator. Consecinta acestui blocaj este o precaritate a spatiului public/consensului rom, absenta unei comunicari organizationale intra-group, care impiedica procesele de influentare sociala, mentine o competitie slaba a pietei interne de idei/realitati sociale, amplificand decalajul socio-cultural dintre normele, valorile si comportamentele sociale ale etnoculturii rome vs. cele ale culturilor de contact.

Daca scopul culturii este de a da sens vietii individuale, prin norme invatate, practici, produse, reprezentari si semnificatii culturale, in cazul romilor recapitalizarea (inter)culturala are in vedere si adaptarea la conexitatea complexa a schimbarilor sociale impuse de modernitate, printr-o revalorizare/ recapitalizare a traditiei, in unele cazuri in opozitie si conflict latent cu valorile societatii globale moderne.

Solutia cheie a (re)solidarizarii, refacerii increderii presupune o refondare a statutului de cetatean, in sensul dezvoltarii unei cetatenii multiculturale in care romii sa detina roluri si statusuri de influenta sociala publica, in acord cu dreptul de minoritate nationala, care sa induca la o uniformitate de tratament egal. Premisa acestei viziuni, rezultata in urma a 20 de ani de esecuri, vine din constatarea ca modelul etnopolitic si etnocultural rom adoptat in anii ’90, cand romii au fost recunoscuti ca minoritate nationala, a fost deturnat de factori interni si externi, si nu a reusit sa dezvolte o cultura organizationala roma apta pentru schimbarile profunde ale noii ordini sociale. Ea prezuma ca romii insisi doresc schimbarea, adaptarea la noile standarde ale societatii postindustriale/postmoderne si ca ei sunt cei mai in masura sa-si impuna iesirea din criza, prin asumarea unei perspective autoreferentiale critice si responsabile.

Cuvintele „cheie” in (re)producerea normelor si valorilor integrative urgente si resolidarizarea pentru incluziune a comunitatilor rome sunt educatia[9] si economia sociala[10], menite sa dezvolte un echilibru etic dintre forma/structura si fondul culturii organizationale rome, intre ceea ce etnogeneza roma a definitivat si ceea ce a ramas (probabil definitiv) nerezolvat. Educatia si Economia sociala sunt solutia in planificarea reintegrarii “ghetourilor” (mahalale, “tziganii”, shatre, statii de campare, “tabere improvizate” etc.) in comunitatea locala, respectiv, regandirii structurii si culturii economice rome, printr-o re-convertire modernizatoare a Cunoasterii si adaptarii acesteia la noul context global. Aceasta reconfigurare etica si economica a culturii organizationale rome, este necesara pentru a evita atat “socul cultural” (dintre individ si mediul innoit), cat si pentru a “cultiva” o continua armonizare a eticii economice, in masura sa creeze o sfera/opinie publica adaptata la standardele eticii sociale globale contemporane. In conditiile unei Uniuni Europene largite, in care romii sunt o minoritate europeana in dialog cu culturile nationale, “sarcinile comune” se vor multiplica inevitabil, iar imperativele culturale ale acestora vor deveni tot mai evidente. La constientizarea mai rapida a acestor imperative poate contribui substantial comunicarea sociala, standardizata, ca perspectiva etica a integrarii si prezervarii identitatii culturilor minoritare.

Succesul acestei re/auto/socializari prin redresarea si revitalizarea structurii culturii organizationale rome depinde de (re)facerea retelelor de comunicare, dialog si schimb, ca curea de transmisie a cunostintelor si Cunoasterii. Aceasta “roata” organizationala conecteaza sectoarele cunoasterii specializate ale unui “Centru” al culturii organizationale rome (ca mecanism de perceptie si reinterpretare a normelor si valorilor) si cunoasterea publica a “periferiei” (enclavizata, intr-o multitudine de subgrupuri rome si asociatii, in varii niveluri de conformism social, fara procese de evaluare). Cadrele multiple de diagnoza ale comunicarii “in cerc” ar permite o evaluare critica si continua, la standarde de re/cunoastere publica, dezvoltand o masa critica de participare, prevenind riscul rupturilor, desolidarizarii, contraculturii.

In acelasi sens, semnalele negative fata de anumite cutume rome (casatoriile pretimpurii, exploatarea muncii copiilor, violenta familiala, statutul si rolul femeii rome) nu inseamna ca valoarea memoriei colective/culturii este depreciata si trebuie abandonata, ci ca este necesara o reajustare periodica a acesteia, pentru a o acorda cu modernitatea. Conform acestei viziunii, comunitatile rome au nevoie de “hibridari” dinamice cu modele culturale de succes. Sinteza acestor tendinte trebuie sa evolueze inspre un sistem de valori, norme si comportamente stabile si reprezentative ale unei identitati culturale si sociale care sa fie receptata pozitiv. In aceasta perspectiva, pentru a contracara efectele actualei identitati stigmatizatoare, este mai importanta deplasarea orientarii obsedante dinspre amenintarile „riscurilor obiective” spre modul in care romii sunt implicati in procese care trimit la actiune, inovatie si decizie, spre o integrare in toate sistemele de comunicare.

Efortul trebuie sustinut in marirea “razei de incredere” fata de tehnologiile moderne, atenuarea “fricii de libertate” in aprecierea mediilor de incredere si risc (in special a temerii de pierdere a propriilor valori culturale), ca proces de scoatere a relatiilor sociale din contextele culturale ale “traditiei” si restructurarea acestora in mijloace de schimb, in interconexiuni globale, masificate si depersonalizate. In linia unui relativism cultural care sa tina cont de dificultatea (re)constructiei organizationale este preferabila o varianta etnica subsidiara, dinamica. Pentru a fi contemporana cu noua redefinire a identitatilor statelor din cadrul UE, a Europei insasi, deschisa redefinirilor, reinterpretarilor trecutului, “neotraditionalismului” si “indigenizarii modernitatii”, operand hibridari si avand obiective ferme. O asemenea solutie pare mult mai viabila, atat in privinta costurilor, cat si al “vectorului juridic al impartirii bunurilor”, ca o reparatie fireasca pentru romi – “mostenire comuna a Europei”.

Vasile Ionescu,

Director executiv,

Institutul Media pentru Diversitate/Programul “Romanothan” www.mediadiversity.eu; www.romanothan.ro

R.O.M. Roma Organisation on Migration – Organizatia Romilor pentru Migratie www.romamigration.ro

[1] “Ghetourile si inchisorile sunt doua varietati ale strategiei de „legare de loc a celor nedoriti”, de condamnare la imobilizare. Putem spune ca inchisorile sunt ghetouri cu ziduri, iar ghetourile inchisori fara ziduri. Ele difera unele de celelalte, in principal, prin metoda prin care cei dinlauntru sunt tinuti pe loc si li se impiedica evadarea – dar imobilizati, opriti de la caile de evadare si tinuti sigur pe loc sunt in ambele cazuri. Viata de ghetou nu sedimenteaza o comunitate. Impartasirea stigmatului si a umilirii publice nu-i transforma pe cei care sufera in frati; ea hraneste deriziunea mutuala,dispretul si ura.Pentru a rezuma: ghetoul inseamna imposibilitatea comunitatii.”(Zygmunt Bauman, „Comunitatea. Cautarea sigurantei intr-o lume nesigura”)

[2] Stilul de viaţă este „un mod de a folosi anumite bunuri, locuri şi timpul, care este caracteristic unui grup”, „un set de practici şi atitudini care au sens într-un contex particular”, „o familie de entităţi, reunind o întreagă colecţie de procese şi fapte foarte diferite, cărora le conferă un sens comun, o identitate” (“Lifestyles”, Chaney,1996), „un mod de a trăi distinctiv şi de aici recognoscibil” (Sobel, 1981). Valorile, atitudinile, orientările au un rol important în explicarea modului în care apar stilurile de viaţă şi paternurile de comportament care le compun, care fac distincţia între „stiluri de viaţă clasice”, generate de stratificarea socio-economică, şi „stilurile de viaţă alternative”, apărute ca urmare a pierderii coerenţei valorilor în societate.

