© Cristian Orgonas for businessday.ro, 2011.
Economie Publicat la 7.3.2011 6 comentarii
Cati bani producea un muncitor pe vremea lui Ceausescu si cati bani produce acum
Valoarea bunurilor si serviciilor produse de catre un angajat influenteaza in mod decisiv atat competitivitatea economica a unei tari, cat si nivelul salariilor din tara respectiva. La acest capitol, Romania se afla pe penultimul loc in UE, insa progresele pe care le-am facut in ultimii 40 de ani sunt semnificative.
Pentru a vedea cum a evoluat valoarea adaugata/muncitor intre 1970 si 2010 am luat in considerare trei sectoare economice: industria, constructiile si agricultura, click pe graficul alaturat pentru detalii.
I. Cati bani produce un muncitor in industrie
In 1970, valoarea productiei industriale calculata in preturi constante la nivelul anului 2005 era de 37 miliarde lei, iar numarul angajatilor totaliza 2,28 milioane, cifre din care rezulta o valoare a productiei per angajat de 16.291 lei.
In 1989, dupa 20 de ani de dezvoltare multilaterala, valoarea productiei industriale a crescut la 88,4 miliarde lei, iar numarul angajatilor la 4,1 milioane, valoarea/angajat ajungand astfel la 21.502 lei, cu 32% mai mare decat in 1970. Acesta este castigul real inregistrat in acesti 20 de ani.
Daca impartim insa in doua perioada comunista, intre 1970 si 1979, valoarea adaugata/angajat a crescut cu 67%, iar intre 1980 si 1989 a scazut cu 24,5%.
In 2009, valoarea productiei industriale a fost de 81 miliarde lei, insa numarul celor care lucrau in industrie scazuse la ~1,7 milioane, astfel ca valoarea adaugata per angajat a fost de ~47.600 lei, cu 121% mai mare decat cea din 1989. Nu avem inca datele finale pentru 2010, insa anul trecut, productia industriala calculata in preturi constante (2005) s-a situat in jurul valorii de 90 miliarde lei, ceea ce inseamna ca valoarea/angajat a crescut la 53-55.000 lei.
Per total, castigul real de productivitate inregistrat intre 1970 si 2010 in sectorul industrial a fost de aproximativ 230%.
II. Cati bani produce un muncitor in constructii
Forta de munca angajata in constructii in 1970 totaliza 768.000 persoane, iar valoarea adaugata generata de acest sector era de 6,8 miliarde lei (preturi constante 2005), productia/angajat fiind de 8.859 lei. In 1989, productia a ajuns la 15.033 lei/angajat, castigul real de productivitate inregistrand in acesti 20 de ani o crestre de 69,7%. Intre 1970 si 1979, castigul real de productivitate a fost de 60%, iar intre 1980 si 1989 de doar 6,5%.
In 2009, in sectorul constructiilor s-a generat o valoare adaugata totala de 33,9 miliarde lei, cu 192% mai mare decat cea din 1989. In acelasi timp, productia/angajat a ajuns la aproape 50.000 lei, castigul de productivitate in perioada 1989-2009 ajungand la 229%.
Intre 1970 si 2009, castigul real de productivitate in sectorul constructiilor a fost de aproximativ 460%.
III. Cati bani produce un muncitor in agricultura
Populatia ocupata in sectorul agricol a scazut de la 4,87 milioane in 1970, la 3.05 milioane in 1989, in timp ce valoarea adaugata a crescut de la 13,6 miliarde lei, la 21,5 miliarde lei. Prin urmare, productia/persoana ocupata a crescut cu 151,7%, de la 2.797 lei, la 7.041 lei. Din nou insa, exista diferente mari intre anii `70, si anii `80. Astfel, intre 1970 si 1979, valoarea adaugata per capita a crescut cu 116%, iar intre 1980 si 1989 cu doar 4%!!
In 2009, agricultura a produs o valoarea adaugata de 28,5 miliarde lei, productia per capita situandu-se in jurul valorii de 10.000 lei, cu 45% mai mare decat cea din 1989.
Intre 1970 si 2009, castigul real de productivitate in sectorul agricol a fost de 266%.
IV. Valoarea adaugata calculata in dolari la preturi curente
Cifrele de mai sus au fost exprimate in preturi constante – in ce priveste evolutia productivitatii exprimata in dolari la preturi curente, castigurile sunt urmatoare:
- in industrie: 118% intre 1970 si 1989, si 330% intre 1989 si 2010. Intre 1970 si 2010 castigul a fost de ~850%;
- in constructii: 176% intre 1970 si 1989, si 470% intre 1989 si 2010. Intre 1970 si 2010 castigul a fost de 1.450%;
- in agricultura: 530% intre 1970 si 1989, si 58% intre 1989 si 2010. Intre 1970 si 2010 castigul a fost de 890%;
V. La final
Daca vom compara cei 20 de ani comunism cu cei 20 de ani de capitalism vom observa ca, in prima perioada, cresterile de productivitate au fost mai mici, insa s-au realizat in conditiile in care numarul angajatilor a crescut semnificativ, iar in a doua perioada, castigurile au fost mai mari, insa au fost realizate cu pretul reducerii drastice a numarului de angajati. Practic, in 2010, valoarea productiei industriale era aproximativ egala cu cea din 1989, dar numarul angajatilor a scazut cu mai mult de 50%, de unde rezulta o crestere de productivitate de peste 100%.
Cat de sanatoasa este insa aceasta crestere? Desi cresterile de productivitate sunt importante pentru sanatatea unei economii, ideal ar fi ca acestea sa vina pe fondul cresterii, nu reducerii numarului de angajati. Este evident ca Ceausescu a exagerat intr-o anumita directie (sa dam la toti de lucru!), dar solutia nu este sa maximizam productivitatea angajand cat mai putini oameni, ci sa dam de lucru la cat mai multi, pastrand in acelasi timp un ritm bun de crestere al productivitatii.
Sursa datelor: ONU, ILO, INS
Din seria Comunism vs Capitalism citeste si:
1. Produsul Intern Brut: 20 de ani de comunism vs 21 de ani de capitalism
2. Cum s-a schimbat structura economiei romanesti in ultimii 40 de ani
Tags: capitalism, comunism, PIB, productivitate
6 comentarii
1.
redraz
7.3.2011, 9:45 am
parca era vorba ca romanii sunt un popor de lenesi.
Raspunde
2.
Alex
7.3.2011, 9:48 am
Nu le-ai ajustat cu inflatia.. Cifrele ajustate sunt foarte diferite…
Raspunde
◦
Cristian Orgonas
7.3.2011, 9:54 am
Alex: in primul grafic ai cifrele in lei la preturi constante. In al doilea grafic ai cifrele in dolari la preturi curente.
Raspunde
3.
prudent
7.3.2011, 9:52 am
Khris, e necesar sa repetam (ad nauseam) ca joburi MULTE genereaza numai sectorul de servicii???? in UK sau USA ce % din populatie e ocupata in industrie si agricultura??? pe masura ce avanseaza tehnologia numarul de noi joburi SCADE. Ar fi de asemenea interesant -in dolari contstanti- sa vedem cum a evoluat salariul net in aceeasi perioada.
Raspunde
◦
Cristian Orgonas
7.3.2011, 9:59 am
Prudent: eu m-am referit la productivitate si la modul in care a evoluat indicatorul asta in anii 70-80 si 90-2000. Avem nevoie ca de aer de noi locuri de munca, indiferent in ce domenii, dar ar fi preferabil sa ne concentram pe productie.
Despre salarii am sa scriu intr-un alt articol.
Raspunde
▪
db
7.3.2011, 10:42 am
Un sector de servicii- cu piata de desfacere mondiala- cu cheltuieli mici pe resurse – altele decat forta de munca – sectorul IT&C in special dezvoltarea de software – este de preferat multor altor sectoare industriale. Eu zic sa ne concentram pe el. Ar fi minunat sa ne putem concentra si pe consultanta- e tot din sfera servicii – dar asta e mai greu.
De citit si Numarul patentelor acordate in 2009 – la minimul ultimilor 39 de ani
Se afișează postările cu eticheta capitalism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta capitalism. Afișați toate postările
luni, 7 martie 2011
marți, 2 noiembrie 2010
Victoria STOICIU. Ce fel de capitalism pentru Europa de est?
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
Autoarea, Victoria Stoiciu crede că sistemul social din România ar fi totuși un soi de capitalism. O, adică, democrație, totuși. De fapt, lipsa capitaliștilor nu se datorează specificității estice. Ci blocajului pe care l-a exercitat capitalismul vestic, care nu a vea nevoie de concurenți ci de slugi, cărora să le dea ceea ce cade de la masa stăpânilor, ca la câinii de pază.
Îi propunem să adopte termenul inventat de alții : cleptocrația. Nu-i nici capitalism, nici socialism, nici dictatură, nici democrație. E o zeamă de curechi putrezi, care pute urât. Iar la suprafață înoată șobolani cenușii fericiți. Restul locuitorilor aceastei hrube cade la fund, mișcând disperat brațele ca să se salbveze de la înec, brațele cu care au pus voturi în urne, crezând că sunt liberi să aleagă și chiar ar avea între cine să aleagă.
Cu prietenie, Dan Culcer
Autoarea, Victoria Stoiciu crede că sistemul social din România ar fi totuși un soi de capitalism. O, adică, democrație, totuși. De fapt, lipsa capitaliștilor nu se datorează specificității estice. Ci blocajului pe care l-a exercitat capitalismul vestic, care nu a vea nevoie de concurenți ci de slugi, cărora să le dea ceea ce cade de la masa stăpânilor, ca la câinii de pază.
Îi propunem să adopte termenul inventat de alții : cleptocrația. Nu-i nici capitalism, nici socialism, nici dictatură, nici democrație. E o zeamă de curechi putrezi, care pute urât. Iar la suprafață înoată șobolani cenușii fericiți. Restul locuitorilor aceastei hrube cade la fund, mișcând disperat brațele ca să se salbveze de la înec, brațele cu care au pus voturi în urne, crezând că sunt liberi să aleagă și chiar ar avea între cine să aleagă.
Cu prietenie, Dan Culcer
Victoria STOICIU | Ce fel de capitalism pentru Europa de est?
Marx şi Weber s-au înşelat: nu există o singură destinaţie
„Ne-am împotmolit undeva la mijlocul drumului de tranziţie dinspre economia planificată către economia de piaţă. Am creat un hibrid al celor două sisteme“, declara cu ceva ani în urmă fostul preşedinte rus Boris Elţîn. Teza conform căreia capitalismul est-european e o caricatură deformată a capitalismului occidental este larg răspîndită, sintagma românească „capitalism de cumetrie“ reprezentînd formularea într-o manieră plastică a aceleiaşi teorii. Este legitim să ne întrebăm dacă reţeta noastră de capitalism e atît de radical diferită de avatarul său vest-european încît să putem vorbi de un model hibrid, de o struţo-cămilă inedită a cărei paternitate o putem revendica exclusiv şi care reprezintă contribuţia est-europeană la patrimoniul umanităţii. Ce fel de capitalism construim în România şi, în plan mai larg, în regiune şi prin ce se deosebeşte el atît de mult de capitalismul occidental?
Capitalismul fără capitalişti
O deosebire importantă este aceea că în România, ca şi în întreaga regiune, avem de-a face cu un „capitalism fără capitalişti“, după cum scriau într-o lucrare colectivă Gil Eyal, Ivan Szelenyi şi Eleanor R. Townsley. Imediat după prăbuşirea regimurilor comuniste am fost puşi în situaţia de a construi capitalismul fără a avea însă acea clasă de proprietari şi deţinători de capital care să joace rolul pe care burghezia l-a avut în preajma naşterii capitalismului. Apariţia capitalismului occidental a fost rezultatul acumulării de capital de către pătura socială numită burghezie, acumulare care a impus ulterior o transformare a relaţiilor de producţie şi, consecutiv, a relaţiilor sociale. Cum să construieşti însă capitalismul în lipsa capitaliştilor? Desigur, capitaliştii noştri au început să răsară rapid, noii îmbogăţiţi s-au ivit peste noapte, dornici nevoie mare să construiască capitalismul luminos. Numai că între capitaliştii occidentali şi capitaliştii noştri iviţi din neant e o diferenţă ca de la cer la pămînt. Circumstanţa care a permis apariţia şi dezvoltarea capitalismului a fost victoria obţinută de burghezie în a legitima simbolic capitalul economico-financiar, a cărei posesoare era, în raport cu capitalul social, deţinut exclusiv de aristocraţie. Dacă în feudalism privilegiile şi rangul erau cele care atrăgeau după sine şi capitalul economic, în capitalism ecuaţia s-a inversat şi banii au devenit sursa poziţiei sociale, a privilegiilor şi a puterii. Or, ceea ce s-a întîmplat la noi, în Estul Europei şi în România în particular, a fost un scenariu pe dos: capitaliştii noştri şi-au folosit capitalul social pentru a obţine capital economic. Tehnocraţii fostului regim, indivizi apropiaţi într-un fel sau altul structurilor de putere ale statului, au făcut uz de reţeaua lor socială pentru a obţine fabrici, uzine, contracte şi alte bunuri care au contribuit rapid la apariţia capitaliştilor autohtoni. În loc să se constituie împotriva structurilor dominante de putere, împotriva establishment-ului, cum s-a întîmplat în Europa de Vest, capitalismul est-european s-a constituit pe seama establishment-ului şi cu resursele acestuia. Este ca şi cum în Europa de Vest burghezia s-ar fi constituit preponderent din aristocraţii vechiului regim, schimbaţi brusc la faţă după ce s-au prins din ce direcţie bate vîntul, dornici nevoie mare să se înfrupte cît mai mult din proprietatea regală desfiinţată.
Trecerea de la plan la clan
Se spune că în capitalism „există o singură culoare – cea verde“, a dolarului adică, şi toate celelalte, rasă, religie, sex, îi sînt subordonate. Cu alte cuvinte, banul este singurul criteriu de discriminare în societate, el stabileşte ierarhiile, el distribuie puterea. În capitalismul autohton însă traiectoria cea mai des întîlnită este aceea a convertirii capitalului social în capital economic. În România, criteriul principal de discriminare continuă să rămînă „pilele“, şi nu banii. Din acest punct de vedere, cei care susţin că tranziţia în Europa de Est nu s-a făcut de la plan la economie de piaţă, ci de la plan la clan, au perfectă dreptate.
Or, supremaţia capitalului social este trăsătura specifică feudalismului şi, de asemenea, comunismului est-european, unde capitalul politic era doar o variaţie a capitalului social. Din această perspectivă, capitalismul nostru este pre-modern, de castă, el funcţionează după reguli feudale. Logica instituţională a fost şi este în continuare subminată de logica relaţională, iar instituţiile au devenit organisme kafkiene puse în slujba favoritismelor.
Capitalismul nostru este făţarnic: în timp ce în public face pledoaria unor valori, în culise joacă după alte reguli. Face apologia pieţei libere, dar între timp dă vioi din coate pentru a închide uşile tuturor neaveniţilor care dau crezare demagogiei sale. Laudă concurenţa şi beneficiile acesteia, dar nu ezită deloc să le frîngă gîtul celor care îndrăznesc să creeze concurenţă. Pledează pentru principiile laissez faire-ului, pentru un stat minimal, pentru taxe scăzute, dar în acelaşi timp trăieşte pe seama statului şi se îndoapă copios cu banii adunaţi din taxe. Regulile şi legile capitalismului de tip occidental de secol XIX nu se aplică decît undeva, jos, în subsolurile şi straturile inferioare ale economiei, unde profiturile sînt totdeauna limitate şi nu există mize serioase pentru marii jucători.
O altă particularitate a capitalismului est-european e aceea că el nu constituie rezultatul unei evoluţii organice, ci este produsul unui proiect. Or, din acest punct de vedere – al modalităţii de implementare – el se aseamănă cu comunismul: conţine toate ingredientele unui proiect de inginerie socială, inclusiv tentaţiile utopice şi justificarea prezentului prin apelul la viitor. Capitalismul s-a înfăptuit la noi printr-o restructurare fundamentală a instituţiilor economice de sus în jos, exact invers decît echivalentul său vest-european. E adevărat, tipul de violenţă utilizat pentru a modela societatea şi economia conform unor noi tipare imaginate de o elită culturală şi economică nu se compară nici pe departe în intensitate cu violenţa de care a făcut uz comunismul în încercarea sa similară de a revoluţiona realul: închisorile nu au fost umplute de disidenţi anti-capitalişti şi nimeni nu a fost trimis la Canal. Cu toate acestea, noua putere a făcut uz de toate resursele coercitive legitime pentru a-şi impune propria viziune împotriva unei societăţi care agoniza ca urmare a intervenţiilor chirurgicale făcute în numele economiei de piaţă. Rănile şi traumele sociale provocate de aceste transformări artificiale, venite de sus, de „la stăpînire“, au fost mereu prezentate ca sacrificii necesare, scuzate de măreţia idealului urmărit.
Toate teoriile care pun accent pe caracterul hibrid, intermediar şi tranzitoriu al capitalismului est-european nu fac decît să întreţină ideea existenţei unei „faze superioare“ a capitalismului, ce urmează a fi atinsă în viitor şi care va duce la dispariţia tuturor defecţiunilor actuale ale sistemului, aşa cum dictatura proletariatului urma să dispară o dată cu instaurarea comunismului din stadiul superior. Dar întocmai cum anii treceau, construcţia socialismului luminos avansa, însă epoca de aur promisă întîrzia să se arate, ceea ce făcea ca dezamăgirea şi deziluzionarea oamenilor să capete în intensitate, tot astfel se întîmplă şi astăzi. Utopia care întîrzie să devină realitate şi plăgile sociale provocate de eforturile construcţiei capitalismului au făcut ca sprijinul pentru economia de piaţă să scadă dramatic în regiune în ultimii 10 ani. În Ungaria, de exemplu, susţinătorii capitalismului au scăzut de la 80% la 46% din 1991 pînă în 2009, în Bulgaria de la 73% la 53%, în Lituania de la 76% la 50%. Declinul vertiginos al popularităţii capitalismului a transformat Europa de Est în una dintre regiunile cu nivel scăzut de simpatie pentru economia de piaţă: în 2007, înainte de criza economică, acesta era de 56%, numai cu un procent peste America Latină (55%) şi la mare distanţă de Africa (75%), Asia (72%), America de Nord (70%) sau Europa de Vest (69%). Fundamental, asta înseamnă că oamenii nu gîndesc atît de nuanţat pe cît o fac analiştii şi teoreticienii: pentru ei, capitalismul este capitalism, indiferent că este de cumetrie sau nu, indiferent că noi îl considerăm un hibrid sau o fază intermediară. Cîte feluri de capitalism există?
De fapt, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacă capitalismul est-european e, într-adevăr, un model degenerat al capitalismului „autentic“ sau pur şi simplu e un alt tip de capitalism. Sociologi precum Karl Marx sau Max Weber considerau capitalismul ca avînd o singură destinaţie. Dar afirmaţiile lor erau făcute înaintea răspîndirii capitalismului la scară globală. Istoria recentă ne înfăţişează o multitudine de capitalisme: de la capitalismul chinez, care coexistă foarte bine alături de un regim autoritar, trecînd prin capitalismul est-european şi terminînd cu capitalismul nord-american. La o adică, inclusiv conceptul de capitalism est-european se suprapune peste o realitate atît de eterogenă, încît termenul nu reuşeşte să surprindă complexitatea tuturor fenomenelor pe care pretinde că le descrie. Nu este o greşeală să pui semnul egalităţii între capitalismul rusesc şi cel ceh sau cel românesc?
E posibil ca ipoteza conform căreia capitalismul este incompatibil cu lipsa de libertate (vezi China) sau cu dominaţia capitalului social în raport cu cel economic (vezi România) să fie falsă. E posibil ca niciodată capitalismul să nu ducă la democraţie, să nu genereze necesarmente prosperitate şi să coexiste foarte bine cu sistemele clientelare sau chiar mafiote. La urma urmei, de ce nu ar putea fi însuşi capitalismul vest-european doar o formă specifică de manifestare a unui sistem economic pe care îl numim generic capitalism şi a cărui trăsătură dominantă nu este nici supremaţia banului, nici triumful instituţionalismului asupra favoritismului, fiind pur şi simplu, aşa cum susţinea Al Capone, „înşelătoria legitimă a clasei dominante“.
Capitalismul fără capitalişti
O deosebire importantă este aceea că în România, ca şi în întreaga regiune, avem de-a face cu un „capitalism fără capitalişti“, după cum scriau într-o lucrare colectivă Gil Eyal, Ivan Szelenyi şi Eleanor R. Townsley. Imediat după prăbuşirea regimurilor comuniste am fost puşi în situaţia de a construi capitalismul fără a avea însă acea clasă de proprietari şi deţinători de capital care să joace rolul pe care burghezia l-a avut în preajma naşterii capitalismului. Apariţia capitalismului occidental a fost rezultatul acumulării de capital de către pătura socială numită burghezie, acumulare care a impus ulterior o transformare a relaţiilor de producţie şi, consecutiv, a relaţiilor sociale. Cum să construieşti însă capitalismul în lipsa capitaliştilor? Desigur, capitaliştii noştri au început să răsară rapid, noii îmbogăţiţi s-au ivit peste noapte, dornici nevoie mare să construiască capitalismul luminos. Numai că între capitaliştii occidentali şi capitaliştii noştri iviţi din neant e o diferenţă ca de la cer la pămînt. Circumstanţa care a permis apariţia şi dezvoltarea capitalismului a fost victoria obţinută de burghezie în a legitima simbolic capitalul economico-financiar, a cărei posesoare era, în raport cu capitalul social, deţinut exclusiv de aristocraţie. Dacă în feudalism privilegiile şi rangul erau cele care atrăgeau după sine şi capitalul economic, în capitalism ecuaţia s-a inversat şi banii au devenit sursa poziţiei sociale, a privilegiilor şi a puterii. Or, ceea ce s-a întîmplat la noi, în Estul Europei şi în România în particular, a fost un scenariu pe dos: capitaliştii noştri şi-au folosit capitalul social pentru a obţine capital economic. Tehnocraţii fostului regim, indivizi apropiaţi într-un fel sau altul structurilor de putere ale statului, au făcut uz de reţeaua lor socială pentru a obţine fabrici, uzine, contracte şi alte bunuri care au contribuit rapid la apariţia capitaliştilor autohtoni. În loc să se constituie împotriva structurilor dominante de putere, împotriva establishment-ului, cum s-a întîmplat în Europa de Vest, capitalismul est-european s-a constituit pe seama establishment-ului şi cu resursele acestuia. Este ca şi cum în Europa de Vest burghezia s-ar fi constituit preponderent din aristocraţii vechiului regim, schimbaţi brusc la faţă după ce s-au prins din ce direcţie bate vîntul, dornici nevoie mare să se înfrupte cît mai mult din proprietatea regală desfiinţată.
Trecerea de la plan la clan
Se spune că în capitalism „există o singură culoare – cea verde“, a dolarului adică, şi toate celelalte, rasă, religie, sex, îi sînt subordonate. Cu alte cuvinte, banul este singurul criteriu de discriminare în societate, el stabileşte ierarhiile, el distribuie puterea. În capitalismul autohton însă traiectoria cea mai des întîlnită este aceea a convertirii capitalului social în capital economic. În România, criteriul principal de discriminare continuă să rămînă „pilele“, şi nu banii. Din acest punct de vedere, cei care susţin că tranziţia în Europa de Est nu s-a făcut de la plan la economie de piaţă, ci de la plan la clan, au perfectă dreptate.
Or, supremaţia capitalului social este trăsătura specifică feudalismului şi, de asemenea, comunismului est-european, unde capitalul politic era doar o variaţie a capitalului social. Din această perspectivă, capitalismul nostru este pre-modern, de castă, el funcţionează după reguli feudale. Logica instituţională a fost şi este în continuare subminată de logica relaţională, iar instituţiile au devenit organisme kafkiene puse în slujba favoritismelor.