[3] Ca efect al cetateniei fictive, in fapt “apatridiei” romilor, “mahalaua”, “tzigania”, satra” a capatat in timp aspectul unei “tabere ubicui”, abandonata sau distrusa de catre autoritatile locale. Aceasta “viata improvizata” determina o perpetua mobilitate sociala in vederea asigurarii resurselor de supravietuire/ trai, care are ca efect o migratie continua, fie sub forma traditionala a nomadismului sezonier, fie sub forma migratiei, pendulatorii sau definitive. Cele mai multe comunitati rome continua sa fie abandonate institutional, in „undergroundul” istoriei, ca o consecinta a secolelor de robie si servitute, cat si altor forme istorice de excludere. Inca destul de saraca in argumentarea stiintelor sociale, pauperitatea economica a “culturii saraciei” determina o pauperizare spirituala care blocheaza dezvoltarea sincrona cu celelalte culturi si sisteme, intr-un perpetuu retard etic si economic, sursa a unei continue excluderi sociale. In acelasi mod, teoriile asupra „culturii saraciei” nu se focuseaza pe formele psihoculturale de abandon, internalizare si acceptare a marginalitatii. Strategiile de supravietuire contradictorii ale indivizilor care traiesc in ghetouri tind, pentru a reduce limita accesului la scopurile impartasite de comunitatea-ideal, sa forteze realizarea acestora prin mijloace ilegitime (conform teoriilor dominantei sociale).

[4] Romii din Romania au suportat cea mai lunga sclavie din istorie, documentata din secolul 13. Dupa Dezrobire (1856), cetatenia fictiva i-a privat de dreptul de proprietate, statutul fiind cel asemanator “refugiatilor”. Holocaustul a fost o exemplificare a modului cum statul biopolotic a decis indepartarea teritoriala a “indezirabililor”, prin genocid.

[5] In interpretarea data de Hannah Arendt si Giorgio Agamben, “Homo Sacer” este omul blestemat/spurcat , ucigasul acestuia avand dreptul de impunitate, cu conditia (in vechiul drept roman) de a nu sacrifica victima zeilor (sacrilegiu). Preluat in dreptul canonic, faptul de a fi impur/desacralizat insemna pierderea sufletului (de esenta divina), fapt care constituia o vina religioasa care atragea dupa sine stigmatizarea si excluderea din comunitate, decaderea din drepturile civile, de la ceea ce numim indeobste cetatenie. Silit sa-si caute refugiu in no man’s land-urile comunitatilor locale, pentru a a supravietui mortii civile, Homo sacer nu putea/nu poate avea decat viata biologica, nu si una socio-politica. O perpetuare a acestei “traditii”, in aceiasi termeni opozitorii, semnificand alteritatea radicala, impurul, necuratul, este si cazul “vinei religioase” a ereticicilor “athinganoi”, dupa ce statul a preluat prerogativele divinitatii. Ghetourile campus-ul, lagarul, penitenciarele si alte “institutii totale” (Goffman) sunt spatii de segregare teritoriala si sociala, in care Homo sacer este supravegheat si pedepsit.

[6] Exosocializarea - socializarea externa, impusa de institutiile statului, in iluzia posedarii unor parghii ideologice si economice, in care expertii-consultanti sunt neromii, evident, birocrati (pentru ca organizatiile si romii nu se pricep si nu vor schimbarea), a fost considerata o strategie eficienta de destructurare si restructurare a culturii organizationale a “romanilor vechi” (romii, spre a-i deosebi de “romanii noi” – evreii), in fapt, redusa la mecanisme cosmetice de control social, desocializare/ resocializare secundara. La peste 150 de ani de la Dezrobire si impunerea unei cetatenii fictive, aceasta viziune, desi esuata in expectantele normative, este inca vizibila in politicile publice pentru romi, in special in incercarea esuata de a implementa Strategia nationala pentru imbunatatirea situatiei romilor (2001-2010), refuzata de administratia locala.

[7] Socializarea inversa – epurarea sociala, din interior, prin ruperea legaturilor sociale traditionale etnoculturale rome (in care expertii-consultanti, evident, birocrati, sunt tinerii romi, pentru ca batranii nu se pricep si nu vor, sunt “expirati”), prin supralicitarea rolul consultantului-expert si subaprecierea abilitatilor interpersonale ale (r)omului simplu, conform teoriei popperiene de “societate deschisa”, aplicate de Fundatia “Soros”, in ultimii 15 ani. O exemplificare a acestei erori (reparabile, conform schemei “evolutioniste” a lui Popper: P1 (problema) – TT (teorii) – EE (erori) = P2 (noua problema), sunt comunitatile “inchise” de romi “traditionali” gabori (dar si unele de caldarari), care nefiind incluse in astfel de “strategii”, si-au gasit nishe de dezvoltare, reducandu-si dependentele..

[8] Habermas, J. (1998), Sfera publică şi transformarea ei structurală, Bucureşti, Editura Univers, p. 155–156

[9] O eroare sistemica este concentrarea doar pe educatia formala/scolara, nu si pe cea nonformala, desi, conform statisticilor, aproximativ 40% din copiii romi nu frecventeaza scoala, iar intr-o proportie asemanatoare, frecventa este redusa. Programele scolare nu au in vedere mediul extrascolar, nu exista preocupari legate de implementarea in comunitatile rome a unor proiecte de educatia permanenta. Unele fenomene contraculturale trebuie sa aiba in vedere programe de educatie a adultilor, altele ale mediului scolar (rasism, trauma identitara), altele ale mediului inconjurator (viata de ghetou, familie monoparentala, saracie etc), educatia trebuind acordata cu celelalte elemente ale incluziunii sociale: ocupare, locuire, sanatate etc.

[10] Economia sociala si solidara este o solutie viabila si urgenta, prin dezvoltarea meseriilor traditionale rome, antreprenoriatului de nisha, inclusiv de tip “kibutz” (antreprenoriat comunitar), care ar putea fi inceputul rezolvarii situatiei a sute de mii de romi ramasi fara locuinta si loc de munca in anii ’90, dupa desfiintarea IAS-urilor si a marilor platforme industriale.

Opinii lui Dalai Lama Tenzin despre globalism și frontiere

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer

«Même si Tenzin est présenté comme un pacifiste internationaliste par les médias et si le monde libéral condescendant lui jette une aumône comme le Prix Nobel de la Paix, pendant que son pays est asservi par les génocideurs chinois, Tenzin reste un opposant de ces forces matérialistes acharnées à mener l'humanité à une grisaille universelle. Il est, comme les nationaux-socialistes pour qui ses compatriotes combattirent autrefois, un partisan de la diversité ethnique et nationale.

Parlant à la Conférence des Religions du Monde à Chicago en 1993, il dit que les frontières séparant les différents peuples à travers le monde n'étaient pas mauvaises si elles préservaient et définissaient les identités génétiques et culturelles. Il exposa que ces différences devaient être conservées de façon à ce que l'individu ait son propre sens de l'identité. Tenzin est totalement opposé au Mondialisme, disant des internationalistes: «Ils ne voient pas que la soi-disant «diversité culturelle» qu'ils prétendent admirer disparaîtrait dans un système mondialiste. Non, la véritable «diversité culturelle» valorise les réalisations matérielles et spirituelles d'un peuple spécifique, différent de tous les autres de la planète. Par conséquent cela ne peut pas exister sans les barrières qui séparent et identifient une culture par rapport à une autre.» »

L'Allemagne et le Tibet de W. Grimwald

AROMÂNII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Sursa : http://cubreacov.wordpress.com/2009/11/22/rezolutia-congresului-aromanilor-de-la-tirana/#comment-775

Rezoluţia Congresului Aromânilor de la Tirana

Congresul Aromânilor

AROMÂNII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

PREZENT ŞI PERSPECTIVE

Tirana, 17 – 18 noiembrie 2009

REZOLUŢIE

Delegaţii asociaţiilor şi organizaţiilor aromâneşti reprezentate la Congresul Internaţional al Aromânilor (Tirana, 17 – 18 noiembrie 2009),

Invocând corpusurile de documente relevante ale ONU, UE, OSCE şi CoE, la care statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic sunt părţi,

Declarându-şi îngrijorarea faţă de dezinteresul autorităţilor din statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic faţă de protejarea drepturilor etnice ale aromânilor la educaţie, serviciu religios şi mass-media în limba maternă, cu grave consecinţe în deznaţionalizarea şi în marginalizarea socială şi culturală a aromânilor,

Reamintind absenţa progreselor în statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic în implementarea Rezoluţiei 1333 (1997) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,

Îngrijoraţi de proliferarea la scară internaţională a unor entităţi ”neoaromâniste” cu falsă legitimitate (Fara Armânească – România, Uniunea Vlahilor din Albania, Asociaţia Vlahilor din Albania, ”Mandra Vlahă” – Albania, Consiliul Aromânilor/Macedonarmânilor etc.), care pretind dreptul de a-i reprezenta colectiv pe aromâni în relaţiile acestora cu instituţiile statale şi internaţionale,

Alarmaţi de tendinţele acestor entităţi ”neoaromâniste” de a manipula informaţiile istorice şi realităţile contextului prezent al existenţei aromânilor în diverse state de origine („home countries”) din spaţiul balcanic sau din statele de imigraţie, având ca efect alienarea conştiinţei identitare a aromânilor,

Reiterând specificitatea identitară cultural-istorică şi lingvistică a diferitelor grupuri de aromâni (fărşeroţi, grămusteni, pindeni, moscopoleni etc.),

În deplin acord şi în continuarea Rezoluţiilor emise de:

- Congresul de Cultură Macedo-Română din America de Nord (1 – 4.07.2005, Fairfield, Connecticut, SUA);

- Congresul perenităţii vlahilor (aromânilor) în Balcani (23 – 24.08.2003, 26 – 27.08.2005, 24 – 26.08.2007, Constanţa, România);

În conformitate cu comunicatele şi declaraţiile de presă ale Societăţii de Cultură Macedo-Române, ale Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice Aromâne „Andrei Şaguna”, ale Asociaţiei ”Picurarlu de la Pind”, ale Asociaţiei Culturale “Aromânii din Albania”, ale Fundaţiei „Muşata Armână”, ale Fundaţiei Culturală Aromână „Dimândarea Părintească” ş.a.,

1. Avertizează asupra iminenţei consecinţelor grave pe care le va avea asupra păstrării şi conservării identităţii aromâneşti perpetuarea actualelor tendinţe de ignorare şi negare a drepturilor specifice ale aromânilor la educaţie, serviciu religios şi mass-media în limba maternă, în ţările de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic,

2. Condamnă mistificările prin care istoria şi identitatea aromânilor sunt deformate în statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic în scopul neacordării pentru aromâni a statutului de minoritate naţională,

3. Protestează împotriva stratagemelor şi artificiilor de interpretare a legislaţiilor prin care autorităţile din ţările de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic caută să nu le recunoască acestora statutul de minoritate naţională şi drepturile aferente,

4. Reaminteşte statelor de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic că acceptarea diversităţii etnice cultural-lingvistice şi respectarea drepturilor etnice sunt precondiţii ale integrării în structurile europene şi euro-atlantice,

5. Critică vehement încercările mistificatoare ale unor entităţi neoaromâniste cu falsă reprezentativitate şi legitimitate de a crea o nouă identitate a aromânilor, sub denumirea de ”macedonarmâni”, creând în mod intenţionat o confuzie cu denumirea tradiţională de „macedo-români”. Este o diversiune cu caracter extremist, izvorâtă din interese mercantile şi politice ale unor cercuri din România şi din afara ei, ce ignoră adevărata istorie a acestei ramuri a romanităţii răsăritene şi a dialectului aromân care, împreună cu cel dacoromân, cel meglenoromân şi cel istroromân, formează limba română.

6. Condamnă ca aberantă, provocatoare, periculoasă şi falsificatoare teza potrivit căreia aromânii („macedonarmânii”) ar fi un popor diferit de poporul român şi ar trebui recunoscuţi ca minoritate naţională în România. Aromânii au început să apară în spaţiul din nordul Dunării după formarea statelor româneşti şi numărul lor a crescut continuu de-a lungul timpului. Ei au considerat, fără excepţie, că s-au stabilit între fraţii lor, în ţara lor, având conştiinţa clară că sunt parte a neamului românesc.

7. Reafirmă apartenenţa aromânilor la românitate, deopotrivă cu dacoromânii şi indiferent de denumirea folosită în ţările de origine ale aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic pentru a-i numi pe aromâni.

8. Cere statului român:

- să-şi asume deplin răspunderea pe care o are faţă de românitatea balcanică, în continuitatea şi spiritul valoroasei tradiţii istorice, aşa cum rezultă şi din documentele diplomatice române şi europene;

- să-și exprime public, prin acţiuni cu relevanţă diplomatică şi internaţională, interesul pentru aromânii din afara graniţelor, în calitate de stat înrudit (kin-state) al acestora;

- să continue şi să intensifice demersurile de susţinere a aromânilor/rrămănilor/vlahilor de pretutindeni, pentru ca aceştia să beneficieze , în statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic, de drepturile şi libertăţile consacrate în documentele europene în materie, astfel încât să-şi poată păstra, dezvolta şi afirma identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă;

- să continue şi să intensifice sprijinirea în ţară a păstrării şi a cultivării dialectului, culturii şi tradiţiilor aromâneşti, şi pentru a nu se alimenta frustrările ce ar putea fi speculate şi instrumentalizate de „neoaromânişti” pentru alienarea identităţii aromâneşti şi erodarea unităţii naţionale a poporului român.

9. Solicită forurilor europene şi internaţionale îndrituite să întreprindă demersurile necesare pentru recunoaşterea aromânilor ca minoritate naţională în statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic şi pentru acordarea drepturilor ce decurg din acest statut.

10. Punctele 8 şi 9 se referă şi la celelalte două ramuri ale românităţii: meglenoromânii şi istroromânii.

11. Decide constituirea Forumului Internaţional al Aromânilor (pe bază colegială, cu întruniri periodice), al organizaţiilor legitime şi reprezentative ale aromânilor de pretutindeni, şi a unui Secretariat Permanent al acestuia (cu sediul la București), care să gestioneze problematica aromânească în perioadele dintre congrese şi să le pregătească. Statutul Forumului Internaţional al Aromânilor şi al Secretariatului Permanent vor fi stabilite ulterior.

Notă: În contextul prezentei Rezoluţii, prin “state de origine a aromânilor (« home countries ») din spaţiul balcanic” trebuie să se înţeleagă state în care aromânii sunt autohtoni, în opoziţie cu statele de imigraţie a aromânilor, în conformitate cu termenii rezoluţiei 1333 (1997) a APCE.