Capitalismul nostru este făţarnic: în timp ce în public face pledoaria unor valori, în culise joacă după alte reguli. Face apologia pieţei libere, dar între timp dă vioi din coate pentru a închide uşile tuturor neaveniţilor care dau crezare demagogiei sale. Laudă concurenţa şi beneficiile acesteia, dar nu ezită deloc să le frîngă gîtul celor care îndrăznesc să creeze concurenţă. Pledează pentru principiile laissez faire-ului, pentru un stat minimal, pentru taxe scăzute, dar în acelaşi timp trăieşte pe seama statului şi se îndoapă copios cu banii adunaţi din taxe. Regulile şi legile capitalismului de tip occidental de secol XIX nu se aplică decît undeva, jos, în subsolurile şi straturile inferioare ale economiei, unde profiturile sînt totdeauna limitate şi nu există mize serioase pentru marii jucători.
O altă particularitate a capitalismului est-european e aceea că el nu constituie rezultatul unei evoluţii organice, ci este produsul unui proiect. Or, din acest punct de vedere – al modalităţii de implementare – el se aseamănă cu comunismul: conţine toate ingredientele unui proiect de inginerie socială, inclusiv tentaţiile utopice şi justificarea prezentului prin apelul la viitor. Capitalismul s-a înfăptuit la noi printr-o restructurare fundamentală a instituţiilor economice de sus în jos, exact invers decît echivalentul său vest-european. E adevărat, tipul de violenţă utilizat pentru a modela societatea şi economia conform unor noi tipare imaginate de o elită culturală şi economică nu se compară nici pe departe în intensitate cu violenţa de care a făcut uz comunismul în încercarea sa similară de a revoluţiona realul: închisorile nu au fost umplute de disidenţi anti-capitalişti şi nimeni nu a fost trimis la Canal. Cu toate acestea, noua putere a făcut uz de toate resursele coercitive legitime pentru a-şi impune propria viziune împotriva unei societăţi care agoniza ca urmare a intervenţiilor chirurgicale făcute în numele economiei de piaţă. Rănile şi traumele sociale provocate de aceste transformări artificiale, venite de sus, de „la stăpînire“, au fost mereu prezentate ca sacrificii necesare, scuzate de măreţia idealului urmărit.
Toate teoriile care pun accent pe caracterul hibrid, intermediar şi tranzitoriu al capitalismului est-european nu fac decît să întreţină ideea existenţei unei „faze superioare“ a capitalismului, ce urmează a fi atinsă în viitor şi care va duce la dispariţia tuturor defecţiunilor actuale ale sistemului, aşa cum dictatura proletariatului urma să dispară o dată cu instaurarea comunismului din stadiul superior. Dar întocmai cum anii treceau, construcţia socialismului luminos avansa, însă epoca de aur promisă întîrzia să se arate, ceea ce făcea ca dezamăgirea şi deziluzionarea oamenilor să capete în intensitate, tot astfel se întîmplă şi astăzi. Utopia care întîrzie să devină realitate şi plăgile sociale provocate de eforturile construcţiei capitalismului au făcut ca sprijinul pentru economia de piaţă să scadă dramatic în regiune în ultimii 10 ani. În Ungaria, de exemplu, susţinătorii capitalismului au scăzut de la 80% la 46% din 1991 pînă în 2009, în Bulgaria de la 73% la 53%, în Lituania de la 76% la 50%. Declinul vertiginos al popularităţii capitalismului a transformat Europa de Est în una dintre regiunile cu nivel scăzut de simpatie pentru economia de piaţă: în 2007, înainte de criza economică, acesta era de 56%, numai cu un procent peste America Latină (55%) şi la mare distanţă de Africa (75%), Asia (72%), America de Nord (70%) sau Europa de Vest (69%). Fundamental, asta înseamnă că oamenii nu gîndesc atît de nuanţat pe cît o fac analiştii şi teoreticienii: pentru ei, capitalismul este capitalism, indiferent că este de cumetrie sau nu, indiferent că noi îl considerăm un hibrid sau o fază intermediară. Cîte feluri de capitalism există?
De fapt, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacă capitalismul est-european e, într-adevăr, un model degenerat al capitalismului „autentic“ sau pur şi simplu e un alt tip de capitalism. Sociologi precum Karl Marx sau Max Weber considerau capitalismul ca avînd o singură destinaţie. Dar afirmaţiile lor erau făcute înaintea răspîndirii capitalismului la scară globală. Istoria recentă ne înfăţişează o multitudine de capitalisme: de la capitalismul chinez, care coexistă foarte bine alături de un regim autoritar, trecînd prin capitalismul est-european şi terminînd cu capitalismul nord-american. La o adică, inclusiv conceptul de capitalism est-european se suprapune peste o realitate atît de eterogenă, încît termenul nu reuşeşte să surprindă complexitatea tuturor fenomenelor pe care pretinde că le descrie. Nu este o greşeală să pui semnul egalităţii între capitalismul rusesc şi cel ceh sau cel românesc?
E posibil ca ipoteza conform căreia capitalismul este incompatibil cu lipsa de libertate (vezi China) sau cu dominaţia capitalului social în raport cu cel economic (vezi România) să fie falsă. E posibil ca niciodată capitalismul să nu ducă la democraţie, să nu genereze necesarmente prosperitate şi să coexiste foarte bine cu sistemele clientelare sau chiar mafiote. La urma urmei, de ce nu ar putea fi însuşi capitalismul vest-european doar o formă specifică de manifestare a unui sistem economic pe care îl numim generic capitalism şi a cărui trăsătură dominantă nu este nici supremaţia banului, nici triumful instituţionalismului asupra favoritismului, fiind pur şi simplu, aşa cum susţinea Al Capone, „înşelătoria legitimă a clasei dominante“.
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Bogdan Glăvan. O criză a statului, o singură soluție
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. La capătul comentariilor acestui text se află fraza : «Problema nu e a statelor, ci a sistemului. Un sistem financiar care are nevoie de o crestere exponentiala avea sa se loveasca intr-un final de limitatiile lumii reale.
»
Altfel spus, sistemul financiar actual funcționează ca un sistem piramidal de tip Caritas. Suge de la cei multi, cu promisiuni de cîștiguri ireale, prezentate ca posibile, pentru a furniza celor de sus sumele imense colectate pe baza prostiei sau naivității celor de jos, care speră mereu că vor avea și ei parte de mirificele beneficii anunțate.
E poate chiar logica perversă a sistemului capitalist, care, așa cum zice comentatorul citat mai sus, implică o pseudo-creștere exponențială ce se izbește de limitațiile realului nonextensibil. E chiar tragedia lumii în care trăim, a globului care nu mai poate suporta această logică a creșterii exponențiale, imposibilă și destructivă. Textul este extras din
blogul Logica economică, redactat de Bogdan Glăvan, adult de 33 de ani, profesor universitar de economie (bogdan.glavan@gmail.com). Textele la care face referință se pot citi pe linkuri care duc spre Institutul Ludwig von Mises România.
Un din cărțile recomandate este Hans Hermann Hoppe - Teoria socialismului şi capitalismului
Cu prietenie, Dan Culcer
http://www.logec.ro/2010/05/25/o-criza-a-statului-o-singura-solu%C8%9Bie/
O criză a statului, o singură soluție
Criza pe care o traversăm este o criză a statului. Dacă nu ar fi așa, atunci nu ar afecta aproape toate statele. Iar dacă pentru economiile emergente există mereu scuza că guvernele acestora sunt prea inepte, atunci ce se poate spune despre guvernele economiilor dezvoltate, care au acumulat datorii mult mai mari decât au făcut-o primele? După ce proverbiala perioadă de 20 de ani s-a scurs, se cuvine să observăm că nu există neapărat stupid people ci, mai degrabă stupid institutions. Iar soluția este demolarea lor.
Reforma este inevitabilă. Nu în sens istoric, ci în sens logic. An după an guvernele lumii, indiferent cine a fost la cârmă, au făcut ce au știut mai bine: au redistribuit avuția societății de la cei dedicați producției și acumulării de capital către cei asistați, privilegiați, subvenționați – numiți-i cum vreți. Au făcut așa în numele binelui comun. Ei bine, spune-i asta omului căruia îi ceri impozite. Spune-i că e spre fericirea lui să plătească impozit pe venit, pe profit, CAS, TVA ș.a.
Abraham Lincoln afirma: Nu poți să-i prostești pe toți oamenii tot timpul. Încet-încet, vraja cu impozitele ridicate pentru a finanța idealizatele servicii publice s-a risipit și statele au recurs la o metodă mai eficientă de păcăleală: expansiunea creditului și cheltuielile pe datorie. Tipărirea de bani este cel mai bun mijloc de redistribuție inventat vreodată – nu întâmplător statul și-a arogat monopolul asupra lui. Este o veritabilă armă de prostire în masă sau, dacă preferați, un mod de a induce în rândurile populației impresia că poți trăi bine-mersi și cu banii în buzunar și cu burta ghiftuită. Ceea ce este absurd, deoarece ghiftuirea burții (consumul) presupune producție, adică sacrificiu, suportarea unui cost de oportunitate. Întregul sistem funcționează după principiul unei scheme Ponzi sau Caritas. O masă de indivizi – științific numită “bază de impozitare” – plătește pentru beneficiile unora, trăind cu speranța/impresia că are la rândul său ceva de câștigat. Pe măsură ce timpul trece și resursele se pierd (căci, din păcate, statul nu a inventat încă o mașină de multiplicat resurse – case, brânză, tractoare – ci doar de multiplicat bani), schema trebuie lărgită, altfel jocul se oprește. De aici “nevoia extinderii bazei de impozitare”, a confiscării suplimentare de avuție. Care se face, așa cum am zis, prin impozitare transparentă sau prin inflație. Vă vine să credeți că acest demers – creșterea numărului impozitaților – este sprijinit astăzi prin invocarea solidarității între oameni?! Solidaritate… să strângem rândurile… pentru ce? – ca nu cumva să scape vreunul fără să cadă în prăpastie?
Robert Mundell, un laureat al Premiului Nobel, a spus că în secolul al XX-lea statele au făcut mai multă inflație decât în toate celelalte secole la un loc. La început de secol XXI “se strânge lațul”, în sensul că iluzia nu mai poate fi menținută. Mergând în continuare pe drumul pe care pășim de decenii, datoriile publice în întreaga lume dezvoltată vor deveni insuportabile. În 30 de ani doar plata dobânzilor la datoria acumulată va atinge 20% din PIB, adică jumătate din bugetele actuale – calcul făcut de o binecunoscută instituție publică și reprezentând „scenariul optimist”. Aceasta înseamnă că nu va mai fi nimic pentru copiii și nepoții noștri, nimic din ceea ce numim azi servicii publice: educație, asistență medicală, siguranță publică; și nu vor fi nici pensii pentru noi. Aceasta este matematică, fie că vă place sau nu 2 + 2 fac 4; 20% din PIB înseamnă cât v-am spus. Părerea mea este că lucrurile se vor înrăutăți mai repede, din mai multe motive pe care economiștii le cunosc – în principal din cauză că datoria publică și cheltuielile bugetare reduc stimulentele pentru muncă și acumulare de capital.
http://www.logec.ro/wp-content/uploads/2010/05/Plata-dob-11.jpg
Cel mai bun lucru pe care îl putem face – și singurul bun, de altfel – este să înțelegem situația și să renunțăm la Caritas. Să desființăm sistemul public de pensii, de exemplu. Să înțelegem că prin stat nu vom crește bunăstarea, pentru că statul nu este altceva decât un mecanism de redistribuție, nu de creare a avuției; statul nu poate face nimic fără banii noștri – adică nu poate face nimic (net). Știu, viața este grea, e mai ușor să tai frunză la câini sau să fi lipsit de responsabilitatea acumulării unui venit pentru bătrânețe așteptând să pice para mălăiață de la guvern. Dar este o iluzie, cu atât mai tragică cu cât a fost întreținută intenționat. Nu va trebui să așteptăm 30 de ani, deja pensiile sunt în pericol să scadă cu 15%. Sezonul la pere mălăiețe s-a închis – mai corect spus, nici nu s-a deschis vreodată, doar că am trăit cu impresia că ar exista.
Dacă ezităm să ne mișcăm rapid, dacă credem în virtuțile planurilor guvernelor actuale (fie că se cheamă Boc sau Obama), nu ne așteaptă nimic bun. Cel mai faimos specialist al teoriei monetare ne avertizează asupra hiperinflației. Sau putem să înghețăm prețurile printr-o semnătură cu pixul și să plecăm acasă. În sărăcie, ca în comunism.
•
Ce face statul?, Despre criza, Nevoia de reforme | Bogdan Glăvan | Mai 25, 2010 1:23 pm
60 comentarii
• By borat, Mai 25, 2010 @ 2:30 pm bet on the savers macro-man.blogspot…5/view-from-top.html
• By Dan Selaru, Mai 25, 2010 @ 2:56 pm Superinflatia e finalul, depinde cand si ce facem fiecare dintre noi. In rest totul e ok, Leibniz are dreptate, traim in cea mai buna dintre lumile posibile.
• By Serf, Mai 25, 2010 @ 3:35 pm Pot sa va rog sa-mi permiteti sa tiparesc articolul de mai sus pentru a.l distribui la o sedinta a PNL-ului local? Voi mentiona, fireste, autorul, sursa etc – asta in cazul ca-mi veti permite distribuirea.
• By Serf, Mai 25, 2010 @ 3:37 pm P.S. Voiam sa va intreb daca vi se pare OK calculul de la http://www.taxfreedomday.ro . Multumesc.
• By Bogdan Glavan, Mai 25, 2010 @ 3:53 pm Va dau permisiunea sa folositi articolul. Calculul e OK, dar se refera la povara fiscala indurata de un angajat normal. Anul acesta sarbatorim Ziua libertatii fiscale vineri 28 mai – detalii in zilele urmatoare – referindu-ne la povara suportat de romani in ansamblu (mai sunt si tarani, mai sunt si oameni retribuiti pe baza de drepturi de autor etc.)
• By Serf, Mai 25, 2010 @ 4:02 pm Va multumesc!
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 4:04 pm >Să desființăm sistemul public de pensii, de exemplu. Exista si solutii “intermediare” mai putin radicale la aceasta problema ( practic insurmontabila ) pe care o reprezinta actualul principiu al finantarii pensiilor publice, ce a ajuns asa in mare masura si … datorita propriului succes. Dar despre asta mai incolo …
• By Marian, Mai 25, 2010 @ 4:22 pm
Graficele alea sint realizate pe baza extrapolarilor lui peste. Din cate stiu eu, desi datoria SUA este la cote maxime pentru ultimii 40 de ani (era mai mare ca procent din GDP in al 2-lea razboi mondial, iirc), nivelul platilor (debt servicing) e cam ca cel de la inceputul anilor 90.
• By Bogdan Glavan, Mai 25, 2010 @ 4:36 pm @MIA: Am mai vorbit pe tema asta si nu vad cum ne-am putea ever intelege daca tu insisti sa numesti un Caritas – “succes”. Repet, pentru cei care au luat bani e intotdeauna un mare succes, dar apoi? O institutie care e nesustenabila este un esec, nu un succes. @Marian: Te sfatuiesc sa citesti lucrarea originala. Graficele sunt extrapolari, normal, dar cu niste ipoteze de bun-simt. Autorii spun si ce trebuie facut pentru a nu se ajunge acolo – si e evident ca intr-un fel sau altul nu se va ajunge acolo!! – insa deocamdata contractiile fiscale necesare sunt evitate, iar acolo une sunt implementate sunt contraproductive, adica agraveaza boala bugetului (Irlanda, tarile baltice). E si normal sa fie asa.
• By bujold, Mai 25, 2010 @ 5:10 pm OK, n-am nimic impotriva, cu un singur amendament, tinand seama ca am vre-o 27 de ani de munca si am si niste bani pusi deoparte pt batranete, cum fac cu toate contributiile mele pentru pensie, pe care le-am platit pana acum? Nu de alta, dar sa presupunem, ceea ce nu este foarte dificil, ca se intampla ceva cu mine. Ce fac, mor de foame, cu toate ca am contribuit atatia ani? Si nu putin, dau cam 4700 ron lunar pe impozitele salariale. Si nici nu am cum sa nu le mai platesc, sa ma refugiez in zona neagra a economiei pentru ca lucrez la o multinationala.
• By Logosfera, Mai 25, 2010 @ 6:03 pm @bujold Ai sansa sa devii erou… ai bani sa-ti procuri o arma cu care sa impusti cel putin un parlamentar/fost ministru in caz ca cineva-si va baga picioarele in punctul tau de pensie. Iti urez totusi sa fie altii eroi inaintea ta.
• By Stefan A., Mai 25, 2010 @ 6:33 pm Bine , desfintam sistemul de pensi actual. Cu cei peste 5 milioane de pensionari ACTUALI , ce facem ? La zid ? Pensie de 1 leu pe persoana ? Ce solutie oferiti pentru acesti oameni ?
• By daniel cazangiu, Mai 25, 2010 @ 6:38 pm Perfect de acord, criza este de fapt o criza in functionarea statului (scenariieconomice.…atori-si-supusi.html). Dar pina la hiperinflatie cred ca mai avem de asteptat.
• By Bogdan Glavan, Mai 25, 2010 @ 7:09 pm @Stefan A.: Din capul locului sistemul actual trebuie desfiintat. Apoi: 1) Mergand pe ideea statului minimal am propus pastrarea pensiilor de stat timp de 20-30 de ani, pana cand dispare ultimul care a contribuit, acestia primind desigur pensie proportional cu anii de contributie. Asta ar justifica pastrarea TVA, de exemplu. Nu vad niciun alt motiv mai bun pentru colectarea taxelor, absolut niciunul. 2) consecventa liberala ar cere abolirea pensiilor, inclusiv pt. cei care, ca parintii mei, urmeaza sa iasa curand la pensie. Tu nu esti obligat sa suporti pensia nimanui. Ei au cotizat si au pierdut, asta e statul. Pensionarii trebuie sa treaca in intretinerea familiei, adica parintii mei vor fi intretinuti de mine (nu pierde din vedere faptul ca eu nu voi mai plati CAS). Pentru cei care nu au familie, exista biserica. In sfarsit va face si ea ceva pentru societate. Desigur, mai exista caritatea privata, care s-ar dezvolta – asa spune logica economica.
• By Stefan A., Mai 25, 2010 @ 7:32 pm Multumesc de raspuns . Deci , 11 ani de munca si contributii in RSR , aruncati pe geam . 20 de ani de munca in Italia si contributii( de mii de euro anual) , toti aruncat pe geam . Peste 15 ani cind voi implinii 65 de ani ( vedeti ca nu cer pensie la 55-58 de ani), ce fac , las cadou contributile la statul roman si cel italian ? Culmea ca trebuie sa platesc obligatoriu alti 15 ani contributii pina la 65 de ani(asa e legea ). Solutile dumneavostra sint aplicabile (teoretic ) celor care au virsta de 20 – 30 de ani ! Cum spuneam , aia mai batrini , la zid ca rezolvam urgent situatia ! Si rezolvam financiar problema . Creste si PIB ca trebuie inmormintati puturosii astia care vor pensie de stat ! Mai studiati solutile ca cea propusa e cam improvizata ! parerea mea si fara suparare
• By Constantin Gheorghe, Mai 25, 2010 @ 7:37 pm Prietene, eşti realmente prost! Dacă asta e soluţia ta, să ne întoarcem cu 2000 de ani în urmă, şi de bătrâni să se ocupe familia sau Biserica, atunci chiar nu mai avem ce discuta. Biserica de unde are bani? Îşi deschide bordel, sau se apucă de comerţ cu droguri? Şi unde dracu în lumea asta caritatea privată plăteşte pensii? Pur şi simplu eşti prost! Asta e, oricât te-ai supăra! Hai să ştergem cu buretele tot ce s-a construit până acum, doar pentru că unii au un fix cu desfiiinţarea statului.
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 7:59 pm Exceptional articol si pertinente puncte de vedere exprimate in el, doar ca… nu este realizabil dezideratul stipulat cu oamenii care-i avem (popor laolalta cu clasa conducatoare). Socialistii stiu de ce ). In alta ordine de idei, in tara asta de nimic (as putea extinde: lumea asta de nimic) nu poti implementa nimic liberal la nivel macro (exceptiile de rigoare – paradisurile fiscale), doar sa gasesti solutie liberala individuala. Ce ar fi daca ne-am aduna un grup de oameni – sa zicem 500.000 – si am inainta un demers sa fim scutiti de statul roman de impozite si taxe, si desigur sa nu beneficiem de nici un serviciu public totodata, cam ca si comunitatea Amish din SUA (care nu platesc impozite/taxe)? Oare este realizabil un astfel de proiect? Adica, pur si simplu sa renuntam la serviciile sociale (oricum intuiesc ca multi de pe blog nici nu le folosesc in general) in sensul ca nici sa nu mai platim la stat nimic (eventual doar TVA daca desfasuram activitate economica, sa zicem, alaturi de 15% impozit pe profit si atata), dar nici de serviciile publice sa nu mai beneficiem (oricum eu personal apelez doar la privat pt. sanatate si altele inclusiv). Ar fi o alternativa acceptabila, daca ar fi cu putinta realizarea ei… Desigur ma refer doar la aspectul economic (sa nu mai platesti la stat si concomitent sa nu mai beneficiezi de serviciile lui). Daca sar unii in sus cu “drumurile si infrastructura”, pai rovinieta tot o mai platesti, iar pt. benzina oricum platesti la accize, de unde finanteaza si statul lucrarile la drumuri. Oricum e o propunere doar. Pana una alta, inapoi la evaziunea fiscala ). Ca democratic nu exista solutie (democratia a fost inventata pt. masele de prosti, nu exista schimbare daca te bazezi pe voturile astora; mai mult noroc ai sa castigi potul la Loto). Iar statul nu e tampit sa renunte la monopolul lui legislativ si de control asupra oamenilor. Revolutiile nu rezolva nimic, doar schimba o clasa conducatoare cu alta, deci sunt inutile.
• By p, Mai 25, 2010 @ 8:16 pm @˝cam ca si comunitatea Amish din SUA˝ Mi se pare o idee buna adoptarea statutului oficial de secta.Eu demult am spus ca libertarienii au profilul unei secte excentrice si practica o religie seculara. Deosebirea fata de amish ar fi ca aceia nu revendica extinderea la scara intregii societati americane a oranduirii lor autiste.Si nici nu cer desfiintarea SUA. Propun si pentru comunistii utopici organizarea in secta si retragere in falanster. Cel mai sigur ar fi ca falansterul si rezervatia autista sa fie amplasate la capetele opuse ale tarii pentru ca fidelii sa nu se incaiere intre ei.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 8:18 pm Pensiile pentru cei care au cotizat deja se pot plati prin vanzarea activelor pe care statul le detine inca – autostrazi [lol], cai ferate, scoli, spitale etc. – si transferul banilor respectivi catre fonduri private. Multi dintre actualii si viitorii beneficiari ai pensiilor au contribuit la crearea acestor active prin munca prestata in ultimii 20-40 de ani. Nu mi se pare corect ca ei sa fie lasati pur si simplu cu ochii in soare, indiferent cat de corupt este sistemul. Nu uitati ca oamenii respctivi au aceleasi drepturi ca dv., mai ales dreptul de vot. S-ar putea ca o manevra de abolire a sistemului de pensii, indiferent cate probeme are el in momentul de fata, sa functioneze ca rampa de (re)lansare pentru partide de extrema dreapta/stanga, si ca lepsede de mormant pentru cele liberale.