Acest articol a fost scris pe duminică, noiembrie 22nd, 2009 la 2:33 pm şi este înscris în Documente. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.
26 Răspunsuri la “Rezoluţia Congresului Aromânilor de la Tirana” r r

1. george spune:
noiembrie 23, 2009 la 2:20 am

Toata istoria noastra milenara este presarata de asemenea evenimente, intotdeauna au existat cozi de topor care la ordin au incercat sa loveasca in propriul popor. ASTIA S-AU STRINS 20 INSI INDIVIZI NESATUI DE BANI , REPREZENTANTII UNOR ORGANIZATII FANTOMA, CARE AU NERUSINAREA SA SE CONSIDERE REPREZENTANTII ARMINILOR. VAZIND CA MISCAREA DE EMANCIPARE A ARMINJLOR A LUAT AVINT VOR SA PROVOACE CONFUZIE IN RINDUL COMUNITATII NOASTRE.CE AFACUT PENTRU COMUNITATEA ARMINJLIOR caramitru 4 ANI CIT AFOST MINISTRU LA CULTURA?LA APUCAT SUBIT DRAGOSTEA FATA DE NOI NU TINE
2. Branislav Stefanoski - Al Dabija spune:
noiembrie 23, 2009 la 8:19 am

MAKEDON
——–
CE CONGRES ? CARE SUNT PARTICIPANTI ?

Cultură Macedo-Române, ale Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice Aromâne „Andrei Şaguna”, ale Asociaţiei ”Picurarlu de la Pind”, ale Asociaţiei Culturale “Aromânii din Albania”, ale Fundaţiei „Muşata Armână”, ale Fundaţiei Culturală Aromână „Dimândarea Părintească” ş.a.,

TOATE DIN TARA ROMANIA, shi numai una:Asociaţiei Culturale “Aromânii din Albania” CARI REPREZENTI NU O SHTIU SA O VORBEASCA LIMBA MATERNA MAKEDONA.

Cum va o apara limba materna cand nu o shtiu ?

DE CE AVEA NEVOE SA FACA ANTANIRE “Congres” ?? in Tirana, cand potea ATANIREA sa o faca in TARA (potea in tara sa vina numai 2-3 persoane de “Asociaţiei Culturale “Aromânii din Albania”, shi gata.

Pentru cine este vorba: “Congres”, “antanire” SAU CALATORIE TURISTICA.

————————————————

“5. Critică vehement încercările mistificatoare ale unor entităţi neoaromâniste cu falsă reprezentativitate şi legitimitate de a crea o nouă identitate a aromânilor, sub denumirea de ”macedonarmâni”, creând în mod intenţionat o confuzie cu denumirea tradiţională de „macedo-români”. Este o diversiune cu caracter extremist, izvorâtă din interese mercantile şi politice ale unor cercuri din România şi din afara ei, ce ignoră adevărata istorie a acestei ramuri a romanităţii răsăritene şi a dialectului aromân care, împreună cu cel dacoromân, cel meglenoromân şi cel istroromân, formează limba română.”
——–
A)”nouă identitate a aromânilor, sub denumirea de ”macedonarmâni””
-care”nouă identitate a aromânilor”. Ce este acea “AROMANI” ????

Noi suntem MAKEDONI, MAKEDONI ADEVARATI 4.000 MIE DE ANI, cu limba anoastra MAKEDONA ni scimbata 4.000 de ani.

B) CE SE IGNORA ? “adevărata istorie” ? CARE adevarata ISTORIE, acea care o au confetionata dusmanii MAKEDONILOR shi DACO-ROMANILOR?

AU CURAJ ACEL d-mni. cu titule academice de Acd.Dr.Mr.Fr. Br……., sa SE PREZENTA PUBLIC “fata in fata” SHI SA O PREZENTA SHI APARA “adevărata istorie”???? care noi MAKEDONILI na are transformata in “vlasi, ciobani, ovceari”, a DACO-ROMANILI le are transfornata in “tarani”?

————————————-
B.Stefanoski – Al Dabija

MAKEDON
3. t.syrak (makedonarman@gmail.com) spune:
noiembrie 23, 2009 la 8:29 am

Stim foarte bine cine a organizat aceasta adunare ad-hoc, de 15-20 de persoane, servitori ai departamentului pentru relatiile cu rominii de pretutindeni din cadrul ministerului de externe ale Rominiei. Acet cuibusor de securisti au ingropat termenul de romanitate balcanica si au inventat un nou termen, pe placul românilor, “românitate” balcanica, pe placul României. Insasi termenul de “aromân” este o inventie româneasca, un nume politizat, cu toate formele ei de “aroumain”, “aromanian”, etc.
Interesant este ca România nu a pus niciodata problema celor peste un milion de armâni din Grecia, probabil o “intelegere” intre guvernele României si Greciei. România are datoria sa rezolve problema armâneasca la ea acasa, sa le recunoasca dreptul care-l cer, recunoasterea ca minoritate nationala, acei armâni care se considera parte din românitate, au tot dreptul s-o faca, cu asta problema lor este rezolvata, nezezolvata este in schimb problema majoritatii armânilor care vor sa-si afirme identitatea lor adevarata, acea de armân, popor cu radacini in Macedonia Antica.
4. Sandu CUTURELA spune:
noiembrie 23, 2009 la 8:53 am

Doresc mai multe detalii.
5. A.Makedon (makedonarman@gmail.com) spune:
noiembrie 23, 2009 la 9:28 am

Mutrimu cu multâ nvirinari, alathusea sh confusiunea tsi s-adarâ, andicra di problematica armâneascâ, luyursindalui limba armâneascâ un dialectu ali limbâljei rumâni, a s-hiba câ naima multsâlji anvitsats xenji ditu ascâpitatâ, luyursescu aestâ limbâ, ahoryia di limba rumânâ, nvitsats xenji tsi canâ oarâ nu furâ loats tu isapi atumtsea cându tu Rumânii s-azburâ di limba sh di histuria armânjloru ! Limba makedonarmâna ica armâna, s-aminta cama di 250 di anji nintea atsiljei rumâni. Pâpânjlji sh Stâpâpânjlji a makedonarmânjloru, suntu Filip sh Alexandru, ashi cum sh a rumânjloru suntu Burebista sh Decebal, a s-hiba ca sh protslji cum sh defturlji furâ acâtsats di idyia ashkeri, atsea a romanjloru, ahurhindalui aoa sh cama di dauâ njilji di anji. Tutu tsi adyivasimu, tu anjlji ditu soni, tu fimiridili ditu Rumânii, suntu lucri nyrâpsiti di oaminji nvitsats, rumânji icâ armânji, pâltits di organismi tsi veaglji sicuritatea sh integritatea cratlui rumânu, suntu zboarâ tsi agudescu tutâ armânamea, armânami tsi tora baneadzâ tu 5 craturi balcanitsi, di-anda Makidunia fu mpârtsâtâ la 4 vâsilii, nica ditu anlu 1913, dupâ Irinia di Bucureshti, atumtsea cându rumânjlji nu-sh aspusirâ “vrearea di frati icâ parafrati”, ashi cumu azghilescu adzâ dipriunâ, arâshi sh vinduts,avinânda-ni di-aoa-nclo, fuvirsits sh arcats tu ahapsili a comunizmolui ditu Rumânii, aclo iu suntu tu diasporâ, atumtsea cându kiru lilicea a farâljei armâneascâ ! Volea lâ fu s-ni tukeascâ tu fuljeaua loru !
Dimândarea 1333, tsi s-ari amintatâ tu 24-li(tu pasprayinyits-li) di Cirisharu 1997, mutreashti ta s-veaglji unâ di naima veacljili culturi ditu Evropâ, cultura makedo-elino-latinâ, s-veaglji unu populu tsi s-luyurseashti ca “protslji makedonji”
6. Eliade Sapera (eliados2000@yahoo.it) spune:
noiembrie 23, 2009 la 10:50 am

Tare ma intreb ce legatura are aceasta grupare nationalista cu aromanii? Si cum au curaj sa vorbeasca in numele “aromanilor” daca nu stiu aromana? Treaba lor daca s-au romanizat- AMA CATSE LIPSEASHTI S-NA CREAPA?
Eliade
7. U.Makedonarmân (makedonarman@gmail.com) spune:
noiembrie 23, 2009 la 11:02 am

Rezolutia Pseudocongresului de la Tirana cere statelor “home-countries” ale armânilor “protejarea drepturilor etnice ale aromânilor la educaţie, serviciu religios şi mass-media în limba maternă”, de ce nu o cer si in România?. Nu cumva prin “limba materna” ei se refera la limba de la Bucuresti?. Cu siguranta ca DA. Adica aceiasi propaganda româneasca de peste 150 de ani, de exterminare a poporului adevarat makedon, un genocid pentru care România va trebui sa plateasca scump, candva. Un pseudo-congres, adica o adunare de “lândzits”, platiti de institutii din România care apara interesele nelegitime ale acestei tari. De ce atâta iubire pentru acest poporu a carui geneza este straina poporului român, de ce oare România nu-si salveaza copii pierduti din valea Timocului, din Basarabia sau din Ucraina. Despre ce istorie falsificata au vorbit adunaturile de la acest pseudo-congres? Este oare vorba de istoria si lingvistica politizata de la Bucuresti? Slava Domnului, sunt destui istorici si lingvisti de renume care au scris adevarata istorie, istorici si lingvisti pe care nu i-a tentat titlul de “Membru al Academiei Române”. De când o academie are dreptul sa acorde diplome de identitate pentru un individ sau grup de indivizi?. Chiar asa a ajuns biata Romanie, ca in academie sa se infiltreze atat de multi “excroci stiintifici”, servili ai securitatii neocomuniste?
8. mircea (iancu_jianu2002@yahoo.com) spune:
noiembrie 23, 2009 la 11:28 am

si, ma rog, cam cate persoane ati dori sa vina la un congres pentru a fi “reprezentativi”. cate persoane si cate asociatii cuprind realmente armnjii astia?
la cate beneficii obtinute de la statul roman sunteti voi, tradatorilor, dispusi sa renuntati daca ati deveni minoritate in Romania? sunteti gata sa retrocedati toate terenurile, totii banii pe care i-au primit bunicii si parintii vostrii la repatriere? sau, astia “sunt basca”, vorba conului Leonida? in afara de elucubratii si pumni in piept, pe ce argumente lingvistice si istorice va bazati cand aberati cu voiosie despre poporul armnjilor?
si in fond despre care 15 – 20 de persoane vorbiti ca ar fi in slujba DRRP? la Gojdu, la Saguna, la Goga, la Blaga, la Balanescu? la totii parintii si bunicii vostri care au lasat toata averea si au venit in Romania? toti erau ini slujba DRRP?
daca nu-i respectati pe daco romani, treaba voastra, plecati ca tiganii sa bantuiti prini lume fara tara. dar macar pe martirii vostri ar trebui sa ii luati in seama, imbecililor.
9. U.Makedonarmân (makedonarman@gmail.com) spune:
noiembrie 23, 2009 la 1:12 pm

Apandisi ti iancu jidanu :
asa este, vi se urca tot singele plin de venin in cap atunci cand trebuie sa infruntati adevarul. Cand vorbiti de adevarul istoric si cel lingvistic românesc aduceti aminte de istoria si lingvistica româneasca politizata si ignorati tot ce s-a scris impotriva acestui “adevar istoric românesc”. Aduceti aminte, chipurile argumente stiintifice, lucrarile tuturor “excrocilor stiintifici” din România. Dar asta esta virusul vostru de care n-o sa scapati niciodata: NATIONALISMUL. Cu el v-ati nascut si tot cu el o sa ajungeti in iad.
10. Spiro Poci (gazetavlahe@yahoo.com) spune:
noiembrie 23, 2009 la 9:03 pm

Tirana nu s’adunã vãrru Kongres ti armãniamia, ma unã parei di 50 di fillorumanj. Niscãnts ciobanj (ashi oa achiamã sinia a lor elj)di Arbinãshii, diadun cu niscãts rumanj di Rumanii, vra s’toarrã rrãu tsi si viarsã tu amari, cãtã munts.Cum poati s’ibã kongres unã adunari, tsi si cumanduseshti di ambasada rumune, di pescopu di Bucuresht. Dapoia cum si loloarã di hãbari cu ciobanjlji di Tirana, cã elj nu shti zboarrã limba armãniascã. Tuti comentuli shi scrirãturili si fetsãrã pi limba rumanã.Tutã media eara rumanã. Ditsetsinj tora tsi eara armãnã? Tsi caftã elj di Europã ta sapãrã limba armãniascã, cãndu dzãc cã himu un popul cu rumanjlji. Elj dzãcu, tsi limba literarã esti atsa rumanã. Di 1000 di students tsi sãntu dush tu Rumanii di Arbinãshii, 50 sãntu armãnj, allants sãntu arbnish. Scupollu a ishtilje adunari eara, ta s’ãlj da unã aguderi ali cauzi armãniascã.Cãtu or armãnjlji afllã cala ali vreari, rumanjlji cu servitorljã a lor, aminã cãciughi n cali. Ma s’ãlj treghi niscãnts di nãsh tu telefon cã tsi fetsãrã Tirana, elj dzãcu, “nu shtim tsiva, atselj di Rumanii ni adunarã”. Aistã esti politica ali Rumanii, vra s’niastingã shi su n groapã cauza armãniascã.
11. Wallah spune:
noiembrie 24, 2009 la 6:03 am

Ma bag si eu ca ,,mucanu” in lapte; traiesc de ceva vreme in Techirghiol-Constanta si deoarece mi-am facut cativa prieteni aromani mi s-a parut normal sa vad cine sunt, de unde si cum au venit, cum sunt, ce obiceiuri au si ce limba vorbesc; cel putin cei pe care ii cunosc eu, sunt impotriva declararii lor ca minoritate nationala si chiar sint destul de vehementi cand afirma ca ei sunt ,,romani adevarati”, simpla idee ca ar putea fi considerati minoritate nationala, adica altceva decat romani stirnindu-le o adevarata repulsie. Asta in ciuda suferintelor indurate in timpul comunismului cand statul roman a incercat prin toate metodele sa-i spolieze, lucru ce nu l-au facut nici grecii nici turcii, in sute de ani. Pacat ca, dintre ei chiar, s-au nascut iude care in folos propriu, in ciuda si in dauna acestor oameni minunati, harnici si cinstiti, cauta prin toate caile sa-i declare altceva decat ceea ce sunt…..
12. mircea spune:
noiembrie 24, 2009 la 7:39 am

wallah, ai dreptate si nici nu se pune problema lor. problema e cu astia care primesc banii grei de la greci sa-si tradeze strabunii si sa arunce la cos doua milenii de suferinte pentru un pumn de euroi. dar sunt o mana de manelisti, nu trebuie luati foarte tare in serios. mi-e doar rusine de rusinea lor, cum se spune, cum mi-e rusine de cea a romanilor care se cred moldoveni
13. Branislav Stefanoski - Al Dabija spune:
noiembrie 24, 2009 la 7:57 am