• By p, Mai 25, 2010 @ 8:33 pm ˝Pensiile pentru cei care au cotizat deja se pot plati prin vanzarea activelor˝ Eu am alta propunere:pensiile pentru cei care au cotizat pana acum se pot obtine prin vanzarea propriului corp, care dupa moarte ar urma sa fie valorificat. Posibilitatile sunt multiple.Un trup se poate valorifica integral. Scheletul ar urma sa serveasca drept material didactic sau din el s-ar prelucra statuete si gablonzuri, din tendoane se pot obtine niste fibre foarte rezistente, din carne s-ar prepara concentrate proteinice pentru industria zootehnica. Iar pielea, pielea poate fi facuta abajururi sau de pilda tapiterie pe banchetele automobilelor. In aceasta perspectiva o piele tatuata de viu ar ridica foarte mult valoarea ei dupa moarte si implicit cuantumul platit pensionarului de catre cumparatorul caruia i s-ar vinde. Si-asa atelierele de tatuaj au proliferat.S-ar creea noi locuri de munca in industria tatuajului odata cu navala pensionarilor care vor vrea sa-si vanda pielea cat mai scump. Ca sa nu mai zic de piercing.O tapiterie din piele capsata de viu cu tinte de argint ar deveni un must.
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 8:34 pm @p Am adus discutia despre comunitatea Amish doar d.p.d.v. al scutirii de taxe. As putea da un exemplu mai ortodox – BORul. De ce este aceasta structura infecta sustinuta din bani publici si nu plateste impozite la stat? Ea desfasoara prestari servicii religioase, dar e… scutita de impozite si taxe! Absurd. Nu ti se pare ca BOR e o secta tinand cont de cele de mai sus (scutirea de taxe, subventionarea de la buget, plata salariilor popilor din bani publici)? Nu merge asa, stat in stat. Daca BOR-ul e scutita de impozite si taxe, cand desfasoara clar activitate ce produce profit (servicii religioase), de ce nu ar fi scutiti si oamenii obisnuiti, care nu vor cum face BOR-ul sa-si bage mana in bugetul de stat, doar sa nu li se mai fure din munca lor pt. ridicarea de biserici spurcate, etc?
• By p, Mai 25, 2010 @ 8:39 pm ˝Daca BOR-ul e scutita de impozite si taxe, cand desfasoara clar activitate ce produce profit (servicii religioase)˝ Sa inteleg ca aspirati la statutul BOR de a oferi servicii religioase? Pai asta am spus si eu: ca oferiti servicii religioase.Numai ca e vorba despre o religie laica (adica fara Dumnezeu). Daca va declarati ca atare, furnizori de serevicii ale unei religii laice, poate obtineti scutire de taxe. Incercati, eu va aprob.
• By p, Mai 25, 2010 @ 8:44 pm Am uitat sa amintesc inca o osibilitate de valorificare a corpului uman.Se poate face sapun din el.Ca sa-si ridice valoarea si sa se vanda in profit maxim pensionaru ar trebui sa fie cat mai gras la moarte. In acest fel cumparatorul ar fi direct interesat sa-l hraneasca pe pensionar mai mult decat indestulator pentru a-si spori cantitatea de sapun potential. Pensionarii ar fi pusi la ingrasat ca porcii, ar fi in avantajul lor.Toata lumea ar cauta sa ia la ingrasat cativa pensionari in perspectiva unui profit bineinteles, gras.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 8:54 pm @p Situatia mi se pare tragica, oare e nevoie sa mai rasucim si cutitul in rana tinandu-ne de mistouri? Eu am 27 de ani si n-am apucat sa cotizez mare lucru pana acum. Dar am parinti trecuti de 50 de ani care mai au 10-15 ani pana la pensie. Ei au cotizat deja 30-35 de ani pana acum. Sincer sa fiu nu stiu cum voi reusi sa-i intretin peste 15 ani cand vor ajunge la 65 daca nu vor avea niciun fel de pensie in conditiile in care voi avea de platit o casa, si de crescut un copil. Dar probabil asa e cu voi, socialistii, predomina durerea in cur fata de ceilalti, in ciuda doctrinei care spune cu totul altceva.
• By p, Mai 25, 2010 @ 9:01 pm ˝Dar probabil asa e cu voi, socialistii, ˝ Mai certitudinarule lozincard. Te simti indreptatit sa etichetezi? Crezi ca poti sa ma insulti? Eticheteaza-ma ca si crestin, ceea ce sunt si imi asum.
• By Alexanru Butiseaca, Mai 25, 2010 @ 9:09 pm Domnule Constantin Gheorghe, Am cunoscut cu ceva ani in urma ,profesori si oamneni de afaceri care erau mult mai duri ca dvs.Foloseau spre exemplu in loc de “usurelul” prost/prostie, “bine meritatul”: nebun sau nebunie. O parte din ei (cei care au avut vreme sa studieze mai mult: ex. cativa cercetatori)si-au schimbat radical sau cat de cat opiniile. Altii si-au schimbat modul de a vedea economia (si sunt in conducerea Bancii Centrale sau cercetatori la Academie). Cred ca afirmatiile dvs sunt din ignoranta.Incercati daca credeti ca va e de folos sa cititi macar 5 carti ale Scolii Austriece de Economie (ve-ti gasi printre acestia nobelisti si persoane foarte respectate care afirma exact cele scrise de B.G.). Reveniti va rog dupa aceea si apoi raspundeti-va la intrebarea cine e acum prostul/ignorantul? Daca nu aveti vreme sa parcurgeti cele cateva lucrari nu ma postati astfel de afirmatii caci sunt foarte multi care vad altfel(chestiunea pensiilor de pilda)decat dvs.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 9:11 pm La glumele fascistoide pe care le ai in program n-as zice. Chestia cu tabacirea pieilor se practica pe scara larga in lagarele naziste. Nazismul nu-i decat o forma “absoluta” de socialism. Diferenta dintre Stalin si Hitler era doar forma si dimensiunea mustatii. In rest, doctrina si pornirile criminale aveau aceeasi origine, psihopatia si halucinatiilie specifice socialismului.
• By p, Mai 25, 2010 @ 9:12 pm Voi nu va vedeti cum sunteti? Mai inainte altul m-a facut fascist.Si asta numai pentru ca nu era in stare sa conceapa o discutie in termeni tehnici si cauta mereu confirmari ideologice. Nu puteti gandi decat in termeni de ˝noi˝ si ˝ceilalti˝.Inainte de a recepta un argument trebuie sa aveti confirmarea daca ala e de-al vostru sau de-al altora. Va pretindeti oameni liberi si ganditi in termeni de haita.Daca asta nu e din haita noastra sigur e din celelalte haite. Trebe etichetat.Vai de voi.
• By p, Mai 25, 2010 @ 9:17 pm ˝Nazismul nu-i decat o forma “absoluta” de socialism. Diferenta dintre Stalin si Hitler era doar forma si dimensiunea mustatii. In rest, doctrina si pornirile criminale aveau aceeasi origine, psihopatia si halucinatiilie specifice socialismului.˝ Barbarie.Asta a fost.Forme moderne de barbarie. Idolatrii.Religii laice, fara Dumnezeu. Religii laice care nu vedeau ca fiecare om este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Nici voi nu vedeti asta.Si voi sunteti la fel de idolatri in religia voastra laica.Cica sa devenim ca amish. Nu ma indoiesc ca daca ati apuca sa aveti puterea nu v-ati impiedica de nici un percept moral sau etic.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 9:23 pm Eu etichetez un individ doar in functie de spusele sale. Te-ai uitat macar ce ineptii ai putut sa scrii aici? Recunosc, pe subiectul precedent argumentatia era cu mult mai elevata, ai avut si niste argumente valide cu privire la avantajul comparativ, dezvoltarea tehnologica si asa mai departe. Dar de la asta pana a recomanda confectionarea de canapele din pieile pensionarilor cred ca e cale lunga. De bine de rau, oamenii respectivi au platit educatia pentru generatia actuala, au construit din munca lor spitale, scoli, blocuri de locuinte, fabrici si multe alte lucruri. Chiar daca sistemul a fost unul ineficient si opresiv, ceea ce au creat ei ne slujeste si in ziua de astazi. Ti se pare oare just sa muncesti zeci de ani si sa primesti la batranete fix praful de pe toba? Daca vrei sa citesti articole interesante despre reforma pensiilor iti recomand cateva thread-uri mai vechi de pe ecol.ro. Nu am vazut ca acolo cineva sa recomande confectionarea de xilofoane din metatarsienele raposatilor.
• By p, Mai 25, 2010 @ 9:29 pm ˝Dar de la asta pana a recomanda confectionarea de canapele din pieile pensionarilor cred ca e cale lunga.˝ Asta ca sa se vada limitele.Ca sa-ti dea de gandit tie ca si altora.Ca sa-ti aduci aminte de limitele conditiei umane.Pe care daca le treci te transformi in altceva. Si ca sa testezi si tu macar livresc care e limita intre civilizatie si barbarie. Altii au testat-o pe propria piele.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 9:41 pm Liberalismul nu este nicidecum o religie fara zei, ci este doar afirmarea libertatii individului care nu afecteaza libertatea celorlalti indivizi. Liberalismul nu neaga nici existenta statului – ca garant al drepturilor indivizilor si ca principal mediator (legal) al conflictelor potentiale dintre acestia. Exista un grup minoritat care sustine renuntarea completa la stat, insa eu nu ader la o asemenea utopie (pe care o avea si comunismul timpuriu). Ceea ce sustin este limitarea dreptului puterii politice de a realoca resursele produse de cetateni, pentru ca un asemenea comportament va duce nu numai la ineficienta generalizata, ci si la crearea unor grupuri privilegiate, adica la hotie. Un birou de planificare nu se poate substitui gandirii economice a milioane de indivizi. In medie, biroul respectiv va contine indivizi la fel de inteligenti ca si ceilalti, su poate ceva mai inteligenti (desi in practica nu prea e cazul). Ceea ce le lipseste insa planificatorilor este dreptul de proprietate si implicit responsabilitatea asociata resurselor pe care le distribuie. In fapt, resursele aflate in proprietate publica si administrate printr-un alnt birocratic foarte lung isi pierd apartenenta. Fenomenul este destul de vizibil si atunci cand se administreaza resurse private, iar compania este suficient de mare.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 9:54 pm Problema este ca, spre deosebire de o companie privata care functioneaza intr-un mediu concurential, nu poate sa dea faliment cu adevarat, pentru ca isi poate acoperi permanent pierderile prin impozitare directa sau indirecta (inflatie). Mai mult, in contextul unui stat cu mare putere de interventie, nici mcar marile firme private care au un model de afaceri eminamente ineficient nu pot fi eliminate de mecanismele pietei, pentru ca devin “abonate” la ajutorul de stat intrebuintand parghiile politice necesare (too bid to fail). In mod normal (interventia statului este redusa pana la inexistenta), astfel de firme ar da faliment cu mult inainte de a deveni suficient de mari (si ineficiente) incat sa mearga constant in pierdere, pentru ca piata aloca resursele in mod voluntar, iar ele ar pierde sprijinul investitorilor. Falsificarile de bilanturi nu ar face decat sa le grabeasca prabusirea, in momentul in care vor fi inevitabil descoperite. La momentul de fata modelul ineficient al statului “mare” (interventionist, birocratic) si al firmelor “prea mari ca sa cada” este dominant. Multe banci si alte companii gigant sunt de facto falite, la fel si statele care le ajuta in mod constant. Chiar si intre state exista astfel de relatii de dependenta. Practic, sistemul seamana cu un grup de alpinisti care aluneca incet-incet in prapastie incercand sa-i traga afara de corzi pe cei care au cazut deja. Daca o coarda nu se va rupe sau nu va fi taiata din adins, toti vor cadea. Problema este ca in efortul lor inutil, aceste entitati consuma resursele tuturor, tragandu-i astfel dupa ele in prapastie. Falimentul statului, de care vorbea Bogdan, este doar ruperea corzilor – de preferat inainte ca acestea sa-l sugrume pe cetateanul de rand, adica sa-i rapeasca toata avutia. Falimentul nu este in niciun caz al capitalismului in general, al economiei de piata, ci al modelului interventionist promovat in ultimul secol de “liberalii vechi”, socialisti, fascisti si conservatori de-o potriva.
• By p, Mai 25, 2010 @ 10:17 pm ˝Falimentul nu este in niciun caz al capitalismului in general, al economiei de piata, ci al modelului interventionist promovat in ultimul secol de “liberalii vechi”, socialisti, fascisti si conservatori de-o potriva.˝ Nu exista o unanimitate de opinii.Comunistii cred ca asista la falimentul capitalismului profetit de Marx.Libertarienii cred ca asista la falimentul statului.Altii, care citesc realitatea in termeni de putere pura cred ca asista la falimentul unor mari puteri si emergenta altora. Eu cred ca e o criza de imaginatie.Viitorul e o chestiune de imaginatie.Si o chestiune de incredere.Iar increderea este o resursa publica.
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 10:22 pm >Cel mai sigur ar fi ca falansterul si rezervatia autista sa fie amplasate la capetele opuse ale tarii pentru ca fidelii sa nu se incaiere intre ei. Asta chiar e o idee genială !
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 10:26 pm >.Comunistii cred ca asista la falimentul capitalismului profetit de Marx.Libertarienii cred ca asista la falimentul statului.Altii, care citesc realitatea in termeni de putere pura cred ca asista la falimentul unor mari puteri si emergenta altora. Şi enumerarea nu se opreşte aici – să nu o limităm ! Adepţii “anti-europenocentrismului” sunt convinşi că asistăm la etapa finală în înlăturarea dominaţiei vechilor puteri coloniale. Naziştii sunt probabil convinşi că e faza finală a “complotului iudeo-masonic” pentru acapararea lumii. Fanaticii ecologişti şi-ar pune capul jos cum că asistăm la “răzbunarea Mamei Geea” … Etc – după cum se vede : menajeria e complexă şi se activează la orice semnal/percepţie de criză.
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 10:31 pm @p Nu intelegi ce-ti spun. Refuz sa vorbesc cu un crestin (= ignorant, rastalmacitor al vorbelor, filosof), deci asta e ultima mea replica la “mesajele” matale. 1. Ai o argumentatie inexistenta, a nu plati impozite si taxe la stat (si concomitent a renunta la servicii publice) nu este o religie, o credinta. E o aspiratie de a trai pe propriile picioare fara sa-i mai intretii pe altii. Este individualism. Libertate. Nu poate exista libertate atata timp cat eu muncesc ca sa intretin statul, Biserica, asistenta sociala, batranii, tinerii subventionati, saracii, etc. Eu nu vreau sa muncesc pt. astia (n-am nici o motivatie s-o fac). Si pt. nimeni. Doar pt. mine. Asta e minim bun simt, ca fiecare sa traiasca pe propriile picioare si sa nu stea in carca altora, subventionat de stat, asistat social, bail-out-at, milog, etc. 2. Nu aspir la nici un statut religios, aspir la libertate, iar tirania statului si Bisericii intra in contradictie cu libertatea individuala, imi fura banii pe care eu ii produc, ca bunaoara in feudalism. Nici macar nu pot zice ca “aspir” la ceva, cer statului doar sa-mi respecte dreptul natural inviolabil sub orice pretext al proprietatii private, sa nu ma mai impoziteze, taxeze, sa nu ma oblige sa platesc contributiile sociale, pe salariu, si sa ma lase in pace sa ma dezvolt singur . Asta nu e o religie. Dimpotriva, cei care se lasa impozitati si taxati de stat au o religie fara Dumnezeu, intrucat pun statul in locul divinitatii, il pupa in dos, si i se inchina lui ca unui tata care le rezolva problemele, necazurile, etc. furandu-i pe chiaburi evident. Deci fraierii astia care iubesc statul si Biserica sunt spalatii pe creier, religiosi (fie ei atei sau divinizatori, un socialist tot socialist ramane indiferent de credinta sa religioasa ) ), ei nu inteleg cum statul le violeaza increderea, furandu-i pe rupte (doar din asta traieste un stat), sau poate ca multi din alcolitii lui sunt intretinuti de acesta, deci normal ca nu ar vrea sa-si piarda locul caldicel la buget . Desigur, o parte chiar daca nu-s intretinuti de la buget, spalati pe creier de religie sau umanism, considera “normal” abuzul statului, “ca asa e civilizat” (vezi bosorogi gen Constantin Gheorghe “libertarian de stanga”). 3. Problema mea nu e lipsa impozitarii BOR, ci subventionarea acesteia de catre stat; lipsa de impozitare am adus-o ca argument pt. extinderea principiului asupra oamenilor simpli, sau macar a intreprinderilor prestatoare de servicii in diverse domenii. De ce sa discriminam pe ceilalti in privinta impozitarii? Ca asa vrea BOR? Repet, ceea ce ma deranjeaza e subventionarea BOR, retrocedarile facute ei (practic BOR = cel mai mare latifundiar din tara la ora actuala, poate trai bine mersi doar din inchirierea spatiilor detinute, serviciile prestate, etc nemaiavand nevoie de bani publici, cat despre popi sa fim seriosi ca nu-si fac salariul din buget ci furand de la vaduve si ultimul ban la inmormantare, etc). “Eticheteaza-ma ca si crestin, ceea ce sunt si imi asum.” Intre crestini si socialisti nu exista o diferenta prea mare – decat la nivel filosofic ce nu ma intereseaza (primii cred in Dumnezeu ceilalti sunt atei). - ambii sprijinesc asistenta sociala, ridica saracia la rangul de virtute, condamna bogatia, sunt pentru interventia statului in viata individului. - ambii anatemizeaza adversarii lor, cu sau fara argumente. - ambii au ca baza de sustinere masele de prosti, oamenii slabi cu intelectul, saracii, proletarii. - nici unul din aceste sisteme nu admite infrangerea chiar cand ii arati inconsecvente logice in propria doctrina, ele se considera absolute. - nu isi recunosc defectele, pleaca apriori de la premisa “doctrina mea e pura si adevarata”; au nevoie de minciuna, mistificari, ascunderea de adevar ca sa reziste, de legende, basme, etc. - aceste sisteme nu pot functiona pe cont propriu, se hranesc din munca si productia chiaburilor. Fara organisme pe care sa le paraziteze si de la care sa suga bani, ar fi condamnate la pieire. - fiecare tara ce a implementat aceste sisteme a ajuns saraca, proasta, practic in era intunecata. D.p.d.v. al progresului tehnologic stagnare. Ca si in orice domeniu real. - cand au fost la putere fiecare sistem a creat milioane de victime, culturi distruse, popoare intregi macelarite, persecutate. Ambele sisteme propovaduiesc oficial pacea si drepturile omului. - multe multe alte asemanari .
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 10:33 pm In vremea lui Marx se practica un model de “capitalism” seimilar celui actual. Protectionismul si interventionismul erau in floare la mijlocul secolului XIX, iar tensiunile escalau desori in razboaie devastatoare. Motivul principal al Razboiului de Secesiune de caum 150 de ani nu a fost sclavia, ci tocmai protectionismul care avantaja industria Nordului. Sudul era practic obligati sa cumpere produsele industriale ale Nordului, in loc sa le cumpere la preturi mai scazute din alta parte. Concurenta in domeniul agricol (in principal bumbac) venea tot din partea unor utilizatori de munca servila – India sub dominatie britanica unde serbia, nu sclavia clasica era predominanta. Un alt motiv important erau tendintele de centralizare a puterii in mainile administratiei federale. Cu alte cuvinte sclavia a fost un motiv secundar al confruntarii politice si apoi militare, insa a fost folosit ca port-drapel pentru a o justifica. Daca nu ma insel, Marx a prevazut decaderea capitalismului prin cresterea datoriei si explozia inflatiei. Cu alte cuvinte a avut dreptate asupra motivelor acesteia. El nu a inteles insa cauzele care duceau la cresterea datoriilor si la inflatie (simptome ale ineficientei economice) – protectionismul si interventia economica a statului. In consecinta el a incercat sa dea o solutie in litera interventionismului absolut – trecerea mijloacelor de productie in proprietate publica. Nu degeaba se spune ca jumatatile de adevaruri sunt de multe ori mult mai periculoase decat minciunile.
• By p, Mai 25, 2010 @ 10:41 pm ˝Etc – după cum se vede : menajeria e complexă şi se activează la orice semnal/percepţie de criză. ¨ Hehe.Multzam pentru completari.
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 11:01 pm >Daca nu ma insel, Marx a prevazut decaderea capitalismului prin cresterea datoriei si explozia inflatiei Mmmm, nu ( deşi nu exclude explicit o asemenea posibilitate ) – ci prin “pauperizarea continuă” a proletariatului, care urma să ducă la unirea acestuia şi acapararea puterii. >El nu a inteles insa cauzele {…} protectionismul si interventia economica a statului. Iarăşi nu prea e aşa – nu neapărat că “nu le-a înţeles” cât le-a considerat circumstanţe secundare, cu potenţial chiar “salvator”, iar ceea ce dorea el să critice/să arate era că inclusiv “capitalismul pur” va eşua ( fireşte – inevitabil, “locomotiva istoriei”, revoluţia proletară, bla, bla )
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 11:05 pm >Protectionismul si interventionismul erau in floare la mijlocul secolului XIX, iar tensiunile escalau desori in razboaie devastatoare. Curios – când îl citeşti pe dl. Glăvan ai impresia că de fapt secolul al XIX-lea a fost “raiul capitalismului” nu alta ! Cât despre războaie – ele au fost ( cele “directe” ) comparabil dacă nu chiar mai puţin devastatoare decît cele din secolul al XX-lea. În fond au existat două perioade – cea de după Congresul de la Viena, după războaiele napoleoniene şi cea de după conflictele franco-prusace şi contra Rusiei, în care pacea a fost considerabil de durabilă.
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 11:07 pm @p N-are rost sa-mi bat capul cu tine, nu meriti. Dupa cum a zis un predecesor, vorbesti mult, nu pricepi nimic, da-i inainte. Eu vorbesc despre eliminarea impozitarii si taxarii, dau exemple de structuri ce nu platesc impozite si taxe (Amish, BOR) ca si justificare pt. extinderea exceptiilor, mai mult propun ca daca unii vor contributii sociale in continuare, impozitare, sa fie liberi sa plateasca si intrebuinteze serviciile publice, dar sa se lase la optiunea individului daca vrea sa plateasca sau nu, tu imi vorbesti de religie si alte abstractiuni. Ca vorbesti de forme de barbarie, nici religia si crestinismul nu sunt mai prejos. Pune mana pe un manual de istorie bisericeasca si vezi acolo cazuri nenumarate de “preasfintiti” indeletnicindu-se cu uciderea paganilor, daramarea templelor pagane, in Rusia BORusa ardea pe rug “vrajitoare” cand BC era in plina inchizitie, protestantii si catolicii s-au ucis intre ei cu cruzime atata amar de vreme (mai ales in Anglia si Irlanda), sectele neoprotestante au o istorie de a o lua pe aratura si duce la sinuciderea atator tineri naivi (Jonestown iti spune ceva? 900 de tineri ce se sinucid la porunca unui pastor neoprotestant cu pretentii de a fi divinizat, organiza “vindecari” false, citea din biblie, sa atraga naivii), la izolare extrema (Amish), chiar ucidere de membri ce se retrag (martorii lui iehova – chiar cunosc un caz nefericit al unei rude de-a unei foste colege in acest sens), etc. Si multe alte evenimente “in numele domnului”. Deci isi are si crestinismul partea lui de necuratii si barbarisme. Sa nu mai aruncam vina doar pe altii ca asa e la moda. Hitler a speculat mult crestinismul in antisemitismul sau si crearea de repulsie in randul poporului german fata de evrei.