“traiesc de ceva vreme in Techirghiol-Constanta”
- CE POPOR TRAIASHTE IN “Techirghiol-Constanta”: AROMANAI, MAKEDONI sau ROMANI ????
14. Anna Plas spune:
noiembrie 24, 2009 la 9:17 am

Romanian is a dialect of Aromanian!
15. Costa spune:
noiembrie 24, 2009 la 4:51 pm

Domnilor congresisti de la Tirana,

Va scriu in l. romana, fiindca pe a noastra o dispretuiti. Daca o mai stiti. Mai intai, dragalaseniile cu care ne gratulati: „talibani românofobi; scopuri mercantile; vor să schimbe istoria…

In zadar incercati sa ne murdariti inventand ca am fi romanofobi. Traim in Dobrogea de multe decenii, dar n-am avut niciodata vreun coflict cu romanii, niciodata! Si cu nimeni. Si o stiti la fel de bine. Asa ca oricate vorbe grele ne-ati arunca, nu sunteti credibili.
Daca aveam vreo fobie? Da, ca toti romanii si toate etniile din Romania, apai aceea era Securitatofobia. Fiindca in anii dictaturii, mai ales noi, Armânii am fost tinta predilecta a acelei sinistre organizatii. Daca ati avea minima morala, v-ati uita in preajma-va, si i-ati descoperi pe cei care au servit-o cu zel ani buni. Cei doi academicieni care va stau alaturi si un al treilea, tot fost turnator, Stoica Lascu care e presedinte de societate doar pe hartie.
In aceste conditii, nu ne mai miram cum de-i acordati credit fostului medic Papari, ajuns peste noapte mare universitar, la fel si fiul sau. Ce credit mai are acest pseudouniversitar care, atunci cand dadeam testele cu studentii, venea si ne lua lucrarile necorectate, la specialitati cu care n-avea nimic in comun, si facea cu ele ceea ce e usor de banuit, le nota el insusi. In ce scop oare?!…
Se pare ca fenomenul “Spiru Haret” e o nimica toata pe langa “A. Saguna”. Stiu bine cei care au lucrat acolo.
Si mai retineti ca avea usa deschisa oricand la Ilici Iliescu. Era si este in continuare abonat de multi ani la bugetul statului. Sa faca ce? Sa grabeasca asimilarea armanilor, nimic altceva. Eventual sa alimenteze in continuare, ceea ce in Grecia inca se mai aude, “propaganda romaneasca”, paguboasa sintagma care a facut atata rau fratilor nostri de acolo.
In disperare ca nu are aderenti, de cativa ani si-a facut un obicei din a suprapune actiuni fals-culturale peste cele organizate de reprezentantii celor multi doar in scop de sabotaj (chiar si actiunea de la Tirana) si pentru a le crea iluzia credulilor ca e bine intentionat, e eficient. Si, mai ales, institutiilor statului care cred ca justifica banii cheltuiti, dar de fapt ii arunca pe fereastra. Unde e ANI sa vada in ce conditii acest parvenit a devenit mare proprietar, putred de bogat?

Desi sunt oarece temeiuri, e totusi greu de inteles cat de usor se lasa murdarit Caramitru stand in preajma acestui impostor. Au, poate, aceeasi tinta: disparitia Armanilor, ei fiind asimilati demult.
Fac o paranteza. Nu e niciun secret ca venirea Armanilor in Cadrilater si apoi in Romania a fost doar un accident al istoriei.
Daca nu s-ar fi intamplat, zicea cineva de-ai nostri, hai sa incercam a ni-l imagina pe acelasi Caramitru, incontestabil un foarte bun profesionist, ca s-ar fi nascut in Grecia (parintii venind de acolo) si ca putea fi foarte bine acum diectorul Teatrului National din Atena. Daca acum spune fara sa ezite: SUNT ROMAN!, imaginati-va ce ar fi raspuns in cealalta ipostaza si tot fara ezitare: SUNT GREC! Enteresu si iar enteresu…

Alt companion al lui Papari e fostul profesor de italiana de la Bridgeport, nonagenarul Ciufecu, cel cu pseudocongresele la care sala era un fel de peluza giulesteana unde era fluierat copios si pe nedrept profesorul Cunia si la care “Parinteasca Dimandare” era interzisa. Pe la inceputul anilor ’90, mai aparea cate un conferentiar mai avizat, in rest doar forme fara fond…
Iar acum, la anii senectutii, e repudiat chiar de ai lui, pentru ca a tradat cauza armanilor farseroti de acolo. Ei o spun, ei o scriu ca nu de dragul Armanilor le organiza acele asa-zise congrese, ci ca aparand, nu-i asa, interesele romanesti in Balcani si pentru a fi bagat in seama si invitat permanent, chiar si inainte de Revolutie, la Consulatul Romaniei ca reprezentand romanii macedoneni din Balcani, cum ii place sa zica.

Dar, dincolo de toate astea, nu, domnilor, n-aveti dreptul sa ne opriti, sa ne faceti ceea ce nu suntem! ARMANII-MKEDONI se simt ceea ce sunt dintotdeauna, ARMANI-MKEDONI! Cei drept, inruditi cu romanii. Dumneavoastra uitati ca traim in UE? Cine va da dreptul sa ignorati spiritul ei? Despre argumente lingvistice, nu si istorice!, putem discuta inca un veac de acum incolo, asta nu schimba cu nimic situatia.
Degeaba ne fluturati prin fata ochilor titluri academice, unele chiar false, nu aveti caderea morala sa ne judecati pe noi, cei multi care nu cerem altceva decat dreptul la viata etnica, nationala. Altfel spus, nu vrem sa murim ca etnie, chiar daca istoria ne-a lovit. Dumneavoastra tocmai asta vreti, vreti disparitia noastra ca neam, ultima intrunire e o dovada in plus. Diferenta dintre dv. cei putini si noi, cei multi aceasta e:
luptei noastre oneste pentru supravietuire ii opuneti condamnarea noastra la moarte etnica.
N-o sa reusiti, fiindca, har Domnului! inca suntem multi, foarte multi si suficient de solidari, desi raspanditi datorita unei istorii nedrepte, facuta la inceputul secolului trecut de politicieni manati tot de interese meschine.
Trista asemanare peste timp, de care ar trebui sa va rusinati…
16. Wallah spune:
noiembrie 25, 2009 la 8:24 pm

In Tekirghiol traim ,la un loc si in buna intelegere ,tatari(cei mai vechi,am putea spune intemeietorii acestei localitati,veniti in doua valuri,tatarii dobricensis pe la 1570-1600 si tatari din Crimeea adusi pe la 1850),turci(care au dat actualul nume al orasului,veniti din Bulgaria pe la 1780),greci,nemti(urmasi ai colonistilor veniti din Basarabia),bulgari si romani.Acestia din urma am in venit in mare parte dupa 1878 cand Dobrogea a intrat in componenta Romaniei din mai multe zone ale Romaniei(Ardeal,Moldova,Oltenia etc);dupa 1940,din Cadrilater,in urma schimbului de populatie au fost adusi aromanii care fusesera colonizati acolo dupa 1924.Pe langa toti acestia mai traiesc in Techirghiol aproximativ 40 de tigani si un chinez.
17. Wallah spune:
noiembrie 25, 2009 la 8:35 pm

Anna Plas spune:

noiembrie 24, 2009 la 9:17 am
Romanian is a dialect of Aromanian!