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 11:13 pm >dau exemple de structuri ce nu platesc impozite si taxe (Amish, BOR) Cred că la ora actuală nici un cult religios din România nu plăteşte impozite “statului” ( cel puţin nu la nivel central – taxe locale se plătesc din câte ştiu ) – nici măcar în cazul celor care percep constant o parte din venitul membrilor ( cum e cazul unor confesiuni neoprotestante precum penticostalii care percep 10% – “zeciuiala” din Biblie – din venitul net al credincioşilor ). Habar nu am dacă e bine sau nu – e doar un fapt pe care îl semnalez. Probabil asta are legătură cu faptul că în Constituţia României nu se specifică nicăieri că acesta e un … stat laic …
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 11:26 pm @MIA Nu am dat exemplele pt. ca m-ar deranja, ci pt. ca nu inteleg de ce nu putem toti sa nu fim impozitati asemenea acelora, daca pt. religii se poate. Mai ales, am specificat, daca renuntam la serviciile publice in contrapartida. Iti dau un banal exemplu: eu de ani de zile nu mai apelez la sistemul public de sanatate, ca-i ineficient, si la privat gasesc conditii mai bune (cabinete stomatologice, etc). Ori eu la privat tb. sa platesc – deci de ce nu imi este macar lasata optiunea redirectionarii CAS la privat, daca abolirea contributiilor nu se poate? Am dat exemplul BOR pt. ca astia beneficiaza si de bani de la buget, nu doar ca nu platesc la stat. Nasul meu e preot, si iti zic sigur ca pt. nunti, inmormantari si alte servicii BOR nu plateste la stat. Nu am auzit sa se fi schimbat lucrurile – si nu e o taxa fixa, iti ia popa cat vrea de cele mai multe ori. Cu alte cuvinte reformulez intrebarea: cum de se poate ca cineva (BOR) sa nu fie impozitat si taxat dar sa fie sustinut de bugetul de stat, si nimeni nu sare in sus, dar cum vine cineva sa propuna eliminarea impozitarii si taxarii laolalta cu renuntarea benevola la serviciile sociale, ii sar toti in cap? Mai ales ca am zis, un impozit pe profit de 15% si TVA de 20% sunt de-acord in principiu sa platesc (sa zicem pt. armata, justitie, jandarmerie), ca si rovinieta daca detin masina deci doar impozitul pe venit, contributii sociale, pensii, etc. n-as mai plati.
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 11:36 pm “Probabil asta are legătură cu faptul că în Constituţia României nu se specifică nicăieri că acesta e un … stat laic … ” Din cate stiu eu exista aceasta definitie. Dar laic nu-nseamna nereligios cum speculeaza unii, si de-acolo probabil diferenta. Laic (sau mirean cum se mai utilizeaza) se refera la neapartinator clerului, un credincios simplu fara functii ecleziastice. Ca unii il folosesc cu ce conotatii vor, e altceva. Oricum asta e alt subiect, si solutia aici ar fi simpla, ca in Germania: cine vrea sa plateasca la BOR, sa-si redirectioneze 2% sa zicem din venit catre BOR, cine nu sa fie lasat in pace, si BORul sa nu beneficieze de alocatii mai mari decat fondul de 2% (sau un procent acolo, poate fi si 5%, n-am treaba, cum vor cotizantii) redirectionat spre ei. E o solutie de bun simt. Nu sa imi ia mie popa bani, furand de la bugetul de stat, ca eu nu vreau sa-l intretin pe el.
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 11:40 pm Răspunsul la întrebarea ta e simplu : serviciile oferite de cultele religioase nu sunt considerate ca aducînd profit – şi din această cauză nu se impozitează ( e cam ca în cazul ONG-urilor, alea nebeneficiind de bani de la buget ci de posibilitatea redirecţionării unei părţi din impozit pentru ele ). >Ori eu la privat tb. sa platesc – deci de ce nu imi este macar lasata optiunea redirectionarii CASS la privat, daca abolirea contributiilor nu se poate? Bănuiesc că te referi la contribuţia pentru sănătate şi nu la cea pentru pensii – nu ? Răspunsul cinic şi pragmatic ar fi că ce vreu tu nu se poate pentru că nu … se poate – sistemul public, care oricum trebuie să trateze persoane gen pensionari etc, fără venit practic, trebuie finanţat cumva. Plus că sunt servicii medicale pe care aproape sigur nici un privat nu le-ar asigura ( cel puţin nu în primă fază ) deoarece sunt surse de pierdere … O alternativă rezonabilă ( despre care în treacăt fie spus eu unul am fost extrem de dezamăgit că nu a fost nici măcar adusă în discuţie de nici un guvern pretins “de dreapta” ) ar fi ca actualul CASS să se împartă jumi-juma : într-o “taxă de solidaritate” – asta e, în fond şi pensionarii actuali au cotizat cât noi erau puradei – şi respectiv o sumă ( extensibilă şi deductibilă din impozit ) ce să fie redirecţionată de plătitor, la alegere, fie sistemului public fie ( mai plauzibil ) unor sisteme private alternative. E singura metodă pe care mi-o imaginez pentru posibilitatea apariţiei măcar a unor “nuclee” de medicină privată completă în România … că doar din cabinete stomatologice şi saloane de chirurgie estetică …
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 11:41 pm >Din cate stiu eu exista aceasta definitie. Nu – citeşte cu atenţie textul Constituţiei.
• By Logosfera, Mai 26, 2010 @ 9:29 am LOL… cineva care a spus ca “piata nu produce nimic” poate spune altuia ca e prost. iubesc libertatea de expresie. ramane totusi o intrebare: cum poate scrie pe acest blog o persoana care e “brain-dead”?
• By Constantin Gheorghe, Mai 26, 2010 @ 12:49 pm Piaţa nu produce nimic, Logosfera, indiferent ce crezi tu. Piaţa este o abstracţie, o convenţie. De produs produc oamenii. Şi da, cine oferă astfel de soluţii unor probleme cât se poate de serioase este prost, oricâte cărţi ar citi şi ar cita. Asta e!
• By Alex Nicolin, Mai 26, 2010 @ 1:34 pm De acord ca piata in sine nu produce nimic insa permite schimburile de produse, iar prin aceasta se formeaza preturile pentru fiecare bun. In lipsa preturilor formate de piata, producatorul nu poate recunoaste daca pentru bunul respectiv exista intr-adevar cerere. Mai mult, el nu poate aprecia daca este rentabil sa il produca (costuri de productie
• By Daniel, Mai 26, 2010 @ 1:39 pm Ma vad nevoit sa ma repet – don’t feed the troll (recte, Costica Gheorghita). Nu are rost – deoarece nu este un interlocutor onest.
• By MIA, Mai 26, 2010 @ 2:57 pm >Statul nu poate “deforma” la infinit piata, pentru ca fortele acesteia vor avea castig de cauza in cele din urma. Afirmatia asta e una din exagerarile tipice ale lui Hayek … de cele mai multe ori “statul” colaboreaza cu ( unele ) forte ale pietei in dauna celorlalte. Iar “deformarea” nu are succes doar daca elementul ultim – consumatorii – nu-si schimba optiunile si preferintele de consum pe termen lung. In SUA de ex. Internetul a aparut ca urmare a unor proiecte guvernamentale, expansiunea sa a fost incurajata prin masuri legislativ si creditare favorabila si s-a ajuns la ora actuala ca, in ciuda crizei, consumatorii americani sa aiba pe lista lucrurilor/serviciilor la care renunta cel mai greu abonamentul la Internet. Deci afirmatia categorica cu “imposibilitatea absoluta a deformarii” este falsificata ..
• By Extra3OO, Mai 26, 2010 @ 3:07 pm Nu exista o unanimitate de opinii.Comunistii cred ca asista la falimentul capitalismului profetit de Marx.Libertarienii cred ca asista la falimentul statului.Altii, care citesc realitatea in termeni de putere pura cred ca asista la falimentul unor mari puteri si emergenta altora. Esti absolut sigur ca povestea aia cu Marx e adevarata? (“owners of capital will stimulate etc until the debt will become unbearable”). Eu cred ca e o intoxicare socialista tipica (vezi link), ce prinde doar la redusi intelectuali gen Gheorghe Constantinovici, la sageti trimise in misiune gen MIA samd. Marx din contra, spune cam exact contrariul. In fine. Stiti ce mi se pare foarte amuzant? Ca pana la urma Constantinovici Gheorghe VA FI OBLIGAT de vremuri sa-i ceara socoteala lui Iliescu pentru toti anii astia in care partidul unic si-a batut joc de orice. Asta evident, daca vrea pensie. Pentru ca nu stiu cum sa spun insa pana si Gheorghe cred ca a inceput sa realizeze ca, intr-un final, doctrina leftista predispune la “fabrici de sapun”, si DOAR “fabrici de sapun”. Si ATAT. Iar Gheorghe e cam grasut, ca sa nu zic mai mult.. ps: “puterea pura” nu e neaparat violenta si nici “agresiune”. Din contra – orice capitalist autentic stie ca daca si-a construit averea pe o BAZA MORALA VICIATA, daca a tolerat compromisul, FURTUL sau MINCIUNA, uite ca din cand in cand, absolut tot universul ii arata unde a gresit si absolut tot se duce de rapa. Lucrul asta in general nu prea e stiut de socialisti pentru ca ei sunt cam asistati si nu au legatura cu lumea reala. In schimb orice “privat” stie cat de important e sa fii CINSTIT (fata de tine si fata de ceilalti), ca UNIC MOD in care o afacere poate rezista in timp. Si exact asta se intampla acum – plang doar “smecherii”. “Statul” asa cum este el privit acum va da faliment la fel cum a disparut inchizitia in urma cu cateva sute de ani. Este exact aceeasi analogie.
• By geomarz, Mai 26, 2010 @ 8:01 pm Corect ! Jos statul tiran si incompetent…!!! Sa inceapa noul Ev Mediu, fara state si cu haiduci !
• By MIA, Mai 28, 2010 @ 5:09 am >Eu am 27 de ani si n-am apucat sa cotizez mare lucru pana acum. Dar am parinti trecuti de 50 de ani care mai au 10-15 ani pana la pensie. Ei au cotizat deja 30-35 de ani pana acum. Sincer sa fiu nu stiu cum voi reusi sa-i intretin peste 15 ani cand vor ajunge la 65 daca nu vor avea niciun fel de pensie {…} Şi crezi că vor fi aşa de fericiţi dacă le vei propune ca să nu se mai plătească deloc pensii ? Mesajul tău e cam contradictoriu …
• By p90x dvd, Iunie 23, 2010 @ 9:31 am As with mbt shoes how to walk withany exercise program, mbt shoes internationl shippingthe safest thingmbt shoes lami black sale to do is to consult your physician beforehand. Because mbt shoes morton’s neuroma clinicalInsanity Workout is so intense, mbt shoes online shoppingwe especially recommend this mbt shoes online woman salesto people who may have cardiovascular disease or chronicmbt shoes sale 0nline pain problems. Your mbt shoes sale countriesdoctor can talk with you about how and if the Insanity mbt shoes sale on lineWorkout DVDs have any place in your fitness regimen.Let’smbt shoes sale online face it: Insanity Workout mbt shoes sale tunishaisn’t your mama’s workout. mbt shoes sciaticaThis isn’t like the Jane Fonda, mbt shoes sellspandex home-workouts of severalmbt shoes tataga decades ago. Insanity Workout DVDs are fitness on a whole other level. So can anyone do Insanity Workout or is it just a program for the fitness elite? Well, the answer to this isn’t an easy yes or no. This program is intense—very intense. It would be careless, not to mention dangerous to say that anyone and everyone could do Insanity. But let’s take a closer look.mbt shuguli gtx shoesmbt size 35mbt sneakers for sale wholesalembt sportmbt stockists switzerlandmbt tataga 6.5mbt trainers contra indications of wearmbt tunisha black shoembt tunisha grape women’s shoesmbt voi whitembt voi women shoesmbt voi womensmbt walk women’smbt women blackmbt women chapa gtxmbt women shoes us 11mbt women shoes,black
• By p90x dvd, Iunie 23, 2010 @ 9:33 am When goingP90x through the 60 day Insanity P90x workoutWorkout program MBT sandals MBT salama MBT ema MBT Habari MBT kisumu MBT panda P90x dvdremember to listen with any exercise program, insanityto your body. Insanity WorkoutSome days yourmbt shoes contact usmind will tell Insaniy DVDyou to slow downmbt shoes how to walk with or to “take it easy”. Don’t be with any exercise program, will tellmbt shoes internationl shipping mistaken, your brain mbt medical shoesis clever and will mbt professional shoes saletry to fool you intombt mens shoes not gettingmbt salama big discount the most out of your workouts. A quick mental check of your body will reveal if you can keep going. Discomfort from intense workouts is different than pain from injury. Stop for pain but push through that discomfort to achieve the mostdramatic results will tellpossible.Some people are hesitant to start a program like Insanity Workout. They with any exercise program, will tellworrythatmbt men on sale it won’t be right for them and thatmbt shoes chapa white they might not be able to “hang” so to speak. If you mbt mensare in good health mbt shoes clearance onlineand you are mbt shoes in uscommitted to making a huge mbt shoes clearance for women change in your life, you canmbt shoes international shipping certainly handle the Insanitymbt shoes clearance store will tellWorkout DVDs. Support and motivation will be mbt onsalesin high demandmbt shoes in usa when you go through with any exercise will tellprogram, with any exercise program, mbt sneakers for sale wholesalethe program, but ensuring you havembt trainers contra indications of wear these things ahead of time willmbt size 35 help.Insanity Workout DVDs can be used mbt sale on lineby the young, the old, by the with any exercise will tellprogram, mbt shippingalready fit, and those who are seeking mbt shoes and sciaticaweight loss. Men and women alike can will tellmbt shoes cause back painget amazing benefits from thiswith any exercise program, with any exercise program, mbt sportwith any exercise program, mbt stockists switzerlandmbt tataga 6.5 system. Teens, with their parents approval can even use this system. Because of the intensity ofplyo workouts within the Insanity program, athletes will even find it to be beneficial to theimbt tataga 6.5 reaction time and speed. Aside from any physical limitations, there are no restrictions on who can benefit from Insanity Workout DVDs.
• By Didi, Iulie 19, 2010 @ 3:30 pm Nu pot sa decat sa aprob cele afirmate in articol. Insa toata expunerea este extrem de teoretica si nu vad legaturi concrete cu realitatea romaneasca. Nu se poate abstractiza fara a tine cont de realitate. Cum ar veni: dupa ce prin metode care nu prea au avut nimic de-a face cu economia de piata s-au construit averi colosale, dupa ce prin coruptie multinationale si capital strain au acaparat resurse vitale ale tarii… acum se constata brusc ca oamenii ajunsi la pensie, dupa ce li s-a retinut o viata din venituri, sunt cam greu de intretinut si ca ar cam fi cazul sa se renunte la pensii. Mai tarziu la sanatate si, in final, la educatie. Fiecare pe barba lui, nu? Cine poate oase roade. Un fel de “Ferma animalelor” pe invers, dar cu acelasi mesaj: unii sunt mai egali decat altii. Un sistem libertarian nu poate fi implementat fara respectarea stricta a libertatilor inviduale, a egalitatii in fata legii. Altfel este doar libertate in a muri. Iar egalitate in fata legii… in Romania? Cred ca este o gluma. Foarte convenabil, nu? Mergand mai departe cineva propunea sa mute comunistii intr-un colt al tarii si libertarieii in alt colt, sa nu se incaiere. Iar la mijloc sigur un lagar eventual cu ceva chinezi harnici si fara pretentii. Concret: au trecut 20 de ani de la inlaturarea sitemului egalitarist-comunist. Conceptul de stat socialist este total diferit de notiunea de stat asa cum este el astazi. Fara nici o dezbatere pe acesta tema s-a inlocuit un sistem social cu un altul insa avand grija sa nu se vorbeasca prea mult pe acesta tema. Urmarea este dezvoltarea unui stat oligarhic, care nu are nimic de-a face cu diverse concepte teoretice expuse (am gasit o comparatie cu Chile in alt articol, unde guvernantii sunt prezentati ca incompetenti, insa am o singura intrebare: cum naiba daca sunt asa de incompetenti averile celor din spatele lor, si a unora dintre ei, spresc atat de tare?). Daca as fi Patriciu sau Voiculescu si eu as fi cel mai “libertarian dintre libertarieni”. De ce sa-mi mai bat capul cu pensiile… un sistem ata de complicat si greoi… unul mult mai simplu: ai bine, n-ai asta e, ghinion.
• By P., Octombrie 1, 2010 @ 8:36 pm
Problema nu e a statelor, ci a sistemlui. Un sistem financiar care are nevoie de o crestere exponentiala avea sa se loveasca intr-un final de limitatiile lumii reale.
Altfel spus, sistemul financiar actual funcționează ca un sistem piramidal de tip Caritas. Suge de la cei multi, cu promisiuni de cîștiguri ireale, prezentate ca posibile, pentru a furniza celor de sus sumele imense colectate pe baza prostiei sau naivității celor de jos, care speră mereu că vor avea și ei parte de mirificele beneficii anunțate.
E poate chiar logica perversă a sistemului capitalist, care, așa cum zice comentatorul citat mai sus, implică o pseudo-creștere exponențială ce se izbește de limitațiile realului nonextensibil. E chiar tragedia lumii în care trăim, a globului care nu mai poate suporta această logică a creșterii exponențiale, imposibilă și destructivă. Textul este extras din
blogul Logica economică, redactat de Bogdan Glăvan, adult de 33 de ani, profesor universitar de economie (bogdan.glavan@gmail.com). Textele la care face referință se pot citi pe linkuri care duc spre Institutul Ludwig von Mises România.
Un din cărțile recomandate este Hans Hermann Hoppe - Teoria socialismului şi capitalismului
Cu prietenie, Dan Culcer
http://www.logec.ro/2010/05/25/o-criza-a-statului-o-singura-solu%C8%9Bie/
O criză a statului, o singură soluție
Criza pe care o traversăm este o criză a statului. Dacă nu ar fi așa, atunci nu ar afecta aproape toate statele. Iar dacă pentru economiile emergente există mereu scuza că guvernele acestora sunt prea inepte, atunci ce se poate spune despre guvernele economiilor dezvoltate, care au acumulat datorii mult mai mari decât au făcut-o primele? După ce proverbiala perioadă de 20 de ani s-a scurs, se cuvine să observăm că nu există neapărat stupid people ci, mai degrabă stupid institutions. Iar soluția este demolarea lor.
Reforma este inevitabilă. Nu în sens istoric, ci în sens logic. An după an guvernele lumii, indiferent cine a fost la cârmă, au făcut ce au știut mai bine: au redistribuit avuția societății de la cei dedicați producției și acumulării de capital către cei asistați, privilegiați, subvenționați – numiți-i cum vreți. Au făcut așa în numele binelui comun. Ei bine, spune-i asta omului căruia îi ceri impozite. Spune-i că e spre fericirea lui să plătească impozit pe venit, pe profit, CAS, TVA ș.a.
Abraham Lincoln afirma: Nu poți să-i prostești pe toți oamenii tot timpul. Încet-încet, vraja cu impozitele ridicate pentru a finanța idealizatele servicii publice s-a risipit și statele au recurs la o metodă mai eficientă de păcăleală: expansiunea creditului și cheltuielile pe datorie. Tipărirea de bani este cel mai bun mijloc de redistribuție inventat vreodată – nu întâmplător statul și-a arogat monopolul asupra lui. Este o veritabilă armă de prostire în masă sau, dacă preferați, un mod de a induce în rândurile populației impresia că poți trăi bine-mersi și cu banii în buzunar și cu burta ghiftuită. Ceea ce este absurd, deoarece ghiftuirea burții (consumul) presupune producție, adică sacrificiu, suportarea unui cost de oportunitate. Întregul sistem funcționează după principiul unei scheme Ponzi sau Caritas. O masă de indivizi – științific numită “bază de impozitare” – plătește pentru beneficiile unora, trăind cu speranța/impresia că are la rândul său ceva de câștigat. Pe măsură ce timpul trece și resursele se pierd (căci, din păcate, statul nu a inventat încă o mașină de multiplicat resurse – case, brânză, tractoare – ci doar de multiplicat bani), schema trebuie lărgită, altfel jocul se oprește. De aici “nevoia extinderii bazei de impozitare”, a confiscării suplimentare de avuție. Care se face, așa cum am zis, prin impozitare transparentă sau prin inflație. Vă vine să credeți că acest demers – creșterea numărului impozitaților – este sprijinit astăzi prin invocarea solidarității între oameni?! Solidaritate… să strângem rândurile… pentru ce? – ca nu cumva să scape vreunul fără să cadă în prăpastie?
Robert Mundell, un laureat al Premiului Nobel, a spus că în secolul al XX-lea statele au făcut mai multă inflație decât în toate celelalte secole la un loc. La început de secol XXI “se strânge lațul”, în sensul că iluzia nu mai poate fi menținută. Mergând în continuare pe drumul pe care pășim de decenii, datoriile publice în întreaga lume dezvoltată vor deveni insuportabile. În 30 de ani doar plata dobânzilor la datoria acumulată va atinge 20% din PIB, adică jumătate din bugetele actuale – calcul făcut de o binecunoscută instituție publică și reprezentând „scenariul optimist”. Aceasta înseamnă că nu va mai fi nimic pentru copiii și nepoții noștri, nimic din ceea ce numim azi servicii publice: educație, asistență medicală, siguranță publică; și nu vor fi nici pensii pentru noi. Aceasta este matematică, fie că vă place sau nu 2 + 2 fac 4; 20% din PIB înseamnă cât v-am spus. Părerea mea este că lucrurile se vor înrăutăți mai repede, din mai multe motive pe care economiștii le cunosc – în principal din cauză că datoria publică și cheltuielile bugetare reduc stimulentele pentru muncă și acumulare de capital.
http://www.logec.ro/wp-content/uploads/2010/05/Plata-dob-11.jpg
Cel mai bun lucru pe care îl putem face – și singurul bun, de altfel – este să înțelegem situația și să renunțăm la Caritas. Să desființăm sistemul public de pensii, de exemplu. Să înțelegem că prin stat nu vom crește bunăstarea, pentru că statul nu este altceva decât un mecanism de redistribuție, nu de creare a avuției; statul nu poate face nimic fără banii noștri – adică nu poate face nimic (net). Știu, viața este grea, e mai ușor să tai frunză la câini sau să fi lipsit de responsabilitatea acumulării unui venit pentru bătrânețe așteptând să pice para mălăiață de la guvern. Dar este o iluzie, cu atât mai tragică cu cât a fost întreținută intenționat. Nu va trebui să așteptăm 30 de ani, deja pensiile sunt în pericol să scadă cu 15%. Sezonul la pere mălăiețe s-a închis – mai corect spus, nici nu s-a deschis vreodată, doar că am trăit cu impresia că ar exista.
Dacă ezităm să ne mișcăm rapid, dacă credem în virtuțile planurilor guvernelor actuale (fie că se cheamă Boc sau Obama), nu ne așteaptă nimic bun. Cel mai faimos specialist al teoriei monetare ne avertizează asupra hiperinflației. Sau putem să înghețăm prețurile printr-o semnătură cu pixul și să plecăm acasă. În sărăcie, ca în comunism.
•
Ce face statul?, Despre criza, Nevoia de reforme | Bogdan Glăvan | Mai 25, 2010 1:23 pm
60 comentarii
• By borat, Mai 25, 2010 @ 2:30 pm bet on the savers macro-man.blogspot…5/view-from-top.html
• By Dan Selaru, Mai 25, 2010 @ 2:56 pm Superinflatia e finalul, depinde cand si ce facem fiecare dintre noi. In rest totul e ok, Leibniz are dreptate, traim in cea mai buna dintre lumile posibile.
• By Serf, Mai 25, 2010 @ 3:35 pm Pot sa va rog sa-mi permiteti sa tiparesc articolul de mai sus pentru a.l distribui la o sedinta a PNL-ului local? Voi mentiona, fireste, autorul, sursa etc – asta in cazul ca-mi veti permite distribuirea.
• By Serf, Mai 25, 2010 @ 3:37 pm P.S. Voiam sa va intreb daca vi se pare OK calculul de la http://www.taxfreedomday.ro . Multumesc.
• By Bogdan Glavan, Mai 25, 2010 @ 3:53 pm Va dau permisiunea sa folositi articolul. Calculul e OK, dar se refera la povara fiscala indurata de un angajat normal. Anul acesta sarbatorim Ziua libertatii fiscale vineri 28 mai – detalii in zilele urmatoare – referindu-ne la povara suportat de romani in ansamblu (mai sunt si tarani, mai sunt si oameni retribuiti pe baza de drepturi de autor etc.)
• By Serf, Mai 25, 2010 @ 4:02 pm Va multumesc!
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 4:04 pm >Să desființăm sistemul public de pensii, de exemplu. Exista si solutii “intermediare” mai putin radicale la aceasta problema ( practic insurmontabila ) pe care o reprezinta actualul principiu al finantarii pensiilor publice, ce a ajuns asa in mare masura si … datorita propriului succes. Dar despre asta mai incolo …
• By Marian, Mai 25, 2010 @ 4:22 pm
Graficele alea sint realizate pe baza extrapolarilor lui peste. Din cate stiu eu, desi datoria SUA este la cote maxime pentru ultimii 40 de ani (era mai mare ca procent din GDP in al 2-lea razboi mondial, iirc), nivelul platilor (debt servicing) e cam ca cel de la inceputul anilor 90.
• By Bogdan Glavan, Mai 25, 2010 @ 4:36 pm @MIA: Am mai vorbit pe tema asta si nu vad cum ne-am putea ever intelege daca tu insisti sa numesti un Caritas – “succes”. Repet, pentru cei care au luat bani e intotdeauna un mare succes, dar apoi? O institutie care e nesustenabila este un esec, nu un succes. @Marian: Te sfatuiesc sa citesti lucrarea originala. Graficele sunt extrapolari, normal, dar cu niste ipoteze de bun-simt. Autorii spun si ce trebuie facut pentru a nu se ajunge acolo – si e evident ca intr-un fel sau altul nu se va ajunge acolo!! – insa deocamdata contractiile fiscale necesare sunt evitate, iar acolo une sunt implementate sunt contraproductive, adica agraveaza boala bugetului (Irlanda, tarile baltice). E si normal sa fie asa.
• By bujold, Mai 25, 2010 @ 5:10 pm OK, n-am nimic impotriva, cu un singur amendament, tinand seama ca am vre-o 27 de ani de munca si am si niste bani pusi deoparte pt batranete, cum fac cu toate contributiile mele pentru pensie, pe care le-am platit pana acum? Nu de alta, dar sa presupunem, ceea ce nu este foarte dificil, ca se intampla ceva cu mine. Ce fac, mor de foame, cu toate ca am contribuit atatia ani? Si nu putin, dau cam 4700 ron lunar pe impozitele salariale. Si nici nu am cum sa nu le mai platesc, sa ma refugiez in zona neagra a economiei pentru ca lucrez la o multinationala.
• By Logosfera, Mai 25, 2010 @ 6:03 pm @bujold Ai sansa sa devii erou… ai bani sa-ti procuri o arma cu care sa impusti cel putin un parlamentar/fost ministru in caz ca cineva-si va baga picioarele in punctul tau de pensie. Iti urez totusi sa fie altii eroi inaintea ta.
• By Stefan A., Mai 25, 2010 @ 6:33 pm Bine , desfintam sistemul de pensi actual. Cu cei peste 5 milioane de pensionari ACTUALI , ce facem ? La zid ? Pensie de 1 leu pe persoana ? Ce solutie oferiti pentru acesti oameni ?
• By daniel cazangiu, Mai 25, 2010 @ 6:38 pm Perfect de acord, criza este de fapt o criza in functionarea statului (scenariieconomice.…atori-si-supusi.html). Dar pina la hiperinflatie cred ca mai avem de asteptat.
• By Bogdan Glavan, Mai 25, 2010 @ 7:09 pm @Stefan A.: Din capul locului sistemul actual trebuie desfiintat. Apoi: 1) Mergand pe ideea statului minimal am propus pastrarea pensiilor de stat timp de 20-30 de ani, pana cand dispare ultimul care a contribuit, acestia primind desigur pensie proportional cu anii de contributie. Asta ar justifica pastrarea TVA, de exemplu. Nu vad niciun alt motiv mai bun pentru colectarea taxelor, absolut niciunul. 2) consecventa liberala ar cere abolirea pensiilor, inclusiv pt. cei care, ca parintii mei, urmeaza sa iasa curand la pensie. Tu nu esti obligat sa suporti pensia nimanui. Ei au cotizat si au pierdut, asta e statul. Pensionarii trebuie sa treaca in intretinerea familiei, adica parintii mei vor fi intretinuti de mine (nu pierde din vedere faptul ca eu nu voi mai plati CAS). Pentru cei care nu au familie, exista biserica. In sfarsit va face si ea ceva pentru societate. Desigur, mai exista caritatea privata, care s-ar dezvolta – asa spune logica economica.
• By Stefan A., Mai 25, 2010 @ 7:32 pm Multumesc de raspuns . Deci , 11 ani de munca si contributii in RSR , aruncati pe geam . 20 de ani de munca in Italia si contributii( de mii de euro anual) , toti aruncat pe geam . Peste 15 ani cind voi implinii 65 de ani ( vedeti ca nu cer pensie la 55-58 de ani), ce fac , las cadou contributile la statul roman si cel italian ? Culmea ca trebuie sa platesc obligatoriu alti 15 ani contributii pina la 65 de ani(asa e legea ). Solutile dumneavostra sint aplicabile (teoretic ) celor care au virsta de 20 – 30 de ani ! Cum spuneam , aia mai batrini , la zid ca rezolvam urgent situatia ! Si rezolvam financiar problema . Creste si PIB ca trebuie inmormintati puturosii astia care vor pensie de stat ! Mai studiati solutile ca cea propusa e cam improvizata ! parerea mea si fara suparare
• By Constantin Gheorghe, Mai 25, 2010 @ 7:37 pm Prietene, eşti realmente prost! Dacă asta e soluţia ta, să ne întoarcem cu 2000 de ani în urmă, şi de bătrâni să se ocupe familia sau Biserica, atunci chiar nu mai avem ce discuta. Biserica de unde are bani? Îşi deschide bordel, sau se apucă de comerţ cu droguri? Şi unde dracu în lumea asta caritatea privată plăteşte pensii? Pur şi simplu eşti prost! Asta e, oricât te-ai supăra! Hai să ştergem cu buretele tot ce s-a construit până acum, doar pentru că unii au un fix cu desfiiinţarea statului.
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 7:59 pm Exceptional articol si pertinente puncte de vedere exprimate in el, doar ca… nu este realizabil dezideratul stipulat cu oamenii care-i avem (popor laolalta cu clasa conducatoare). Socialistii stiu de ce ). In alta ordine de idei, in tara asta de nimic (as putea extinde: lumea asta de nimic) nu poti implementa nimic liberal la nivel macro (exceptiile de rigoare – paradisurile fiscale), doar sa gasesti solutie liberala individuala. Ce ar fi daca ne-am aduna un grup de oameni – sa zicem 500.000 – si am inainta un demers sa fim scutiti de statul roman de impozite si taxe, si desigur sa nu beneficiem de nici un serviciu public totodata, cam ca si comunitatea Amish din SUA (care nu platesc impozite/taxe)? Oare este realizabil un astfel de proiect? Adica, pur si simplu sa renuntam la serviciile sociale (oricum intuiesc ca multi de pe blog nici nu le folosesc in general) in sensul ca nici sa nu mai platim la stat nimic (eventual doar TVA daca desfasuram activitate economica, sa zicem, alaturi de 15% impozit pe profit si atata), dar nici de serviciile publice sa nu mai beneficiem (oricum eu personal apelez doar la privat pt. sanatate si altele inclusiv). Ar fi o alternativa acceptabila, daca ar fi cu putinta realizarea ei… Desigur ma refer doar la aspectul economic (sa nu mai platesti la stat si concomitent sa nu mai beneficiezi de serviciile lui). Daca sar unii in sus cu “drumurile si infrastructura”, pai rovinieta tot o mai platesti, iar pt. benzina oricum platesti la accize, de unde finanteaza si statul lucrarile la drumuri. Oricum e o propunere doar. Pana una alta, inapoi la evaziunea fiscala ). Ca democratic nu exista solutie (democratia a fost inventata pt. masele de prosti, nu exista schimbare daca te bazezi pe voturile astora; mai mult noroc ai sa castigi potul la Loto). Iar statul nu e tampit sa renunte la monopolul lui legislativ si de control asupra oamenilor. Revolutiile nu rezolva nimic, doar schimba o clasa conducatoare cu alta, deci sunt inutile.
• By p, Mai 25, 2010 @ 8:16 pm @˝cam ca si comunitatea Amish din SUA˝ Mi se pare o idee buna adoptarea statutului oficial de secta.Eu demult am spus ca libertarienii au profilul unei secte excentrice si practica o religie seculara. Deosebirea fata de amish ar fi ca aceia nu revendica extinderea la scara intregii societati americane a oranduirii lor autiste.Si nici nu cer desfiintarea SUA. Propun si pentru comunistii utopici organizarea in secta si retragere in falanster. Cel mai sigur ar fi ca falansterul si rezervatia autista sa fie amplasate la capetele opuse ale tarii pentru ca fidelii sa nu se incaiere intre ei.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 8:18 pm Pensiile pentru cei care au cotizat deja se pot plati prin vanzarea activelor pe care statul le detine inca – autostrazi [lol], cai ferate, scoli, spitale etc. – si transferul banilor respectivi catre fonduri private. Multi dintre actualii si viitorii beneficiari ai pensiilor au contribuit la crearea acestor active prin munca prestata in ultimii 20-40 de ani. Nu mi se pare corect ca ei sa fie lasati pur si simplu cu ochii in soare, indiferent cat de corupt este sistemul. Nu uitati ca oamenii respctivi au aceleasi drepturi ca dv., mai ales dreptul de vot. S-ar putea ca o manevra de abolire a sistemului de pensii, indiferent cate probeme are el in momentul de fata, sa functioneze ca rampa de (re)lansare pentru partide de extrema dreapta/stanga, si ca lepsede de mormant pentru cele liberale.
• By p, Mai 25, 2010 @ 8:33 pm ˝Pensiile pentru cei care au cotizat deja se pot plati prin vanzarea activelor˝ Eu am alta propunere:pensiile pentru cei care au cotizat pana acum se pot obtine prin vanzarea propriului corp, care dupa moarte ar urma sa fie valorificat. Posibilitatile sunt multiple.Un trup se poate valorifica integral. Scheletul ar urma sa serveasca drept material didactic sau din el s-ar prelucra statuete si gablonzuri, din tendoane se pot obtine niste fibre foarte rezistente, din carne s-ar prepara concentrate proteinice pentru industria zootehnica. Iar pielea, pielea poate fi facuta abajururi sau de pilda tapiterie pe banchetele automobilelor. In aceasta perspectiva o piele tatuata de viu ar ridica foarte mult valoarea ei dupa moarte si implicit cuantumul platit pensionarului de catre cumparatorul caruia i s-ar vinde. Si-asa atelierele de tatuaj au proliferat.S-ar creea noi locuri de munca in industria tatuajului odata cu navala pensionarilor care vor vrea sa-si vanda pielea cat mai scump. Ca sa nu mai zic de piercing.O tapiterie din piele capsata de viu cu tinte de argint ar deveni un must.
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 8:34 pm @p Am adus discutia despre comunitatea Amish doar d.p.d.v. al scutirii de taxe. As putea da un exemplu mai ortodox – BORul. De ce este aceasta structura infecta sustinuta din bani publici si nu plateste impozite la stat? Ea desfasoara prestari servicii religioase, dar e… scutita de impozite si taxe! Absurd. Nu ti se pare ca BOR e o secta tinand cont de cele de mai sus (scutirea de taxe, subventionarea de la buget, plata salariilor popilor din bani publici)? Nu merge asa, stat in stat. Daca BOR-ul e scutita de impozite si taxe, cand desfasoara clar activitate ce produce profit (servicii religioase), de ce nu ar fi scutiti si oamenii obisnuiti, care nu vor cum face BOR-ul sa-si bage mana in bugetul de stat, doar sa nu li se mai fure din munca lor pt. ridicarea de biserici spurcate, etc?
• By p, Mai 25, 2010 @ 8:39 pm ˝Daca BOR-ul e scutita de impozite si taxe, cand desfasoara clar activitate ce produce profit (servicii religioase)˝ Sa inteleg ca aspirati la statutul BOR de a oferi servicii religioase? Pai asta am spus si eu: ca oferiti servicii religioase.Numai ca e vorba despre o religie laica (adica fara Dumnezeu). Daca va declarati ca atare, furnizori de serevicii ale unei religii laice, poate obtineti scutire de taxe. Incercati, eu va aprob.
• By p, Mai 25, 2010 @ 8:44 pm Am uitat sa amintesc inca o osibilitate de valorificare a corpului uman.Se poate face sapun din el.Ca sa-si ridice valoarea si sa se vanda in profit maxim pensionaru ar trebui sa fie cat mai gras la moarte. In acest fel cumparatorul ar fi direct interesat sa-l hraneasca pe pensionar mai mult decat indestulator pentru a-si spori cantitatea de sapun potential. Pensionarii ar fi pusi la ingrasat ca porcii, ar fi in avantajul lor.Toata lumea ar cauta sa ia la ingrasat cativa pensionari in perspectiva unui profit bineinteles, gras.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 8:54 pm @p Situatia mi se pare tragica, oare e nevoie sa mai rasucim si cutitul in rana tinandu-ne de mistouri? Eu am 27 de ani si n-am apucat sa cotizez mare lucru pana acum. Dar am parinti trecuti de 50 de ani care mai au 10-15 ani pana la pensie. Ei au cotizat deja 30-35 de ani pana acum. Sincer sa fiu nu stiu cum voi reusi sa-i intretin peste 15 ani cand vor ajunge la 65 daca nu vor avea niciun fel de pensie in conditiile in care voi avea de platit o casa, si de crescut un copil. Dar probabil asa e cu voi, socialistii, predomina durerea in cur fata de ceilalti, in ciuda doctrinei care spune cu totul altceva.
• By p, Mai 25, 2010 @ 9:01 pm ˝Dar probabil asa e cu voi, socialistii, ˝ Mai certitudinarule lozincard. Te simti indreptatit sa etichetezi? Crezi ca poti sa ma insulti? Eticheteaza-ma ca si crestin, ceea ce sunt si imi asum.
• By Alexanru Butiseaca, Mai 25, 2010 @ 9:09 pm Domnule Constantin Gheorghe, Am cunoscut cu ceva ani in urma ,profesori si oamneni de afaceri care erau mult mai duri ca dvs.Foloseau spre exemplu in loc de “usurelul” prost/prostie, “bine meritatul”: nebun sau nebunie. O parte din ei (cei care au avut vreme sa studieze mai mult: ex. cativa cercetatori)si-au schimbat radical sau cat de cat opiniile. Altii si-au schimbat modul de a vedea economia (si sunt in conducerea Bancii Centrale sau cercetatori la Academie). Cred ca afirmatiile dvs sunt din ignoranta.Incercati daca credeti ca va e de folos sa cititi macar 5 carti ale Scolii Austriece de Economie (ve-ti gasi printre acestia nobelisti si persoane foarte respectate care afirma exact cele scrise de B.G.). Reveniti va rog dupa aceea si apoi raspundeti-va la intrebarea cine e acum prostul/ignorantul? Daca nu aveti vreme sa parcurgeti cele cateva lucrari nu ma postati astfel de afirmatii caci sunt foarte multi care vad altfel(chestiunea pensiilor de pilda)decat dvs.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 9:11 pm La glumele fascistoide pe care le ai in program n-as zice. Chestia cu tabacirea pieilor se practica pe scara larga in lagarele naziste. Nazismul nu-i decat o forma “absoluta” de socialism. Diferenta dintre Stalin si Hitler era doar forma si dimensiunea mustatii. In rest, doctrina si pornirile criminale aveau aceeasi origine, psihopatia si halucinatiilie specifice socialismului.
• By p, Mai 25, 2010 @ 9:12 pm Voi nu va vedeti cum sunteti? Mai inainte altul m-a facut fascist.Si asta numai pentru ca nu era in stare sa conceapa o discutie in termeni tehnici si cauta mereu confirmari ideologice. Nu puteti gandi decat in termeni de ˝noi˝ si ˝ceilalti˝.Inainte de a recepta un argument trebuie sa aveti confirmarea daca ala e de-al vostru sau de-al altora. Va pretindeti oameni liberi si ganditi in termeni de haita.Daca asta nu e din haita noastra sigur e din celelalte haite. Trebe etichetat.Vai de voi.
• By p, Mai 25, 2010 @ 9:17 pm ˝Nazismul nu-i decat o forma “absoluta” de socialism. Diferenta dintre Stalin si Hitler era doar forma si dimensiunea mustatii. In rest, doctrina si pornirile criminale aveau aceeasi origine, psihopatia si halucinatiilie specifice socialismului.˝ Barbarie.Asta a fost.Forme moderne de barbarie. Idolatrii.Religii laice, fara Dumnezeu. Religii laice care nu vedeau ca fiecare om este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Nici voi nu vedeti asta.Si voi sunteti la fel de idolatri in religia voastra laica.Cica sa devenim ca amish. Nu ma indoiesc ca daca ati apuca sa aveti puterea nu v-ati impiedica de nici un percept moral sau etic.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 9:23 pm Eu etichetez un individ doar in functie de spusele sale. Te-ai uitat macar ce ineptii ai putut sa scrii aici? Recunosc, pe subiectul precedent argumentatia era cu mult mai elevata, ai avut si niste argumente valide cu privire la avantajul comparativ, dezvoltarea tehnologica si asa mai departe. Dar de la asta pana a recomanda confectionarea de canapele din pieile pensionarilor cred ca e cale lunga. De bine de rau, oamenii respectivi au platit educatia pentru generatia actuala, au construit din munca lor spitale, scoli, blocuri de locuinte, fabrici si multe alte lucruri. Chiar daca sistemul a fost unul ineficient si opresiv, ceea ce au creat ei ne slujeste si in ziua de astazi. Ti se pare oare just sa muncesti zeci de ani si sa primesti la batranete fix praful de pe toba? Daca vrei sa citesti articole interesante despre reforma pensiilor iti recomand cateva thread-uri mai vechi de pe ecol.ro. Nu am vazut ca acolo cineva sa recomande confectionarea de xilofoane din metatarsienele raposatilor.
• By p, Mai 25, 2010 @ 9:29 pm ˝Dar de la asta pana a recomanda confectionarea de canapele din pieile pensionarilor cred ca e cale lunga.˝ Asta ca sa se vada limitele.Ca sa-ti dea de gandit tie ca si altora.Ca sa-ti aduci aminte de limitele conditiei umane.Pe care daca le treci te transformi in altceva. Si ca sa testezi si tu macar livresc care e limita intre civilizatie si barbarie. Altii au testat-o pe propria piele.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 9:41 pm Liberalismul nu este nicidecum o religie fara zei, ci este doar afirmarea libertatii individului care nu afecteaza libertatea celorlalti indivizi. Liberalismul nu neaga nici existenta statului – ca garant al drepturilor indivizilor si ca principal mediator (legal) al conflictelor potentiale dintre acestia. Exista un grup minoritat care sustine renuntarea completa la stat, insa eu nu ader la o asemenea utopie (pe care o avea si comunismul timpuriu). Ceea ce sustin este limitarea dreptului puterii politice de a realoca resursele produse de cetateni, pentru ca un asemenea comportament va duce nu numai la ineficienta generalizata, ci si la crearea unor grupuri privilegiate, adica la hotie. Un birou de planificare nu se poate substitui gandirii economice a milioane de indivizi. In medie, biroul respectiv va contine indivizi la fel de inteligenti ca si ceilalti, su poate ceva mai inteligenti (desi in practica nu prea e cazul). Ceea ce le lipseste insa planificatorilor este dreptul de proprietate si implicit responsabilitatea asociata resurselor pe care le distribuie. In fapt, resursele aflate in proprietate publica si administrate printr-un alnt birocratic foarte lung isi pierd apartenenta. Fenomenul este destul de vizibil si atunci cand se administreaza resurse private, iar compania este suficient de mare.
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 9:54 pm Problema este ca, spre deosebire de o companie privata care functioneaza intr-un mediu concurential, nu poate sa dea faliment cu adevarat, pentru ca isi poate acoperi permanent pierderile prin impozitare directa sau indirecta (inflatie). Mai mult, in contextul unui stat cu mare putere de interventie, nici mcar marile firme private care au un model de afaceri eminamente ineficient nu pot fi eliminate de mecanismele pietei, pentru ca devin “abonate” la ajutorul de stat intrebuintand parghiile politice necesare (too bid to fail). In mod normal (interventia statului este redusa pana la inexistenta), astfel de firme ar da faliment cu mult inainte de a deveni suficient de mari (si ineficiente) incat sa mearga constant in pierdere, pentru ca piata aloca resursele in mod voluntar, iar ele ar pierde sprijinul investitorilor. Falsificarile de bilanturi nu ar face decat sa le grabeasca prabusirea, in momentul in care vor fi inevitabil descoperite. La momentul de fata modelul ineficient al statului “mare” (interventionist, birocratic) si al firmelor “prea mari ca sa cada” este dominant. Multe banci si alte companii gigant sunt de facto falite, la fel si statele care le ajuta in mod constant. Chiar si intre state exista astfel de relatii de dependenta. Practic, sistemul seamana cu un grup de alpinisti care aluneca incet-incet in prapastie incercand sa-i traga afara de corzi pe cei care au cazut deja. Daca o coarda nu se va rupe sau nu va fi taiata din adins, toti vor cadea. Problema este ca in efortul lor inutil, aceste entitati consuma resursele tuturor, tragandu-i astfel dupa ele in prapastie. Falimentul statului, de care vorbea Bogdan, este doar ruperea corzilor – de preferat inainte ca acestea sa-l sugrume pe cetateanul de rand, adica sa-i rapeasca toata avutia. Falimentul nu este in niciun caz al capitalismului in general, al economiei de piata, ci al modelului interventionist promovat in ultimul secol de “liberalii vechi”, socialisti, fascisti si conservatori de-o potriva.
• By p, Mai 25, 2010 @ 10:17 pm ˝Falimentul nu este in niciun caz al capitalismului in general, al economiei de piata, ci al modelului interventionist promovat in ultimul secol de “liberalii vechi”, socialisti, fascisti si conservatori de-o potriva.˝ Nu exista o unanimitate de opinii.Comunistii cred ca asista la falimentul capitalismului profetit de Marx.Libertarienii cred ca asista la falimentul statului.Altii, care citesc realitatea in termeni de putere pura cred ca asista la falimentul unor mari puteri si emergenta altora. Eu cred ca e o criza de imaginatie.Viitorul e o chestiune de imaginatie.Si o chestiune de incredere.Iar increderea este o resursa publica.
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 10:22 pm >Cel mai sigur ar fi ca falansterul si rezervatia autista sa fie amplasate la capetele opuse ale tarii pentru ca fidelii sa nu se incaiere intre ei. Asta chiar e o idee genială !
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 10:26 pm >.Comunistii cred ca asista la falimentul capitalismului profetit de Marx.Libertarienii cred ca asista la falimentul statului.Altii, care citesc realitatea in termeni de putere pura cred ca asista la falimentul unor mari puteri si emergenta altora. Şi enumerarea nu se opreşte aici – să nu o limităm ! Adepţii “anti-europenocentrismului” sunt convinşi că asistăm la etapa finală în înlăturarea dominaţiei vechilor puteri coloniale. Naziştii sunt probabil convinşi că e faza finală a “complotului iudeo-masonic” pentru acapararea lumii. Fanaticii ecologişti şi-ar pune capul jos cum că asistăm la “răzbunarea Mamei Geea” … Etc – după cum se vede : menajeria e complexă şi se activează la orice semnal/percepţie de criză.