Ошибка!Попробуите ещо….
18. Niculaki Caracota spune:
noiembrie 26, 2009 la 12:49 pm

Draga domnule Cubreacov,

Dupa cum vedeti reactiile preopinentilor mei, treaba cu armânii nu este asa cum o vad cei de la Bucuresti si nici dvs. personal. Pentru ca cei care ne vor citi randurile sa înteleaga, precizam ca ne cunoastem din desele noastre vizite la Strasbourg, unde sunteti de multi ani prezent în numele Moldovei. Sa stie si armânii mei ca sunteti unul din sustinatorii tezei “românii de la Mediterana si pana la Marea Nordului, din Panonia si pâna la Nistru sau poate si mai încolo”. Trecând la serios, vreau sa adaug ca în legatura cu congresul de la Tirana, acesta a fost organizat dupa ce i-am informat pe cei de la Societatea macedo-româna ca avem intentia sa organizam un congres al Consiliului armânilor(macedonarmânilor) tot la Tirana, pe 11-12 decembrie 2009, sub patronajul domnului Lluis Maria de Puig, pe care-l cunoasteti foarte bine si a carui pozitie fata de armâni nu o împartasiti. Desi i-am informat ca-i invitam la acest congres care se vrea o reconciliere a armânilor de peste tot si mai ales de toate orientarile, acestia au preferat sa contra-organizeze un congres paralel, dovedind si prin aceasta ca sunt produsul unei epoci pe care cu totii incercam sa o uitam. Cum reusim se vede si din aceasta actiune. Desi ar trebui sa vorbim mai mult de ce avem de facut împreuna, ma voi limita sa fac cateva reflectii despre impresia pe care a lasat-o acest pseudo-congres. Din fotografiile si informatiile care ne-au parvenit se vede ca organizatorii nu sunt decât manipulatori insuficient scoliti, cum este aproape natural dupa 20 de ani de la caderea comunismului. Din fotografii se vede ca numarul celor care au participat nu depaseste 25, inclusiv cei care venisera acolo din partea unor media, din care 14 sunt din Romania (doar cei pomeniti). Printre ceilalti am recunoscut inca cel putin doi (tot din Romania). Cum avem cel putin doi jurnalisti asa cum am citit din presa romaneasca, rezulta ca cel putin 18 participanti sunt din Romania. Ar fi interesant de stiut cine a acoperit cheltuielile de organizare si cum am putea explica apoi acuzatia ce se aduce “talibanilor” care nu urmaresc decât avantaje materiale în revendicarile lor. Sa trecem insa mai departe. Cati mai raman pentru armânii din Albania si celelalte tari balcanice nu mai este nevoie sa precizez. Din informatiile pe care le avem din comunitatile noastre, la acest congres nu a participat nici un reprezentant din Bulgaria si Macedonia (FYROM). Este interesant de semnalat ca domnul Aurel Ciufecu, care este dat ca participant, este bolnav in SUA, unde a fost contactat si a precizat ca nu a fost nici macar invitat la acest congres. Este evident o alta incercare de manipulare pentru opinia publica, careia vrea sa i se induca faptul ca acest congres are o larga reprezentare în rândul armânilor. Ma opresc aici cu comentariul meu, asigurându-va draga domnule Cubreacov, ca în ciuda acuzelor acelor pseudo-congresisti, armânii sunt pe calea cea buna si oricâte eforturi vor depune cei de Departamentul pentru românii de pretutindeni din care cred ca faceti parte sub acoperire, vor reusi sa supravietuiasca si sa-si vorbeasca limba pe care o pastreaza cu incapatânare de mai multe milenii. Asta nu inseamna deloc ca nu stimeaza si nu iubesc pe cei alaturi de care traiesc, fie ei români, greci, bulgari, albanezi.
Cat despre Romania, fiti linistit. Ea nu va deveni mai “mica” fara armânii din afara. Recunoscandu-i însa pe toti ca un popor cu o identitate aparte, ea s-ar bucura de respectul tuturor.
In speranta ca nu veti cenzura randurile de fata,
Sincere salutari,
19. steryiu spune:
noiembrie 27, 2009 la 11:37 pm

Ca statul român ar trebui sa faca mai multe pt aromâni, sunt de acord,ca România nu este tara lor de origine este foarte adevarat, dar ca aromânii ar fi români, in ciuda faptului ca cea mai mare parte dintre ei nu agreeaza aceasta teorie, cu asta nu mai sunt de acord.

E o rusine ca exista printre aromâni oameni ca cei adunati la “Congresul Internaţional al Aromânilor (Tirana, 17 – 18 noiembrie 2009)”, care urmaresc zadarnicirea oricaror incercari de salvare a aromânilor si a culturii lor.
20. yani caran (rrrr@rrr.rr) spune:
noiembrie 28, 2009 la 12:05 pm

Mascarada “Congresul International al Aromanilor”.
Acesti domni ce realmente in urma unor spasme rationale si rataciri emotionale, se recomanda Reprezentantii Armanilor, sunt niste obscurantisti deviati de pe axele reale ale simturilor, ce au suferit teribile accidente psihice in urma carora, bandajati cu pansament din piele de râme rosii, au hotarat sa faca cateva valuri propagandistice pentru ROMANIA.
Pentru ca se afla inca in COMA intretinuta de securitate, nu are rost sa spun decat un singur lucru: Suntem Makedoni ce au primit cultura latina, ne iubim stramosii. identitatea si nimeni niciunde pe aceasta planeta nu va putea sa ne modifice aceasta traire!
Si recomand acestor DOMNI sa vina la cateva consultatii cu tinerii Macedoneni, pentru a intelege mai bine cum acestia isi iubesc identitatea!! Poate atunci vor iesi din COMA PROFUNDA care i-a transformat in niste maimute !!
21. yani caran (rrrr@rrr.rr) spune:
noiembrie 28, 2009 la 12:10 pm

Mascarada “Pseudo-Congresul International al Aromanilor”.

Acesti domni ce realmente in urma unor spasme rationale si rataciri emotionale, se recomanda Reprezentantii Armanilor, sunt niste obscurantisti deviati de pe axele reale ale simturilor, ce au suferit teribile accidente psihice in urma carora, bandajati cu pansament din piele de râme rosii, au hotarat sa faca cateva valuri propagandistice pentru ROMANIA.
Pentru ca se afla inca in COMA intretinuta de securitate, nu are rost sa spun decat un singur lucru: Suntem Makedoni ce au primit cultura latina, ne iubim stramosii. identitatea si nimeni niciunde pe aceasta planeta nu va putea sa ne modifice aceasta traire!
Si recomand acestor DOMNI sa vina la cateva consultatii cu tinerii Macedoneni, pentru a intelege mai bine cum acestia isi iubesc identitatea!! Poate atunci vor iesi din COMA PROFUNDA care i-a transformat in niste maimute !!
22. makedon (rrrr@rrr.rr) spune:
noiembrie 28, 2009 la 1:05 pm

Mascarada “Congresul International al Aromanilor”.
Acesti domni ce realmente in urma unor spasme rationale si rataciri emotionale, se recomanda Reprezentantii Armanilor, sunt niste obscurantisti deviati de pe axele reale ale simturilor, ce au suferit teribile accidente psihice in urma carora, bandajati cu pansament din piele de râme rosii, au hotarat sa faca cateva valuri propagandistice pentru ROMANIA.
Pentru ca se afla inca in COMA intretinuta de securitate, nu are rost sa spun decat un singur lucru: Suntem Makedoni ce au primit cultura latina, ne iubim stramosii. identitatea si nimeni niciunde pe aceasta planeta nu va putea sa ne modifice aceasta traire!
Si recomand acestor DOMNI sa vina la cateva consultatii cu tinerii Macedoneni, pentru a intelege mai bine cum acestia isi iubesc identitatea!! Poate atunci vor iesi din COMA PROFUNDA care i-a transformat in niste maimute !!
23. makedoes (rrrr@rrr.rr) spune:
noiembrie 28, 2009 la 1:11 pm