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 10:31 pm @p Nu intelegi ce-ti spun. Refuz sa vorbesc cu un crestin (= ignorant, rastalmacitor al vorbelor, filosof), deci asta e ultima mea replica la “mesajele” matale. 1. Ai o argumentatie inexistenta, a nu plati impozite si taxe la stat (si concomitent a renunta la servicii publice) nu este o religie, o credinta. E o aspiratie de a trai pe propriile picioare fara sa-i mai intretii pe altii. Este individualism. Libertate. Nu poate exista libertate atata timp cat eu muncesc ca sa intretin statul, Biserica, asistenta sociala, batranii, tinerii subventionati, saracii, etc. Eu nu vreau sa muncesc pt. astia (n-am nici o motivatie s-o fac). Si pt. nimeni. Doar pt. mine. Asta e minim bun simt, ca fiecare sa traiasca pe propriile picioare si sa nu stea in carca altora, subventionat de stat, asistat social, bail-out-at, milog, etc. 2. Nu aspir la nici un statut religios, aspir la libertate, iar tirania statului si Bisericii intra in contradictie cu libertatea individuala, imi fura banii pe care eu ii produc, ca bunaoara in feudalism. Nici macar nu pot zice ca “aspir” la ceva, cer statului doar sa-mi respecte dreptul natural inviolabil sub orice pretext al proprietatii private, sa nu ma mai impoziteze, taxeze, sa nu ma oblige sa platesc contributiile sociale, pe salariu, si sa ma lase in pace sa ma dezvolt singur . Asta nu e o religie. Dimpotriva, cei care se lasa impozitati si taxati de stat au o religie fara Dumnezeu, intrucat pun statul in locul divinitatii, il pupa in dos, si i se inchina lui ca unui tata care le rezolva problemele, necazurile, etc. furandu-i pe chiaburi evident. Deci fraierii astia care iubesc statul si Biserica sunt spalatii pe creier, religiosi (fie ei atei sau divinizatori, un socialist tot socialist ramane indiferent de credinta sa religioasa ) ), ei nu inteleg cum statul le violeaza increderea, furandu-i pe rupte (doar din asta traieste un stat), sau poate ca multi din alcolitii lui sunt intretinuti de acesta, deci normal ca nu ar vrea sa-si piarda locul caldicel la buget . Desigur, o parte chiar daca nu-s intretinuti de la buget, spalati pe creier de religie sau umanism, considera “normal” abuzul statului, “ca asa e civilizat” (vezi bosorogi gen Constantin Gheorghe “libertarian de stanga”). 3. Problema mea nu e lipsa impozitarii BOR, ci subventionarea acesteia de catre stat; lipsa de impozitare am adus-o ca argument pt. extinderea principiului asupra oamenilor simpli, sau macar a intreprinderilor prestatoare de servicii in diverse domenii. De ce sa discriminam pe ceilalti in privinta impozitarii? Ca asa vrea BOR? Repet, ceea ce ma deranjeaza e subventionarea BOR, retrocedarile facute ei (practic BOR = cel mai mare latifundiar din tara la ora actuala, poate trai bine mersi doar din inchirierea spatiilor detinute, serviciile prestate, etc nemaiavand nevoie de bani publici, cat despre popi sa fim seriosi ca nu-si fac salariul din buget ci furand de la vaduve si ultimul ban la inmormantare, etc). “Eticheteaza-ma ca si crestin, ceea ce sunt si imi asum.” Intre crestini si socialisti nu exista o diferenta prea mare – decat la nivel filosofic ce nu ma intereseaza (primii cred in Dumnezeu ceilalti sunt atei). - ambii sprijinesc asistenta sociala, ridica saracia la rangul de virtute, condamna bogatia, sunt pentru interventia statului in viata individului. - ambii anatemizeaza adversarii lor, cu sau fara argumente. - ambii au ca baza de sustinere masele de prosti, oamenii slabi cu intelectul, saracii, proletarii. - nici unul din aceste sisteme nu admite infrangerea chiar cand ii arati inconsecvente logice in propria doctrina, ele se considera absolute. - nu isi recunosc defectele, pleaca apriori de la premisa “doctrina mea e pura si adevarata”; au nevoie de minciuna, mistificari, ascunderea de adevar ca sa reziste, de legende, basme, etc. - aceste sisteme nu pot functiona pe cont propriu, se hranesc din munca si productia chiaburilor. Fara organisme pe care sa le paraziteze si de la care sa suga bani, ar fi condamnate la pieire. - fiecare tara ce a implementat aceste sisteme a ajuns saraca, proasta, practic in era intunecata. D.p.d.v. al progresului tehnologic stagnare. Ca si in orice domeniu real. - cand au fost la putere fiecare sistem a creat milioane de victime, culturi distruse, popoare intregi macelarite, persecutate. Ambele sisteme propovaduiesc oficial pacea si drepturile omului. - multe multe alte asemanari .
• By Alex Nicolin, Mai 25, 2010 @ 10:33 pm In vremea lui Marx se practica un model de “capitalism” seimilar celui actual. Protectionismul si interventionismul erau in floare la mijlocul secolului XIX, iar tensiunile escalau desori in razboaie devastatoare. Motivul principal al Razboiului de Secesiune de caum 150 de ani nu a fost sclavia, ci tocmai protectionismul care avantaja industria Nordului. Sudul era practic obligati sa cumpere produsele industriale ale Nordului, in loc sa le cumpere la preturi mai scazute din alta parte. Concurenta in domeniul agricol (in principal bumbac) venea tot din partea unor utilizatori de munca servila – India sub dominatie britanica unde serbia, nu sclavia clasica era predominanta. Un alt motiv important erau tendintele de centralizare a puterii in mainile administratiei federale. Cu alte cuvinte sclavia a fost un motiv secundar al confruntarii politice si apoi militare, insa a fost folosit ca port-drapel pentru a o justifica. Daca nu ma insel, Marx a prevazut decaderea capitalismului prin cresterea datoriei si explozia inflatiei. Cu alte cuvinte a avut dreptate asupra motivelor acesteia. El nu a inteles insa cauzele care duceau la cresterea datoriilor si la inflatie (simptome ale ineficientei economice) – protectionismul si interventia economica a statului. In consecinta el a incercat sa dea o solutie in litera interventionismului absolut – trecerea mijloacelor de productie in proprietate publica. Nu degeaba se spune ca jumatatile de adevaruri sunt de multe ori mult mai periculoase decat minciunile.
• By p, Mai 25, 2010 @ 10:41 pm ˝Etc – după cum se vede : menajeria e complexă şi se activează la orice semnal/percepţie de criză. ¨ Hehe.Multzam pentru completari.
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 11:01 pm >Daca nu ma insel, Marx a prevazut decaderea capitalismului prin cresterea datoriei si explozia inflatiei Mmmm, nu ( deşi nu exclude explicit o asemenea posibilitate ) – ci prin “pauperizarea continuă” a proletariatului, care urma să ducă la unirea acestuia şi acapararea puterii. >El nu a inteles insa cauzele {…} protectionismul si interventia economica a statului. Iarăşi nu prea e aşa – nu neapărat că “nu le-a înţeles” cât le-a considerat circumstanţe secundare, cu potenţial chiar “salvator”, iar ceea ce dorea el să critice/să arate era că inclusiv “capitalismul pur” va eşua ( fireşte – inevitabil, “locomotiva istoriei”, revoluţia proletară, bla, bla )
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 11:05 pm >Protectionismul si interventionismul erau in floare la mijlocul secolului XIX, iar tensiunile escalau desori in razboaie devastatoare. Curios – când îl citeşti pe dl. Glăvan ai impresia că de fapt secolul al XIX-lea a fost “raiul capitalismului” nu alta ! Cât despre războaie – ele au fost ( cele “directe” ) comparabil dacă nu chiar mai puţin devastatoare decît cele din secolul al XX-lea. În fond au existat două perioade – cea de după Congresul de la Viena, după războaiele napoleoniene şi cea de după conflictele franco-prusace şi contra Rusiei, în care pacea a fost considerabil de durabilă.
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 11:07 pm @p N-are rost sa-mi bat capul cu tine, nu meriti. Dupa cum a zis un predecesor, vorbesti mult, nu pricepi nimic, da-i inainte. Eu vorbesc despre eliminarea impozitarii si taxarii, dau exemple de structuri ce nu platesc impozite si taxe (Amish, BOR) ca si justificare pt. extinderea exceptiilor, mai mult propun ca daca unii vor contributii sociale in continuare, impozitare, sa fie liberi sa plateasca si intrebuinteze serviciile publice, dar sa se lase la optiunea individului daca vrea sa plateasca sau nu, tu imi vorbesti de religie si alte abstractiuni. Ca vorbesti de forme de barbarie, nici religia si crestinismul nu sunt mai prejos. Pune mana pe un manual de istorie bisericeasca si vezi acolo cazuri nenumarate de “preasfintiti” indeletnicindu-se cu uciderea paganilor, daramarea templelor pagane, in Rusia BORusa ardea pe rug “vrajitoare” cand BC era in plina inchizitie, protestantii si catolicii s-au ucis intre ei cu cruzime atata amar de vreme (mai ales in Anglia si Irlanda), sectele neoprotestante au o istorie de a o lua pe aratura si duce la sinuciderea atator tineri naivi (Jonestown iti spune ceva? 900 de tineri ce se sinucid la porunca unui pastor neoprotestant cu pretentii de a fi divinizat, organiza “vindecari” false, citea din biblie, sa atraga naivii), la izolare extrema (Amish), chiar ucidere de membri ce se retrag (martorii lui iehova – chiar cunosc un caz nefericit al unei rude de-a unei foste colege in acest sens), etc. Si multe alte evenimente “in numele domnului”. Deci isi are si crestinismul partea lui de necuratii si barbarisme. Sa nu mai aruncam vina doar pe altii ca asa e la moda. Hitler a speculat mult crestinismul in antisemitismul sau si crearea de repulsie in randul poporului german fata de evrei.
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 11:13 pm >dau exemple de structuri ce nu platesc impozite si taxe (Amish, BOR) Cred că la ora actuală nici un cult religios din România nu plăteşte impozite “statului” ( cel puţin nu la nivel central – taxe locale se plătesc din câte ştiu ) – nici măcar în cazul celor care percep constant o parte din venitul membrilor ( cum e cazul unor confesiuni neoprotestante precum penticostalii care percep 10% – “zeciuiala” din Biblie – din venitul net al credincioşilor ). Habar nu am dacă e bine sau nu – e doar un fapt pe care îl semnalez. Probabil asta are legătură cu faptul că în Constituţia României nu se specifică nicăieri că acesta e un … stat laic …
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 11:26 pm @MIA Nu am dat exemplele pt. ca m-ar deranja, ci pt. ca nu inteleg de ce nu putem toti sa nu fim impozitati asemenea acelora, daca pt. religii se poate. Mai ales, am specificat, daca renuntam la serviciile publice in contrapartida. Iti dau un banal exemplu: eu de ani de zile nu mai apelez la sistemul public de sanatate, ca-i ineficient, si la privat gasesc conditii mai bune (cabinete stomatologice, etc). Ori eu la privat tb. sa platesc – deci de ce nu imi este macar lasata optiunea redirectionarii CAS la privat, daca abolirea contributiilor nu se poate? Am dat exemplul BOR pt. ca astia beneficiaza si de bani de la buget, nu doar ca nu platesc la stat. Nasul meu e preot, si iti zic sigur ca pt. nunti, inmormantari si alte servicii BOR nu plateste la stat. Nu am auzit sa se fi schimbat lucrurile – si nu e o taxa fixa, iti ia popa cat vrea de cele mai multe ori. Cu alte cuvinte reformulez intrebarea: cum de se poate ca cineva (BOR) sa nu fie impozitat si taxat dar sa fie sustinut de bugetul de stat, si nimeni nu sare in sus, dar cum vine cineva sa propuna eliminarea impozitarii si taxarii laolalta cu renuntarea benevola la serviciile sociale, ii sar toti in cap? Mai ales ca am zis, un impozit pe profit de 15% si TVA de 20% sunt de-acord in principiu sa platesc (sa zicem pt. armata, justitie, jandarmerie), ca si rovinieta daca detin masina deci doar impozitul pe venit, contributii sociale, pensii, etc. n-as mai plati.
• By Dan, Mai 25, 2010 @ 11:36 pm “Probabil asta are legătură cu faptul că în Constituţia României nu se specifică nicăieri că acesta e un … stat laic … ” Din cate stiu eu exista aceasta definitie. Dar laic nu-nseamna nereligios cum speculeaza unii, si de-acolo probabil diferenta. Laic (sau mirean cum se mai utilizeaza) se refera la neapartinator clerului, un credincios simplu fara functii ecleziastice. Ca unii il folosesc cu ce conotatii vor, e altceva. Oricum asta e alt subiect, si solutia aici ar fi simpla, ca in Germania: cine vrea sa plateasca la BOR, sa-si redirectioneze 2% sa zicem din venit catre BOR, cine nu sa fie lasat in pace, si BORul sa nu beneficieze de alocatii mai mari decat fondul de 2% (sau un procent acolo, poate fi si 5%, n-am treaba, cum vor cotizantii) redirectionat spre ei. E o solutie de bun simt. Nu sa imi ia mie popa bani, furand de la bugetul de stat, ca eu nu vreau sa-l intretin pe el.
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 11:40 pm Răspunsul la întrebarea ta e simplu : serviciile oferite de cultele religioase nu sunt considerate ca aducînd profit – şi din această cauză nu se impozitează ( e cam ca în cazul ONG-urilor, alea nebeneficiind de bani de la buget ci de posibilitatea redirecţionării unei părţi din impozit pentru ele ). >Ori eu la privat tb. sa platesc – deci de ce nu imi este macar lasata optiunea redirectionarii CASS la privat, daca abolirea contributiilor nu se poate? Bănuiesc că te referi la contribuţia pentru sănătate şi nu la cea pentru pensii – nu ? Răspunsul cinic şi pragmatic ar fi că ce vreu tu nu se poate pentru că nu … se poate – sistemul public, care oricum trebuie să trateze persoane gen pensionari etc, fără venit practic, trebuie finanţat cumva. Plus că sunt servicii medicale pe care aproape sigur nici un privat nu le-ar asigura ( cel puţin nu în primă fază ) deoarece sunt surse de pierdere … O alternativă rezonabilă ( despre care în treacăt fie spus eu unul am fost extrem de dezamăgit că nu a fost nici măcar adusă în discuţie de nici un guvern pretins “de dreapta” ) ar fi ca actualul CASS să se împartă jumi-juma : într-o “taxă de solidaritate” – asta e, în fond şi pensionarii actuali au cotizat cât noi erau puradei – şi respectiv o sumă ( extensibilă şi deductibilă din impozit ) ce să fie redirecţionată de plătitor, la alegere, fie sistemului public fie ( mai plauzibil ) unor sisteme private alternative. E singura metodă pe care mi-o imaginez pentru posibilitatea apariţiei măcar a unor “nuclee” de medicină privată completă în România … că doar din cabinete stomatologice şi saloane de chirurgie estetică …
• By MIA, Mai 25, 2010 @ 11:41 pm >Din cate stiu eu exista aceasta definitie. Nu – citeşte cu atenţie textul Constituţiei.
• By Logosfera, Mai 26, 2010 @ 9:29 am LOL… cineva care a spus ca “piata nu produce nimic” poate spune altuia ca e prost. iubesc libertatea de expresie. ramane totusi o intrebare: cum poate scrie pe acest blog o persoana care e “brain-dead”?
• By Constantin Gheorghe, Mai 26, 2010 @ 12:49 pm Piaţa nu produce nimic, Logosfera, indiferent ce crezi tu. Piaţa este o abstracţie, o convenţie. De produs produc oamenii. Şi da, cine oferă astfel de soluţii unor probleme cât se poate de serioase este prost, oricâte cărţi ar citi şi ar cita. Asta e!
• By Alex Nicolin, Mai 26, 2010 @ 1:34 pm De acord ca piata in sine nu produce nimic insa permite schimburile de produse, iar prin aceasta se formeaza preturile pentru fiecare bun. In lipsa preturilor formate de piata, producatorul nu poate recunoaste daca pentru bunul respectiv exista intr-adevar cerere. Mai mult, el nu poate aprecia daca este rentabil sa il produca (costuri de productie
• By Daniel, Mai 26, 2010 @ 1:39 pm Ma vad nevoit sa ma repet – don’t feed the troll (recte, Costica Gheorghita). Nu are rost – deoarece nu este un interlocutor onest.
• By MIA, Mai 26, 2010 @ 2:57 pm >Statul nu poate “deforma” la infinit piata, pentru ca fortele acesteia vor avea castig de cauza in cele din urma. Afirmatia asta e una din exagerarile tipice ale lui Hayek … de cele mai multe ori “statul” colaboreaza cu ( unele ) forte ale pietei in dauna celorlalte. Iar “deformarea” nu are succes doar daca elementul ultim – consumatorii – nu-si schimba optiunile si preferintele de consum pe termen lung. In SUA de ex. Internetul a aparut ca urmare a unor proiecte guvernamentale, expansiunea sa a fost incurajata prin masuri legislativ si creditare favorabila si s-a ajuns la ora actuala ca, in ciuda crizei, consumatorii americani sa aiba pe lista lucrurilor/serviciilor la care renunta cel mai greu abonamentul la Internet. Deci afirmatia categorica cu “imposibilitatea absoluta a deformarii” este falsificata ..
• By Extra3OO, Mai 26, 2010 @ 3:07 pm Nu exista o unanimitate de opinii.Comunistii cred ca asista la falimentul capitalismului profetit de Marx.Libertarienii cred ca asista la falimentul statului.Altii, care citesc realitatea in termeni de putere pura cred ca asista la falimentul unor mari puteri si emergenta altora. Esti absolut sigur ca povestea aia cu Marx e adevarata? (“owners of capital will stimulate etc until the debt will become unbearable”). Eu cred ca e o intoxicare socialista tipica (vezi link), ce prinde doar la redusi intelectuali gen Gheorghe Constantinovici, la sageti trimise in misiune gen MIA samd. Marx din contra, spune cam exact contrariul. In fine. Stiti ce mi se pare foarte amuzant? Ca pana la urma Constantinovici Gheorghe VA FI OBLIGAT de vremuri sa-i ceara socoteala lui Iliescu pentru toti anii astia in care partidul unic si-a batut joc de orice. Asta evident, daca vrea pensie. Pentru ca nu stiu cum sa spun insa pana si Gheorghe cred ca a inceput sa realizeze ca, intr-un final, doctrina leftista predispune la “fabrici de sapun”, si DOAR “fabrici de sapun”. Si ATAT. Iar Gheorghe e cam grasut, ca sa nu zic mai mult.. ps: “puterea pura” nu e neaparat violenta si nici “agresiune”. Din contra – orice capitalist autentic stie ca daca si-a construit averea pe o BAZA MORALA VICIATA, daca a tolerat compromisul, FURTUL sau MINCIUNA, uite ca din cand in cand, absolut tot universul ii arata unde a gresit si absolut tot se duce de rapa. Lucrul asta in general nu prea e stiut de socialisti pentru ca ei sunt cam asistati si nu au legatura cu lumea reala. In schimb orice “privat” stie cat de important e sa fii CINSTIT (fata de tine si fata de ceilalti), ca UNIC MOD in care o afacere poate rezista in timp. Si exact asta se intampla acum – plang doar “smecherii”. “Statul” asa cum este el privit acum va da faliment la fel cum a disparut inchizitia in urma cu cateva sute de ani. Este exact aceeasi analogie.
• By geomarz, Mai 26, 2010 @ 8:01 pm Corect ! Jos statul tiran si incompetent…!!! Sa inceapa noul Ev Mediu, fara state si cu haiduci !
• By MIA, Mai 28, 2010 @ 5:09 am >Eu am 27 de ani si n-am apucat sa cotizez mare lucru pana acum. Dar am parinti trecuti de 50 de ani care mai au 10-15 ani pana la pensie. Ei au cotizat deja 30-35 de ani pana acum. Sincer sa fiu nu stiu cum voi reusi sa-i intretin peste 15 ani cand vor ajunge la 65 daca nu vor avea niciun fel de pensie {…} Şi crezi că vor fi aşa de fericiţi dacă le vei propune ca să nu se mai plătească deloc pensii ? Mesajul tău e cam contradictoriu …
• By p90x dvd, Iunie 23, 2010 @ 9:31 am As with mbt shoes how to walk withany exercise program, mbt shoes internationl shippingthe safest thingmbt shoes lami black sale to do is to consult your physician beforehand. Because mbt shoes morton’s neuroma clinicalInsanity Workout is so intense, mbt shoes online shoppingwe especially recommend this mbt shoes online woman salesto people who may have cardiovascular disease or chronicmbt shoes sale 0nline pain problems. Your mbt shoes sale countriesdoctor can talk with you about how and if the Insanity mbt shoes sale on lineWorkout DVDs have any place in your fitness regimen.Let’smbt shoes sale online face it: Insanity Workout mbt shoes sale tunishaisn’t your mama’s workout. mbt shoes sciaticaThis isn’t like the Jane Fonda, mbt shoes sellspandex home-workouts of severalmbt shoes tataga decades ago. Insanity Workout DVDs are fitness on a whole other level. So can anyone do Insanity Workout or is it just a program for the fitness elite? Well, the answer to this isn’t an easy yes or no. This program is intense—very intense. It would be careless, not to mention dangerous to say that anyone and everyone could do Insanity. But let’s take a closer look.mbt shuguli gtx shoesmbt size 35mbt sneakers for sale wholesalembt sportmbt stockists switzerlandmbt tataga 6.5mbt trainers contra indications of wearmbt tunisha black shoembt tunisha grape women’s shoesmbt voi whitembt voi women shoesmbt voi womensmbt walk women’smbt women blackmbt women chapa gtxmbt women shoes us 11mbt women shoes,black
• By p90x dvd, Iunie 23, 2010 @ 9:33 am When goingP90x through the 60 day Insanity P90x workoutWorkout program MBT sandals MBT salama MBT ema MBT Habari MBT kisumu MBT panda P90x dvdremember to listen with any exercise program, insanityto your body. Insanity WorkoutSome days yourmbt shoes contact usmind will tell Insaniy DVDyou to slow downmbt shoes how to walk with or to “take it easy”. Don’t be with any exercise program, will tellmbt shoes internationl shipping mistaken, your brain mbt medical shoesis clever and will mbt professional shoes saletry to fool you intombt mens shoes not gettingmbt salama big discount the most out of your workouts. A quick mental check of your body will reveal if you can keep going. Discomfort from intense workouts is different than pain from injury. Stop for pain but push through that discomfort to achieve the mostdramatic results will tellpossible.Some people are hesitant to start a program like Insanity Workout. They with any exercise program, will tellworrythatmbt men on sale it won’t be right for them and thatmbt shoes chapa white they might not be able to “hang” so to speak. If you mbt mensare in good health mbt shoes clearance onlineand you are mbt shoes in uscommitted to making a huge mbt shoes clearance for women change in your life, you canmbt shoes international shipping certainly handle the Insanitymbt shoes clearance store will tellWorkout DVDs. Support and motivation will be mbt onsalesin high demandmbt shoes in usa when you go through with any exercise will tellprogram, with any exercise program, mbt sneakers for sale wholesalethe program, but ensuring you havembt trainers contra indications of wear these things ahead of time willmbt size 35 help.Insanity Workout DVDs can be used mbt sale on lineby the young, the old, by the with any exercise will tellprogram, mbt shippingalready fit, and those who are seeking mbt shoes and sciaticaweight loss. Men and women alike can will tellmbt shoes cause back painget amazing benefits from thiswith any exercise program, with any exercise program, mbt sportwith any exercise program, mbt stockists switzerlandmbt tataga 6.5 system. Teens, with their parents approval can even use this system. Because of the intensity ofplyo workouts within the Insanity program, athletes will even find it to be beneficial to theimbt tataga 6.5 reaction time and speed. Aside from any physical limitations, there are no restrictions on who can benefit from Insanity Workout DVDs.
• By Didi, Iulie 19, 2010 @ 3:30 pm Nu pot sa decat sa aprob cele afirmate in articol. Insa toata expunerea este extrem de teoretica si nu vad legaturi concrete cu realitatea romaneasca. Nu se poate abstractiza fara a tine cont de realitate. Cum ar veni: dupa ce prin metode care nu prea au avut nimic de-a face cu economia de piata s-au construit averi colosale, dupa ce prin coruptie multinationale si capital strain au acaparat resurse vitale ale tarii… acum se constata brusc ca oamenii ajunsi la pensie, dupa ce li s-a retinut o viata din venituri, sunt cam greu de intretinut si ca ar cam fi cazul sa se renunte la pensii. Mai tarziu la sanatate si, in final, la educatie. Fiecare pe barba lui, nu? Cine poate oase roade. Un fel de “Ferma animalelor” pe invers, dar cu acelasi mesaj: unii sunt mai egali decat altii. Un sistem libertarian nu poate fi implementat fara respectarea stricta a libertatilor inviduale, a egalitatii in fata legii. Altfel este doar libertate in a muri. Iar egalitate in fata legii… in Romania? Cred ca este o gluma. Foarte convenabil, nu? Mergand mai departe cineva propunea sa mute comunistii intr-un colt al tarii si libertarieii in alt colt, sa nu se incaiere. Iar la mijloc sigur un lagar eventual cu ceva chinezi harnici si fara pretentii. Concret: au trecut 20 de ani de la inlaturarea sitemului egalitarist-comunist. Conceptul de stat socialist este total diferit de notiunea de stat asa cum este el astazi. Fara nici o dezbatere pe acesta tema s-a inlocuit un sistem social cu un altul insa avand grija sa nu se vorbeasca prea mult pe acesta tema. Urmarea este dezvoltarea unui stat oligarhic, care nu are nimic de-a face cu diverse concepte teoretice expuse (am gasit o comparatie cu Chile in alt articol, unde guvernantii sunt prezentati ca incompetenti, insa am o singura intrebare: cum naiba daca sunt asa de incompetenti averile celor din spatele lor, si a unora dintre ei, spresc atat de tare?). Daca as fi Patriciu sau Voiculescu si eu as fi cel mai “libertarian dintre libertarieni”. De ce sa-mi mai bat capul cu pensiile… un sistem ata de complicat si greoi… unul mult mai simplu: ai bine, n-ai asta e, ghinion.
• By P., Octombrie 1, 2010 @ 8:36 pm
Problema nu e a statelor, ci a sistemlui. Un sistem financiar care are nevoie de o crestere exponentiala avea sa se loveasca intr-un final de limitatiile lumii reale.
sâmbătă, 14 august 2010
Capitalism cu faţă românească-anchetă realizată de Matei Martin
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer
Capitalism cu faţă românească
Matei MARTIN | Capitalism cu faţă românească
Hoţul neprins e negustor cinstit - argument
Între „democraţie“ şi „capitalism“ ar trebui să existe o relaţie de interdependenţă: nici unul nu poate exista în absenţa celuilalt. Asta spune teoria. Practica îndelungată a arătat că, pînă la urmă, democraţia este condiţia necesară, dar nu suficientă a capitalismului, iar capitalismul nu e neapărat o condiţie necesară a democraţiei. În România, unde şi democraţia, şi capitalismul au apărut după căderea unui regim dictatorial comunist, această relaţie e şi mai greu de desluşit. Cei care din 1990 au introdus democraţia ca formă de guvernare în România sînt, în general, tot cei care au servit şi instituţiile statului. Şi tot ei au fost şi primii capitalişti: şi-au apropriat pe mai nimic vechile întreprinderi (în prag de faliment) ale statului şi le-au readus pe linia de plutire. Succesul lor nu se bazează însă atît pe ştiinţă, cît pe cunoştinţe, pe oameni bine plasaţi, cu putere de decizie politică.
Afişarea ostentativă a bogăţiei dobîndite rapid şi uşor exasperează aproape la fel de tare ca faptul că averea a fost dobîndită ilicit. Încă şi mai enervant este că aceiaşi oameni ne sînt prezentaţi ca „modele“, ca personaje reprezentative pentru capitalismul românesc, deşi succesul lor nu are nimic de-a face cu capitalismul real, bazat pe egalitatea şanselor, pe transparenţă şi pe concurenţă.
Ascensiunea acestui „capitalism de cumetrie“ (paternitatea termenului îi aparţine lui Ion Iliescu) ar fi fost mult mai dificilă dacă după prăbuşirea regimului totalitar ar fi existat, ca în Polonia, de pildă, nişte instituţii capabile să exercite un control moral, să aplice nişte sancţiuni celor îmbogăţiţi ilicit, peste noapte. Biserica nu a jucat niciodată acest rol, iar societatea civilă, încă fragilă, nu a găsit voci suficient de autoritare pentru a trezi conştiinţe.
Sigur, hoţul neprins e negustor cinstit. După atîţia ani de procese judecate mai mult la televizor decît în instanţă, puţini se mai aşteaptă ca marii corupţi să dispară din viaţa publică şi să ajungă după gratii. Incapacitatea justiţiei de a penaliza fraude evidente decredibilizează statul de drept şi, pînă la urmă, chiar capitalismul. Imaginea capitalismului e degradată mai ales pentru că lupta împotriva corupţiei nu e suficient de convingătoare. Noile elanuri stîngiste şi nostalgia ceauşistă nu sînt tendinţe anticapitaliste, ci forme de manifestare a unor frustrări: ele reprezintă o formă de contestare a inechităţilor şi a nedreptăţilor, nu a sistemului în sine.
Capitalismul şi istoricii
Cei mai bogaţi oameni din România de azi sînt cei care în 1990, în zorii democraţiei şi ai capitalismului, au ştiut cum să pună mîna pe resurse şi pe mijloacele de producţie. Mulţi s-au îmbogăţit apropriindu-şi pe căi (uneori) legale, dar nu neapărat morale, bunuri ale statului. Şi şi-au sporit averile din afaceri profitabile pentru ei şi dezavantajoase pentru stat şi comunitate. Trei istorici care au urmărit evoluţia României postcomuniste reflectează, în această anchetă, asupra relaţiilor dintre aşa-zişii capitalişti şi instituţiile democratice. Le-am adresat cinci întrebări:
1) Care e relaţia dintre democraţie şi capitalism?
2) Există vreo formă de incompatibilitate cu capitalismul în ţările ex-comuniste?
3) De ce credeţi că acest model al capitalismului „de cumetrie“ e predominant în această zonă?
4) Cum este afectată credibilitatea capitalismului de figurile care îl reprezintă în România?
5) Cum vedeţi viitorul capitalismului şi al doctrinelor liberale în România şi în ţările ex-comuniste?
Tom GALLAGHER
„Parteneriat între moguli, politicieni influenţi şi birocraţi“
1) În ultimii 500 de ani s-au adunat numeroase dovezi conform cărora capitalismul şi libertatea politică se consolidează reciproc. Clasa de mijloc comercială a jucat un rol important în Anglia şi Olanda în diminuarea puterii absolute a monarhiilor şi a introdus libertăţi de care a beneficiat toată lumea, nu doar membrii acestei categorii. În oraşele vest-europene aflate în plină dezvoltare, capitaliştii care vindeau bunuri şi servicii au simţit nevoia unei pieţe de consum mai mare, ceea ce însemna că bogăţia trebuia să fie mai larg distribuită. Era astfel o corelaţie între apărarea libertăţilor politice şi încurajarea condiţiilor care au dus la înflorirea capitalismului bazat pe satisfacerea nevoilor consumatorilor.
Criza democratică, sau reîntoarcerea la tiranie, a apărut atunci cînd echilibrul s-a rupt în sistemul capitalist, cel mai notabil exemplu fiind marea criză economică din anii ’30. Capitalismul poate submina sau pune în pericol democraţia, dacă serveşte numai unui grup mic de interese privilegiate sau dacă sfidează propriile reguli de funcţionare. Există exemple din perioada actuală care demonstrează acest lucru şi probabil că, în viitor, vor fi mai multe, dacă nu se va găsi o strategie de rezolvare a crizei actuale, în special de către UE.
2) Cetăţenii obişnuiţi cu un stat care ia în locul lor deciziile-cheie pentru propria viaţă au descoperit inevitabil că este greu să se adapteze la un sistem în care succesul depinde de iniţiativa personală şi de asumarea riscului. Germania de Vest a facilitat o tranziţie uşoară cetăţenilor din Republica Democrată Germană, dar nu fără traume şi dezamăgiri care au generat o mişcare marxistă, Die Linke, care este acum a treia forţă politică în Germania. În Europa postcomunistă, capitalismul a apărut într-un mod haotic şi fără prea multe reguli, chiar dacă ne luăm după standarde istorice. În mod tradiţional, forţele capitaliste din Europa au beneficiat de pe urma unei relaţii speciale cu forţele sociale capabile să ţină sub control cele mai inatractive aspecte ale pieţei libere. Bisericile, breslele, organizaţiile de caritate, mai tîrziu parlamentul şi media au exercitat acest rol de control. După 1989, în Europa de Est, membrii agili şi lipsiţi de scrupule ai unui sistem de orientare anticapitalistă, presupus discreditat, au preluat conducerea în construcţia capitalismului. S-au implicat de asemenea aventurieri de la marginea societăţii, cei de pe piaţa neagră şi indivizi întreprinzători şi talentaţi cărora nu li s-a permis să joace un rol normal în comunism din cauza etniei lor. Persoane fără scrupule sau sentimente s-au ridicat în prim-planul vieţii naţionale, chiar şi în ţări care s-au bucurat de o tranziţie uşoară, cum ar fi Ungaria.
3) Ascensiunea capitalismului „de cumetrie“ ar fi fost dificilă dacă Europa de Sud-Est s-ar fi bucurat de norocul unor state precum Polonia şi Ungaria, după 1989. Din cauza regimurilor totalitare ce au sucombat acum douăzeci de ani, nu au existat nici un fel de instituţii capabile să aplice sancţiuni morale sau practice celor îmbogăţiţi peste noapte. În democraţiile de la Atlantic, în Australia şi în părţi din America Latină, bisericile, opinia publică, instituţiile judiciare au exercitat acest control.
Natura dură a comunismului din România a determinat inexistenţa unor forţe civice capabile să apere interesele consumatorilor sau angajatorilor în noile vremuri. Absenţa oricărui spaţiu pluralist a făcut ca arhitecţii capitalismului postcomunist să fie figuri care s-au bucurat de influenţă şi împlinire în vremurile comuniste şi care au fost capabili să se adapteze noului sistem social. Ei s-au adaptat, dar şi-au păstrat viziunea cinică care i-a caracterizat pe vremea lui Ceauşescu. Rusia de după 1989 oferă nişte paralele şi nişte contraste. O versiune deformată a capitalismului a fost susţinută de un grup mic de intelectuali occidentali superficiali precum Igor Gaidar şi de un mare grup de birocraţi. Ultimul grup a văzut o şansă de convertire a puterii administrative într-o imensă bogăţie privată prin vînzarea rapidă a bunurilor statului în absenţa unor reguli. Economiştii occidentali, precum Jeffrey Sachs, erau cel puţin naivi să nu-şi dea seama că privatizarea peste noapte a ţării, în absenţa unor forţe sociale care ar fi putut controla o economie privată într-o manieră responsabilă, constituie reţeta pentru o formă brutală de capitalism, care duce la alienarea unei mari părţi a populaţiei.
După cum s-a văzut şi în România în anii ’90, nu s-a putut face mai nimic pentru a-i opri pe directorii de fabrici să fraudeze întreprinderile şi să privatizeze profiturile, în timp ce pierderile cădeau în responsabilitatea statului. Băncile de stat au încurajat ascensiunea unui segment capitalist imoral, prin oferirea de împrumuturi fără dobînzi unor indivizi bine plasaţi politic, care au fost capabili să-şi folosească conexiunile pentru a cumpăra active economice importante. Între timp, muncitorii au fost convinşi să vîndă pe sume derizorii cupoanele pe care le-au obţinut după privatizarea firmelor în care lucrau, unor persoane care ulterior au făcut averi.
În multe ţări din fosta Iugoslavie, haosul şi distrugerile provocate de război au permis unor tipuri sociale primitive să dea la o parte clasa de mijloc care ar fi putut conduce Iugoslavia în UE, poate chiar înainte de 2000, dacă ţara ar fi rămas nedivizată şi paşnică. Acum, în fosta Iugoslavie înfloreşte o economie speculativă bazată pe contrabandă, mai ales cu bunuri de valoare.
4) Este destul de clar că în România figurile cunoscute, care s-au bucurat de cel mai spectaculos succes în noua economie, nu prea se potrivesc cu capitalismul convenţional. Au prosperat nu prin dezvoltarea unor produse noi sau prin îmbunătăţirea serviciilor, ci prin substituirea a ceea ce făcea statul pînă atunci. Şi-au exploatat influenţa politică pentru a obţine un start economic bun, în termeni foarte avantajoşi, prin împrumuturi fără dobînzi, ştergeri de datorii etc. Succesul lor depinde şi de acum înainte de un tratament preferenţial din partea statului. Ei preferă ca România să fie o societate închisă, în care legăturile economice să fie deţinute de un grup restrîns de oameni, de o oligarhie. Le este teamă de dezvoltarea unei economii capitaliste prospere, care ar maximiza oportunităţile pentru noi grupuri capabile să înflorească într-un mediu competitiv economic. De aceea, titanii capitalismului de cumetrie au fost reticenţi la aderarea României la UE; ei se temeau că eurocraţii îşi vor face treaba şi vor contesta monopolurile interne. Oligarhii nu au fost încîntaţi şi au promovat rapid multe tranzacţii prin care sectoare întregi ale economiei, precum băncile, au devenit cvasimonopoluri străine.
A apărut astfel o versiune deformată a capitalismului, ale cărei rădăcini au puţin în comun cu dezvoltarea, mobilitatea şi creativitatea. Nu este surprinzător că a apărut o reacţie împotriva capitalismului în rîndul tinerilor intelectuali, pentru care baricadele din 1989 sau Piaţa Universităţii nu înseamnă nimic, dar care au fost influenţaţi de lucrări ale lui Slavoj Zizek sau chiar de mişcarea Jobbik din Ungaria.
Capitalismul mutilat al României este criticat pe post de capitalism, deşi nu este decît o versiune deformată danubiană. Unor astfel de spirite inflamate li s-a făcut loc chiar în media condusă de baronii capitalişti. Oligarhilor le e frică în mod real de o mişcare care ar cere „curăţenie generală“ şi care ar crea oportunităţi pentru oameni noi, care să creeze capitalismul orientat spre consumator. Altfel, ştiu că pot controla provocările blajine afişate de tineri influenţaţi de modele romantice şi autoritare. Aceşti oligarhi ştiu că averile lor vor fi în siguranţă atîta timp cît românii pot fi convinşi că această formă de pluralism social şi economic controlat de ei, în care un număr mic de cîştigători ţin în loc restul societăţii, este singurul model care poate exista, context în care succesul lor va fi văzut ca unul regretabil, dar legitim.
5) Variaţii vor apărea de la stat la stat. În Bulgaria, afacerile mici s-au bucurat de un mai mare succes decît în România, după cum o arată turismul în staţiunile de la Marea Neagră. Dar trendul, peste tot pe unde forţe din perioada pre-1989 au realizat tranziţia ţinînd cont de agenda personală, va fi cel mai probabil unul în care capitalismul competitiv este imitat de grupuri puternice şi indivizi care se bazează pe stat pentru bunăstarea lor. În concluzie, o formă de capitalism de stat menit să susţină interese private şi să favorizeze crearea unui parteneriat între moguli, politicieni influenţi şi birocraţi pare a fi norma în multe locuri. UE pare a nu reuşi să impună mai multă responsabilitate şi o versiune a capitalismului favorabilă cetăţenilor simpli. Există numeroase firme capitaliste, în special din spaţiul german, care s-au adaptat entuziast la versiunea capitalistă lipsită de reguli pe care o găsim în România de azi.
Catherine DURANDIN
„Imaginea capitalismului e foarte degradată“
1) În Statele Unite ale Americii şi în Europa Occidentală relaţia dintre capitalism şi democraţie e de ordin istoric. Dezvoltarea capitalismului a distrus apartenenţele individului la grupurile ierarhizate ale privilegiilor şi ale corporaţiilor. Iniţiativa individuală, statutul de egalitate al actorilor şi raportul actorilor cu politicul (prin intermediul votului) au fost asociate cu aceasta. Totuşi, nu cred că între capitalism şi democraţie există neapărat o relaţie fatală. Şi sper chiar că Estul va găsi, în secolul XXI, o nouă viziune în ceea ce priveşte economia reglementată, controlată, fără să renunţe la libertăţile civile fundamentale. Ar trebui regîndită munca şi organizarea ei, ar trebui regîndită fiscalitatea, atît în ceea ce priveşte moştenirile, cît şi în ceea ce priveşte veniturile obţinute prin muncă. O reflecţie asupra modului cum sînt repartizate bogăţiile s-ar impune.
2) Nu. Încă o dată, ca să înţelegem starea de fapt a ţărilor ex-comuniste trebuie să ne întoarcem la istorie şi la moştenirea ei: aici s-au produs două fenomene într-o perioadă foarte scurtă de timp. Dorinţa de a intra într-o economie de piaţă sălbatică şi dorinţa fostelor grupuri burgheze de a-şi re-apropria fostele proprietăţi confiscate de stat odată cu industrializarea şi naţionalizările. Aceste două tendinţe au produs, pentru majoritatea oamenilor, un sentiment de nedreptate. Experienţa acestor injustiţii a antrenat comportamente de tip „fiecare pentru el“, care au depăşit respectul regulilor contractuale. E adevărat, capitalismul se bazează pe risc – dar pe riscul supus unor reguli înscrise în contract. Pînă la urmă, legislaţiile europene tot vor trebui să impună reglementări.
3) Răspunsul se înscrie în logica precedentă: neînţelegerea şi refuzul regulii contractuale în societăţile postcomuniste apăsate de nevoia unui cîştig urgent. O mare parte a fostelor nomenclaturi şi-au apropriat, vreme de mai bine de zece ani, bunurile statului, şi şi-au adjudecat comisii care au negociat în grabă contracte cu firme străine care căutau să ocupe noi pieţe. În plus, războaiele din Iugoslavia au determinat tot felul de afaceri dubioase: nerespectarea embargoului, trafic de arme etc. Clienţii s-au instalat pe termen lung.
4) Imaginea capitalismului e foarte degradată. Mai ales că lupta împotriva corupţiei nu e convingătoare. Această luptă e deturnată în scopuri politicianiste. Cum apar semne de criză, dispar şi investitorii străini.
5) E foarte probabil ca urmările crizei şi suferinţele pe care le produce populaţiei să fie dăunătoare pentru capitalismul liberal. E greu de prevăzut ce se va petrece în viitorul apropiat: într-adevăr, statul nu e credibil! Cum să ceri control şi intervenţie din partea statului cînd guvernele însele sînt suspectate de corupţie şi incompetenţă? Mi-e teamă că o ţară precum România va trece printr-o perioadă dificilă, anarhizantă în plan economic. Asta va încuraja atitudini de tip „descurcă-te singur“ şi corupţia.
Zoe PETRE
„Capitalism de perestroikă“
1) Cum ştiţi, desigur, primele regimuri democratice au apărut în Antichitate, cînd nu exista nici umbră de capitalism. Putem deduce de aici că democraţia poate exista şi fără capitalism. E o problemă, însă, aceea de a şti dacă poate exista capitalism fără democraţie. Personal, cred că nu poate. Desigur, am tot auzit formulată dubla exigenţă a democraţiei şi a economiei funcţionale de piaţă. Această economie nu este decît fundamentul capitalismului, nu capitalismul însuşi. Şi democraţia, şi capitalismul se întemeiază pe proprietatea pe deplin liberă de constrîngeri, pe proprietatea privată asupra principalelor mijloace de producţie, care asigură, pe de-o parte, demnitatea individului în calitate de cetăţean, pe de alta – libera circulaţie a bunurilor, fără de care nu poate exista capitalism. Pentru a conchide, consider că democraţia este condiţia necesară, chiar dacă nu şi condiţia suficientă a capitalismului, în vreme ce capitalismul nu este o condiţie necesară a democraţiei. Proprietatea privată este însă condiţia necesară a ambelor.
2) Nu cred că există incompatibilităţi fundamentale, ceea ce nu înseamnă însă că nu există piedici importante. De la absenţa unei infrastructuri bancare, esenţială pentru dezvoltarea economică în capitalism, la absenţa unei clase de manageri (regret că termenul de mult încetăţenit în limba română, gestionar, are sensul aproape peiorativ de responsabil de Alimentară goală de mărfuri; dar această notabilă restricţie de sens exprimă exact ce vreau eu să spun), a unor persoane calificate să administreze profitabil şi corect o întreprindere privată, s-a adăugat ignoranţei aproape complete, cel puţin în primii ani după prăbuşirea sistemului, în legătură cu practicile uzuale într-o economie de piaţă; inclusiv în legătură cu etica acestei lumi capitaliste: contractul, de pildă, a devenit, cel puţin în Occident, începînd cu secolul al XVI-lea, o piatră de temelie a societăţii, în vreme ce la noi contractul a redevenit, în comunism, o tocmeală personalizată, aşa cum fusese şi pînă la finele secolului al XIX-lea.
Absenţa unei birocraţii eficiente şi capabile să organizeze administraţia în folosul celor administraţi, nu în folosul Leviathanului – Stat şi al său personal – dar şi imaginarul colectiv modelat de 50 de ani de propagandă anticapitalistă, care adaugă ignoranţei suspiciunea invidioasă faţă de orice reuşită socială, cu atît mai acută cu cît e mai greu de înţeles pentru cei educaţi în simplismul generat de dominaţia statului asupra întregii economii, au ridicat munţi de obstacole în calea acestei experienţe fără precedent în istorie, anume reinventarea accelerată a capitalismului într-o societate care, preţ de mai bine de două generaţii, părăsise, de voie şi mai ales de nevoie, acest drum.
3) Aici cred că ar trebui să aveţi răspunsul unui antropolog calificat, fiindcă acesta v-ar putea răspunde mult mai documentat şi mai sistematic decît un istoric. Dacă n-ar fi decît valurile succesive de urbanizare, în care se poate observa cum rude, consăteni, colegi de atelier etc. s-au adus unii pe ceilalţi la oraş în activul de partid sau în Securitate. Ceauşescu a consolidat această tendinţă, populînd activul de partid, ministerele şi direcţiile întreprinderilor cu tot felul de neamuri, unele din Olt, altele din Argeş, dinspre partea nevestei. Penuria accentuată a ultimei decade ceauşiste a generalizat relaţiile de schimb în natură, în care raporturile de înrudire, cunoştinţele, neamurile jucau un rol esenţial, nu doar pentru familia de muncitori sau mărunţi funcţionari de la oraş, care făcea periodic expediţii la părinţi, la ţară, ca să cumpere ouă sau un porc de Crăciun. La nivelul conducerii superioare funcţiona probabil acelaşi sistem de cooptări, de vreme ce găsim atîtea personaje provenind din comune apropiate. Cînd capitalismul a venit peste această încrengătură, ea s-a consolidat.