Mascarada “Congresul International al Aromanilor”.
Acesti domni ce realmente in urma unor spasme rationale si rataciri emotionale, se recomanda Reprezentantii Armanilor, sunt niste obscurantisti deviati de pe axele reale ale simturilor, ce au suferit teribile accidente psihice in urma carora, bandajati cu pansament din piele de râme rosii, au hotarat sa faca cateva valuri propagandistice pentru ROMANIA.
Pentru ca se afla inca in COMA intretinuta de securitate, nu are rost sa spun decat un singur lucru: Suntem Makedoni ce au primit cultura latina, ne iubim stramosii. identitatea si nimeni niciunde pe aceasta planeta nu va putea sa ne modifice aceasta traire!
Si recomand acestor DOMNI sa vina la cateva consultatii cu tinerii Macedoneni, pentru a intelege mai bine cum acestia isi iubesc identitatea!! Poate atunci vor iesi din COMA PROFUNDA care i-a transformat in niste maimute !!
24. makedonon (rrrr@rrr.rr) spune:
noiembrie 28, 2009 la 1:12 pm

Mascarada “Congresul International al Aromanilor”.
Acesti domni ce realmente in urma unor spasme rationale si rataciri emotionale, se recomanda Reprezentantii Armanilor, sunt niste obscurantisti deviati de pe axele reale ale simturilor, ce au suferit teribile accidente psihice in urma carora, bandajati cu pansament din piele de râme rosii, au hotarat sa faca cateva valuri propagandistice pentru ROMANIA.
Pentru ca se afla inca in COMA intretinuta de securitate, nu are rost sa spun decat un singur lucru: Suntem Makedoni ce au primit cultura latina, ne iubim stramosii. identitatea si nimeni niciunde pe aceasta planeta nu va putea sa ne modifice aceasta traire!
Si recomand acestor DOMNI sa vina la cateva consultatii cu tinerii Macedoneni, pentru a intelege mai bine cum acestia isi iubesc identitatea!! Poate atunci vor iesi din COMA PROFUNDA care i-a transformat in niste maimute !!
25. makedonarman (rrrr@rrr.rr) spune:
noiembrie 28, 2009 la 1:13 pm

Mascarada “Congresul International al Aromanilor”.
Acesti domni ce realmente in urma unor spasme rationale si rataciri emotionale, se recomanda Reprezentantii Armanilor, sunt niste obscurantisti deviati de pe axele reale ale simturilor, ce au suferit teribile accidente psihice in urma carora, bandajati cu pansament din piele de râme rosii, au hotarat sa faca cateva valuri propagandistice pentru ROMANIA.
Pentru ca se afla inca in COMA intretinuta de securitate, nu are rost sa spun decat un singur lucru: Suntem Makedoni ce au primit cultura latina, ne iubim stramosii. identitatea si nimeni niciunde pe aceasta planeta nu va putea sa ne modifice aceasta traire!
Si recomand acestor DOMNI sa vina la cateva consultatii cu tinerii Macedoneni, pentru a intelege mai bine ca acestia nu vor sa-si paraseasca identitatea!! Poate atunci vor iesi din COMA PROFUNDA care i-a transformat in niste maimute !!
26. yani.caran spune:
decembrie 7, 2009 la 1:00 pm

•Articol al scriitorului austriac Karl Markus Gauss: „ceea ce abia, de acum înainte, mai avem de învăţat”
- Ce limbă se va vorbi în noua Europă? Engleza? Franceza? Sau, poate, aromâna?
- Îi cunoaşteţi pe aromâni? V-aţi însuşit deja primele cunoştiinţe de bază ale limbii aromâne? Nu? Este mereu acelaşi lucru : toţi doresc să fie europeni şi nici nu ştiu măcar că viitorul Europei va fi decis de „modul cum va fi rezolvată problema aromânească!”
- „…vai…stăm prost cu virtuţile care se pretind de la noi, europenii cei de azi şi cei de mâine. Şi totuşi există aceşti oameni (aromâni), receptivi faţă de tot ce există în lume, care nu se bazează în mod grosolan pe posesiunile lor naţionale; cărora nu le vine greu, ci le face plăcere să gândească şi să vorbească în două sau mai multe limbi; care nu-şi raportează acţiunile şi năzuinţele, în mod meschin, la un singur stat, ci la mereu mai multe; pentru care graniţele nu înseamnă obsesie, ci o trecere cotidiană; care dintotdeuna practică comerţul şi circulaţia între est şi vest, nord şi sud; care îşi câştigă identitatea tocmai prin contactul cu diferite culturi; oameni cărora toate acestea nu trebuie să li se impună ca nişte ţeluri măreţe, fiindcă ei, din timpuri străvechi, trăiesc toate acestea. Pe scurt: există noul om european. El este AROMÂNUL…”
- „Izvoarele istorice îi consemnează pe aromâni cu mult înainte de a se vorbi, să zicem, despre danezi, austrieci, flamanzi sau germani. Metropola lor Moscopole era deja un important centru comercial prin care veneau produse exotice din Orient spre nordul Europei, iar de la Veneţia mărfurile europene erau transportate la Bagdad, în vreme ce la Bonn, acolo unde este astăzi Ministerul Economiei, se afla încă minunatul „nimic”. Căci aromânii sunt europeni ai primei ore.
- „Ei (aromanii) apar din întunecimea istoriei împreună cu vechii greci, la care europenii de azi se referă cu plăcere când vor să prezinte civilizaţia, democraţia, individualitatea drept moştenire, pe care nu o mai poate contesta nimeni. Aromânii, ca şi alte două duzini de popoare, se aflau în Balkani dintotdeuna. Din încăpaţânare pură ei nu sunt slavi, ci romani. În loc să se ţină docil de cel de-al doilea popor roman, cu românii, ei se orientează semeţ după greci, cu care lingvistic nu au absolut nimic comun”
- Pe scurt: mai bine decât le fac aromânii pe toate nici că se poate! Nu-i de mirare că azi, tocmai lor, le merge atât de rău!”
- „În timp ce europenii, în secolul al 19-lea, şi-au definit identitatea după criteriul naţional şi s-au organizat în state naţionale, aromânii, care au înţeles să fie un popor între popoare, un mesager între popoare, au început să se înstrăineze”.
- „ unele sate din munţii Pindului ar putea fi considerate ultimele perle ale unei romanităţi balcanice, al caror şirag, odinioară se întindea de la Istria, pe Dunăre, până în Grecia”
- Şi concluzia lui Gauss despre viitor:
- „…după nişte epoci de decăderi atât de dureroase, ar trebui acum, în sfârşit, să se ivească iarăşi pentru aromâni ascensiunea. Căci ceea ce noi, cu toţii, abia acum va trebui să devenim-adică nişte oameni fără prejudecăţi, a căror existenţă se împlineşte nu în închistare, ci în deschidere, persoane întreprinzătoare, flexibile, care îşi rezolvă treburile în toate părţile, europeni entuziaşti, a căror patrie este lumea întreagă-or, asta sunt aromânii de 2000 ani!”
- „…aromânii sunt, se pare, cel mai bine înarmaţi pentru o Europă nouă.”
- „Încrederea în forţele proprii nu se poate dezvolta decât în limbile materne.
- Şi în final, scrie Gauss:
- „Europa va fi una a diversităţii sau nu mă interesează deloc! Viitorul europei va fi hotarât de problema aromânească!”
- Mulţumim domnule Gauss!! (Matilda Caragiu Marioţeanu- „Aromânii şi Aromâna în Conştiinţa Contemporană” editura academiei române, bucureşti 2006).