4) Eu nu cred că figurile reprezentative ale capitalismului sînt cele care ne sînt prezentate ca atare. Cunosc multe persoane care funcţionează cît se poate de corect în termeni capitalişti, obţinînd profituri decente – nu tunuri – fără să lucreze cu statul (nu că nu ar vrea, dar statul continuă să fie abuziv şi rău platnic), fără să aibă protecţie politică, dar care nu ajung mai niciodată să fie eroi de telenovele. Celebrităţi mai mult sau mai puţin penale ne sînt prezentate drept capitalişti, cînd, de fapt, e vorba de escroci. În perfectă continuitate cu propaganda anticapitalistă din vremea comunismului – nu am decît să invoc de altfel filmele româneşti pe care cu obstinaţie le programează toate posturile comerciale – aceste figuri compromit, pentru că aceia care le promovează doresc să compromită capitalismul real în favoarea capitalismului „de cumetrie“ sau, mai bine zis, de perestroikă.
5) Cred că nu se mai pot despărţi categoric ţările UE în „foste comuniste“ şi „celelalte“. Actuala criză pune mari probleme capitalismului speculativ, oriunde ar fi el. Cred că, pretutindeni, şi practicile, şi etica dezvoltării capitaliste vor trebui să fie regîndite, dar e greu de ştiut cît va dura acest proces. Doctrinele liberale vor continua să se flexibilizeze în sensul unei sensibilităţi sporite pentru dimensiunea socială a progresului şi, de asemenea, pentru componenta de protejare a resurselor şi a calităţii vieţii. Sau vor dispărea.
anchetă realizată de Matei Martin
Capitalism cu faţă românească
Matei MARTIN | Capitalism cu faţă românească
Hoţul neprins e negustor cinstit - argument
Între „democraţie“ şi „capitalism“ ar trebui să existe o relaţie de interdependenţă: nici unul nu poate exista în absenţa celuilalt. Asta spune teoria. Practica îndelungată a arătat că, pînă la urmă, democraţia este condiţia necesară, dar nu suficientă a capitalismului, iar capitalismul nu e neapărat o condiţie necesară a democraţiei. În România, unde şi democraţia, şi capitalismul au apărut după căderea unui regim dictatorial comunist, această relaţie e şi mai greu de desluşit. Cei care din 1990 au introdus democraţia ca formă de guvernare în România sînt, în general, tot cei care au servit şi instituţiile statului. Şi tot ei au fost şi primii capitalişti: şi-au apropriat pe mai nimic vechile întreprinderi (în prag de faliment) ale statului şi le-au readus pe linia de plutire. Succesul lor nu se bazează însă atît pe ştiinţă, cît pe cunoştinţe, pe oameni bine plasaţi, cu putere de decizie politică.
Afişarea ostentativă a bogăţiei dobîndite rapid şi uşor exasperează aproape la fel de tare ca faptul că averea a fost dobîndită ilicit. Încă şi mai enervant este că aceiaşi oameni ne sînt prezentaţi ca „modele“, ca personaje reprezentative pentru capitalismul românesc, deşi succesul lor nu are nimic de-a face cu capitalismul real, bazat pe egalitatea şanselor, pe transparenţă şi pe concurenţă.
Ascensiunea acestui „capitalism de cumetrie“ (paternitatea termenului îi aparţine lui Ion Iliescu) ar fi fost mult mai dificilă dacă după prăbuşirea regimului totalitar ar fi existat, ca în Polonia, de pildă, nişte instituţii capabile să exercite un control moral, să aplice nişte sancţiuni celor îmbogăţiţi ilicit, peste noapte. Biserica nu a jucat niciodată acest rol, iar societatea civilă, încă fragilă, nu a găsit voci suficient de autoritare pentru a trezi conştiinţe.
Sigur, hoţul neprins e negustor cinstit. După atîţia ani de procese judecate mai mult la televizor decît în instanţă, puţini se mai aşteaptă ca marii corupţi să dispară din viaţa publică şi să ajungă după gratii. Incapacitatea justiţiei de a penaliza fraude evidente decredibilizează statul de drept şi, pînă la urmă, chiar capitalismul. Imaginea capitalismului e degradată mai ales pentru că lupta împotriva corupţiei nu e suficient de convingătoare. Noile elanuri stîngiste şi nostalgia ceauşistă nu sînt tendinţe anticapitaliste, ci forme de manifestare a unor frustrări: ele reprezintă o formă de contestare a inechităţilor şi a nedreptăţilor, nu a sistemului în sine.
Capitalismul şi istoricii
Cei mai bogaţi oameni din România de azi sînt cei care în 1990, în zorii democraţiei şi ai capitalismului, au ştiut cum să pună mîna pe resurse şi pe mijloacele de producţie. Mulţi s-au îmbogăţit apropriindu-şi pe căi (uneori) legale, dar nu neapărat morale, bunuri ale statului. Şi şi-au sporit averile din afaceri profitabile pentru ei şi dezavantajoase pentru stat şi comunitate. Trei istorici care au urmărit evoluţia României postcomuniste reflectează, în această anchetă, asupra relaţiilor dintre aşa-zişii capitalişti şi instituţiile democratice. Le-am adresat cinci întrebări:
1) Care e relaţia dintre democraţie şi capitalism?
2) Există vreo formă de incompatibilitate cu capitalismul în ţările ex-comuniste?
3) De ce credeţi că acest model al capitalismului „de cumetrie“ e predominant în această zonă?
4) Cum este afectată credibilitatea capitalismului de figurile care îl reprezintă în România?
5) Cum vedeţi viitorul capitalismului şi al doctrinelor liberale în România şi în ţările ex-comuniste?
Tom GALLAGHER
„Parteneriat între moguli, politicieni influenţi şi birocraţi“
1) În ultimii 500 de ani s-au adunat numeroase dovezi conform cărora capitalismul şi libertatea politică se consolidează reciproc. Clasa de mijloc comercială a jucat un rol important în Anglia şi Olanda în diminuarea puterii absolute a monarhiilor şi a introdus libertăţi de care a beneficiat toată lumea, nu doar membrii acestei categorii. În oraşele vest-europene aflate în plină dezvoltare, capitaliştii care vindeau bunuri şi servicii au simţit nevoia unei pieţe de consum mai mare, ceea ce însemna că bogăţia trebuia să fie mai larg distribuită. Era astfel o corelaţie între apărarea libertăţilor politice şi încurajarea condiţiilor care au dus la înflorirea capitalismului bazat pe satisfacerea nevoilor consumatorilor.
Criza democratică, sau reîntoarcerea la tiranie, a apărut atunci cînd echilibrul s-a rupt în sistemul capitalist, cel mai notabil exemplu fiind marea criză economică din anii ’30. Capitalismul poate submina sau pune în pericol democraţia, dacă serveşte numai unui grup mic de interese privilegiate sau dacă sfidează propriile reguli de funcţionare. Există exemple din perioada actuală care demonstrează acest lucru şi probabil că, în viitor, vor fi mai multe, dacă nu se va găsi o strategie de rezolvare a crizei actuale, în special de către UE.
2) Cetăţenii obişnuiţi cu un stat care ia în locul lor deciziile-cheie pentru propria viaţă au descoperit inevitabil că este greu să se adapteze la un sistem în care succesul depinde de iniţiativa personală şi de asumarea riscului. Germania de Vest a facilitat o tranziţie uşoară cetăţenilor din Republica Democrată Germană, dar nu fără traume şi dezamăgiri care au generat o mişcare marxistă, Die Linke, care este acum a treia forţă politică în Germania. În Europa postcomunistă, capitalismul a apărut într-un mod haotic şi fără prea multe reguli, chiar dacă ne luăm după standarde istorice. În mod tradiţional, forţele capitaliste din Europa au beneficiat de pe urma unei relaţii speciale cu forţele sociale capabile să ţină sub control cele mai inatractive aspecte ale pieţei libere. Bisericile, breslele, organizaţiile de caritate, mai tîrziu parlamentul şi media au exercitat acest rol de control. După 1989, în Europa de Est, membrii agili şi lipsiţi de scrupule ai unui sistem de orientare anticapitalistă, presupus discreditat, au preluat conducerea în construcţia capitalismului. S-au implicat de asemenea aventurieri de la marginea societăţii, cei de pe piaţa neagră şi indivizi întreprinzători şi talentaţi cărora nu li s-a permis să joace un rol normal în comunism din cauza etniei lor. Persoane fără scrupule sau sentimente s-au ridicat în prim-planul vieţii naţionale, chiar şi în ţări care s-au bucurat de o tranziţie uşoară, cum ar fi Ungaria.
3) Ascensiunea capitalismului „de cumetrie“ ar fi fost dificilă dacă Europa de Sud-Est s-ar fi bucurat de norocul unor state precum Polonia şi Ungaria, după 1989. Din cauza regimurilor totalitare ce au sucombat acum douăzeci de ani, nu au existat nici un fel de instituţii capabile să aplice sancţiuni morale sau practice celor îmbogăţiţi peste noapte. În democraţiile de la Atlantic, în Australia şi în părţi din America Latină, bisericile, opinia publică, instituţiile judiciare au exercitat acest control.
Natura dură a comunismului din România a determinat inexistenţa unor forţe civice capabile să apere interesele consumatorilor sau angajatorilor în noile vremuri. Absenţa oricărui spaţiu pluralist a făcut ca arhitecţii capitalismului postcomunist să fie figuri care s-au bucurat de influenţă şi împlinire în vremurile comuniste şi care au fost capabili să se adapteze noului sistem social. Ei s-au adaptat, dar şi-au păstrat viziunea cinică care i-a caracterizat pe vremea lui Ceauşescu. Rusia de după 1989 oferă nişte paralele şi nişte contraste. O versiune deformată a capitalismului a fost susţinută de un grup mic de intelectuali occidentali superficiali precum Igor Gaidar şi de un mare grup de birocraţi. Ultimul grup a văzut o şansă de convertire a puterii administrative într-o imensă bogăţie privată prin vînzarea rapidă a bunurilor statului în absenţa unor reguli. Economiştii occidentali, precum Jeffrey Sachs, erau cel puţin naivi să nu-şi dea seama că privatizarea peste noapte a ţării, în absenţa unor forţe sociale care ar fi putut controla o economie privată într-o manieră responsabilă, constituie reţeta pentru o formă brutală de capitalism, care duce la alienarea unei mari părţi a populaţiei.
După cum s-a văzut şi în România în anii ’90, nu s-a putut face mai nimic pentru a-i opri pe directorii de fabrici să fraudeze întreprinderile şi să privatizeze profiturile, în timp ce pierderile cădeau în responsabilitatea statului. Băncile de stat au încurajat ascensiunea unui segment capitalist imoral, prin oferirea de împrumuturi fără dobînzi unor indivizi bine plasaţi politic, care au fost capabili să-şi folosească conexiunile pentru a cumpăra active economice importante. Între timp, muncitorii au fost convinşi să vîndă pe sume derizorii cupoanele pe care le-au obţinut după privatizarea firmelor în care lucrau, unor persoane care ulterior au făcut averi.
În multe ţări din fosta Iugoslavie, haosul şi distrugerile provocate de război au permis unor tipuri sociale primitive să dea la o parte clasa de mijloc care ar fi putut conduce Iugoslavia în UE, poate chiar înainte de 2000, dacă ţara ar fi rămas nedivizată şi paşnică. Acum, în fosta Iugoslavie înfloreşte o economie speculativă bazată pe contrabandă, mai ales cu bunuri de valoare.
4) Este destul de clar că în România figurile cunoscute, care s-au bucurat de cel mai spectaculos succes în noua economie, nu prea se potrivesc cu capitalismul convenţional. Au prosperat nu prin dezvoltarea unor produse noi sau prin îmbunătăţirea serviciilor, ci prin substituirea a ceea ce făcea statul pînă atunci. Şi-au exploatat influenţa politică pentru a obţine un start economic bun, în termeni foarte avantajoşi, prin împrumuturi fără dobînzi, ştergeri de datorii etc. Succesul lor depinde şi de acum înainte de un tratament preferenţial din partea statului. Ei preferă ca România să fie o societate închisă, în care legăturile economice să fie deţinute de un grup restrîns de oameni, de o oligarhie. Le este teamă de dezvoltarea unei economii capitaliste prospere, care ar maximiza oportunităţile pentru noi grupuri capabile să înflorească într-un mediu competitiv economic. De aceea, titanii capitalismului de cumetrie au fost reticenţi la aderarea României la UE; ei se temeau că eurocraţii îşi vor face treaba şi vor contesta monopolurile interne. Oligarhii nu au fost încîntaţi şi au promovat rapid multe tranzacţii prin care sectoare întregi ale economiei, precum băncile, au devenit cvasimonopoluri străine.
A apărut astfel o versiune deformată a capitalismului, ale cărei rădăcini au puţin în comun cu dezvoltarea, mobilitatea şi creativitatea. Nu este surprinzător că a apărut o reacţie împotriva capitalismului în rîndul tinerilor intelectuali, pentru care baricadele din 1989 sau Piaţa Universităţii nu înseamnă nimic, dar care au fost influenţaţi de lucrări ale lui Slavoj Zizek sau chiar de mişcarea Jobbik din Ungaria.
Capitalismul mutilat al României este criticat pe post de capitalism, deşi nu este decît o versiune deformată danubiană. Unor astfel de spirite inflamate li s-a făcut loc chiar în media condusă de baronii capitalişti. Oligarhilor le e frică în mod real de o mişcare care ar cere „curăţenie generală“ şi care ar crea oportunităţi pentru oameni noi, care să creeze capitalismul orientat spre consumator. Altfel, ştiu că pot controla provocările blajine afişate de tineri influenţaţi de modele romantice şi autoritare. Aceşti oligarhi ştiu că averile lor vor fi în siguranţă atîta timp cît românii pot fi convinşi că această formă de pluralism social şi economic controlat de ei, în care un număr mic de cîştigători ţin în loc restul societăţii, este singurul model care poate exista, context în care succesul lor va fi văzut ca unul regretabil, dar legitim.
5) Variaţii vor apărea de la stat la stat. În Bulgaria, afacerile mici s-au bucurat de un mai mare succes decît în România, după cum o arată turismul în staţiunile de la Marea Neagră. Dar trendul, peste tot pe unde forţe din perioada pre-1989 au realizat tranziţia ţinînd cont de agenda personală, va fi cel mai probabil unul în care capitalismul competitiv este imitat de grupuri puternice şi indivizi care se bazează pe stat pentru bunăstarea lor. În concluzie, o formă de capitalism de stat menit să susţină interese private şi să favorizeze crearea unui parteneriat între moguli, politicieni influenţi şi birocraţi pare a fi norma în multe locuri. UE pare a nu reuşi să impună mai multă responsabilitate şi o versiune a capitalismului favorabilă cetăţenilor simpli. Există numeroase firme capitaliste, în special din spaţiul german, care s-au adaptat entuziast la versiunea capitalistă lipsită de reguli pe care o găsim în România de azi.
Catherine DURANDIN
„Imaginea capitalismului e foarte degradată“
1) În Statele Unite ale Americii şi în Europa Occidentală relaţia dintre capitalism şi democraţie e de ordin istoric. Dezvoltarea capitalismului a distrus apartenenţele individului la grupurile ierarhizate ale privilegiilor şi ale corporaţiilor. Iniţiativa individuală, statutul de egalitate al actorilor şi raportul actorilor cu politicul (prin intermediul votului) au fost asociate cu aceasta. Totuşi, nu cred că între capitalism şi democraţie există neapărat o relaţie fatală. Şi sper chiar că Estul va găsi, în secolul XXI, o nouă viziune în ceea ce priveşte economia reglementată, controlată, fără să renunţe la libertăţile civile fundamentale. Ar trebui regîndită munca şi organizarea ei, ar trebui regîndită fiscalitatea, atît în ceea ce priveşte moştenirile, cît şi în ceea ce priveşte veniturile obţinute prin muncă. O reflecţie asupra modului cum sînt repartizate bogăţiile s-ar impune.
2) Nu. Încă o dată, ca să înţelegem starea de fapt a ţărilor ex-comuniste trebuie să ne întoarcem la istorie şi la moştenirea ei: aici s-au produs două fenomene într-o perioadă foarte scurtă de timp. Dorinţa de a intra într-o economie de piaţă sălbatică şi dorinţa fostelor grupuri burgheze de a-şi re-apropria fostele proprietăţi confiscate de stat odată cu industrializarea şi naţionalizările. Aceste două tendinţe au produs, pentru majoritatea oamenilor, un sentiment de nedreptate. Experienţa acestor injustiţii a antrenat comportamente de tip „fiecare pentru el“, care au depăşit respectul regulilor contractuale. E adevărat, capitalismul se bazează pe risc – dar pe riscul supus unor reguli înscrise în contract. Pînă la urmă, legislaţiile europene tot vor trebui să impună reglementări.
3) Răspunsul se înscrie în logica precedentă: neînţelegerea şi refuzul regulii contractuale în societăţile postcomuniste apăsate de nevoia unui cîştig urgent. O mare parte a fostelor nomenclaturi şi-au apropriat, vreme de mai bine de zece ani, bunurile statului, şi şi-au adjudecat comisii care au negociat în grabă contracte cu firme străine care căutau să ocupe noi pieţe. În plus, războaiele din Iugoslavia au determinat tot felul de afaceri dubioase: nerespectarea embargoului, trafic de arme etc. Clienţii s-au instalat pe termen lung.
4) Imaginea capitalismului e foarte degradată. Mai ales că lupta împotriva corupţiei nu e convingătoare. Această luptă e deturnată în scopuri politicianiste. Cum apar semne de criză, dispar şi investitorii străini.
5) E foarte probabil ca urmările crizei şi suferinţele pe care le produce populaţiei să fie dăunătoare pentru capitalismul liberal. E greu de prevăzut ce se va petrece în viitorul apropiat: într-adevăr, statul nu e credibil! Cum să ceri control şi intervenţie din partea statului cînd guvernele însele sînt suspectate de corupţie şi incompetenţă? Mi-e teamă că o ţară precum România va trece printr-o perioadă dificilă, anarhizantă în plan economic. Asta va încuraja atitudini de tip „descurcă-te singur“ şi corupţia.
Zoe PETRE
„Capitalism de perestroikă“
1) Cum ştiţi, desigur, primele regimuri democratice au apărut în Antichitate, cînd nu exista nici umbră de capitalism. Putem deduce de aici că democraţia poate exista şi fără capitalism. E o problemă, însă, aceea de a şti dacă poate exista capitalism fără democraţie. Personal, cred că nu poate. Desigur, am tot auzit formulată dubla exigenţă a democraţiei şi a economiei funcţionale de piaţă. Această economie nu este decît fundamentul capitalismului, nu capitalismul însuşi. Şi democraţia, şi capitalismul se întemeiază pe proprietatea pe deplin liberă de constrîngeri, pe proprietatea privată asupra principalelor mijloace de producţie, care asigură, pe de-o parte, demnitatea individului în calitate de cetăţean, pe de alta – libera circulaţie a bunurilor, fără de care nu poate exista capitalism. Pentru a conchide, consider că democraţia este condiţia necesară, chiar dacă nu şi condiţia suficientă a capitalismului, în vreme ce capitalismul nu este o condiţie necesară a democraţiei. Proprietatea privată este însă condiţia necesară a ambelor.
2) Nu cred că există incompatibilităţi fundamentale, ceea ce nu înseamnă însă că nu există piedici importante. De la absenţa unei infrastructuri bancare, esenţială pentru dezvoltarea economică în capitalism, la absenţa unei clase de manageri (regret că termenul de mult încetăţenit în limba română, gestionar, are sensul aproape peiorativ de responsabil de Alimentară goală de mărfuri; dar această notabilă restricţie de sens exprimă exact ce vreau eu să spun), a unor persoane calificate să administreze profitabil şi corect o întreprindere privată, s-a adăugat ignoranţei aproape complete, cel puţin în primii ani după prăbuşirea sistemului, în legătură cu practicile uzuale într-o economie de piaţă; inclusiv în legătură cu etica acestei lumi capitaliste: contractul, de pildă, a devenit, cel puţin în Occident, începînd cu secolul al XVI-lea, o piatră de temelie a societăţii, în vreme ce la noi contractul a redevenit, în comunism, o tocmeală personalizată, aşa cum fusese şi pînă la finele secolului al XIX-lea.
Absenţa unei birocraţii eficiente şi capabile să organizeze administraţia în folosul celor administraţi, nu în folosul Leviathanului – Stat şi al său personal – dar şi imaginarul colectiv modelat de 50 de ani de propagandă anticapitalistă, care adaugă ignoranţei suspiciunea invidioasă faţă de orice reuşită socială, cu atît mai acută cu cît e mai greu de înţeles pentru cei educaţi în simplismul generat de dominaţia statului asupra întregii economii, au ridicat munţi de obstacole în calea acestei experienţe fără precedent în istorie, anume reinventarea accelerată a capitalismului într-o societate care, preţ de mai bine de două generaţii, părăsise, de voie şi mai ales de nevoie, acest drum.
3) Aici cred că ar trebui să aveţi răspunsul unui antropolog calificat, fiindcă acesta v-ar putea răspunde mult mai documentat şi mai sistematic decît un istoric. Dacă n-ar fi decît valurile succesive de urbanizare, în care se poate observa cum rude, consăteni, colegi de atelier etc. s-au adus unii pe ceilalţi la oraş în activul de partid sau în Securitate. Ceauşescu a consolidat această tendinţă, populînd activul de partid, ministerele şi direcţiile întreprinderilor cu tot felul de neamuri, unele din Olt, altele din Argeş, dinspre partea nevestei. Penuria accentuată a ultimei decade ceauşiste a generalizat relaţiile de schimb în natură, în care raporturile de înrudire, cunoştinţele, neamurile jucau un rol esenţial, nu doar pentru familia de muncitori sau mărunţi funcţionari de la oraş, care făcea periodic expediţii la părinţi, la ţară, ca să cumpere ouă sau un porc de Crăciun. La nivelul conducerii superioare funcţiona probabil acelaşi sistem de cooptări, de vreme ce găsim atîtea personaje provenind din comune apropiate. Cînd capitalismul a venit peste această încrengătură, ea s-a consolidat.
4) Eu nu cred că figurile reprezentative ale capitalismului sînt cele care ne sînt prezentate ca atare. Cunosc multe persoane care funcţionează cît se poate de corect în termeni capitalişti, obţinînd profituri decente – nu tunuri – fără să lucreze cu statul (nu că nu ar vrea, dar statul continuă să fie abuziv şi rău platnic), fără să aibă protecţie politică, dar care nu ajung mai niciodată să fie eroi de telenovele. Celebrităţi mai mult sau mai puţin penale ne sînt prezentate drept capitalişti, cînd, de fapt, e vorba de escroci. În perfectă continuitate cu propaganda anticapitalistă din vremea comunismului – nu am decît să invoc de altfel filmele româneşti pe care cu obstinaţie le programează toate posturile comerciale – aceste figuri compromit, pentru că aceia care le promovează doresc să compromită capitalismul real în favoarea capitalismului „de cumetrie“ sau, mai bine zis, de perestroikă.
5) Cred că nu se mai pot despărţi categoric ţările UE în „foste comuniste“ şi „celelalte“. Actuala criză pune mari probleme capitalismului speculativ, oriunde ar fi el. Cred că, pretutindeni, şi practicile, şi etica dezvoltării capitaliste vor trebui să fie regîndite, dar e greu de ştiut cît va dura acest proces. Doctrinele liberale vor continua să se flexibilizeze în sensul unei sensibilităţi sporite pentru dimensiunea socială a progresului şi, de asemenea, pentru componenta de protejare a resurselor şi a calităţii vieţii. Sau vor dispărea.
anchetă realizată de Matei Martin
Abonați-vă la:
Postări (Atom)