luni, 31 august 2015
Simulation d'une troisième guerre mondiale Partie 1 : Positionnement
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
vineri, 28 august 2015
Serviciile secrete austriece acuză: SUA și miliardarul George Soros finanțează fuga imigranților spre Europa
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Ziarul austriac InfoDirekt, apropiat armatei, a publicat recent un articol, pe baza unui raport al serviciilor de informații ale armatei (Österreichischen Abwehramts), conform căruia organizații neguvernamentale din SUA ar finanța traficul de imigranți către Europa. În special pe cel în care sunt aduși imigranți de pe coastele libiene spre Italia meridională.
Conform articolului publicat de ziarul austriac, serviciile secrete de la Viena estimează că pentru fiecare persoană care ajunge în Europa ca refugiat costul este mai mare de 3.000 de euro sau dolari, așa cum se spunea până acum în unele publicații.
”Cei care aduc refugiați în Europa cer sume exorbitante. Care pornesc de la 7.000 de euro și ajung până la 14.000 de euro, în funcție de zonele de unde se pleacă și de diversele organizații de traficanți. Dar imigranții care vor să fugă din țările lor sunt mult prea săraci pentru a da acești bani”, se spune în raport.
Spionajul austriac ar avea informații că ” organizații din SUA au creat un model de co-finanțare și contribuie substanțial la costurile cerute de traficanți”. Ar fi vorba de ”aceleași organizații care, în 2013, au aruncat Ucraina în haos”, aluzie la acele ONG-uri americane, așa-numite ”umanitare” și ”pentru drepturile omului”. ONG-uri despre care, se știe foarte bine, au fost create de Departamentul de Stat al SUA sau direct de speculatorul și finanțatorul ”revoluțiilor portocalii” din fostele state sovietice, magnatul american de origine evreiască George Soros, părintele cunoscutei Human Rights Watch.
Poliția din Austria, care primește solicitanții de azil, cunoaște aceste date de multă vreme, însă, scrie InfoDirekt, nimeni nu e dispus să vorbească. Nici măcar sub protecția anonimatului.
Semnatarii articolului lansează un apel către toți jurnaliștii, polițiștii și oamenii din serviciile secrete, cerându-le să participe activ la investigații și la confirmarea acestor informații.
Într-un articol ulterior, InfoDirekt dezvăluia că și ”în Austria există un business al refugiaților”, de care profită Barclays Bank, o puternică multinațională cunoscută drept ”Blindații de la Rotschild”. Iar clanul Rothschild nu se dă în lături de la nicio afacere, nici măcar de la cea a ”primirii și îngrijirii” refugiaților cu bani publici”, subliniază ziarul austriac.
Norman Manea la ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Literatură din Berlin
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
ICR Berlin susţine prezenţa scriitorului Norman Manea la ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Literatură din Berlin
Joi, 27 August 2015
În perioada 9 – 19 septembrie 2015 va avea loc în capitala Germaniei cea de-a 15-a ediţie a prestigiosului Festival Internaţional de Literatură Berlin (Internationales Literaturfestival Berlin - ilb), cu participarea a peste 200 de scriitori din întreaga lume. În calitate de partener al Festivalului, Institutul Cultural din Berlin susţine prezenţa scriitorului Norman Manea la ediţia din acest an.
Festivalul Internaţional de Literatură Berlin (Internationales Literaturfestival Berlin - ilb), a devenit o manifestare tradiţională pentru capitala germană. A fost inaugurat în anul 2001 cu concursul Fundaţiei Peter Weiss, al cărei scop este punerea în discuţie în faţa unui public larg a relaţiei dintre cultură şi politică. Festivalul reuneşte în fiecare an nume importante pe plan internaţional. Scriitori români precum Radu Aldulescu, Filip Florian, Matei Florian, T.O. Bobe, Svetlana Cârstean, Dan Sociu, Cosmin Manolache au participat la rândul lor la ediţiile precedente ale Festivalului.
Cu prilejul prezentei marelui scriitor Norman Manea in Germania, ICR Berlin organizeaza pe 16 septembrie o seară literară şi o întâlnire a autorului cu publicul german, în spaţiile proprii. Cu această ocazie va fi prezentat noul volum a lui Norman Manea „Wir sind alle im Exil" („Suntem cu toţii în exil"), apărut în acest an la editură germană Hanser, volum ce aduce în discuţie contradicţiile unei vieţi trăite între vest şi est, precum şi legătura dintre exil, limbă şi comunicare.
Norman Manea (n. 1936) este unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani, personalitate recunoscută la nivel internaţional, nominalizat la premiul Nobel pentru literatură. Este profesor de literatură europeană la Bard College, New York. De la debutul din 1966 şi până în 1986, când a plecat din ţară, a publicat 10 volume, fiind distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de către Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste). În anul 1992 a primit Bursa Guggenheim şi Premiul MacArthur, iar în 1993 Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării titlului de „Literary Lion" al bibliotecii. În 2002 i s-a atribuit Premiul Internaţional de literatură Nonino pentru „Opera omnia", iar în 2006, Premiul Médicis Étranger, pentru „Întoarcerea huliganului". În 2010 a primit distincţia „Commandeur dans l'Ordre des Arts et des Lettres" din partea guvernului francez, iar în anul următor prestigiosul premiu literar Nelly Sachs, oferit de oraşul Dortmund. În 2012 a obţinut Premiul Naţional pentru Literatură, acordat de către Uniunea Scriitorilor din România pentru anul editorial 2011. Scriitorul Norman Manea este cunoscut în Germania şi datorită faptului că este publicat la prestigioasa editura Hanser, editura la care sunt publicaţi printre altii scriitori precum Herta Müller si Milan Kundera.
Constantin Cojocaru SCRISOARE DESCHISĂ adresată Preşedintelui României
Vă rog să citiți acest text important selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
Cu prietenie, Dan Culcer
Cu prietenie, Dan Culcer
| ||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||
joi, 27 august 2015
Cercetașul Marco Maximilian Katz în kibutzul demagogilor
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
Citind fragmentul de mai jos, mă întreb dacă nu cumva este mult zgomot pentru aproape nimic. Există, o spun demult, un soi de antisemitism larvar a cărui cotă crește, provocat de agitația unor evrei, dar care se răsfrânge negativ asupra comunității. Acest antisemitism al saturației este provocat de agitația inșilor de genul MMK, de amestecul unor străini diplomați evrei sau americano-evrei în gestiunea istoriei românilor, de intervențiile și presiunea perpetuă la care este supusă comunitate românilor pe această temă. MMK ar fi mai util pentru lumea asta dacă ar organiza ajutoare pentru românii săraci și ar critica politica economică a guvernului care îl tolerează de frica publicității negative pe care o face sau o poate face prin folosire diverselor pârghii ale asociațiilor internaționale evreiești, la care se referă și care îl sprijină.
Un guvern democratic cu sprijin popular real l-ar fi expulzat demult pe MKK pentru propagandă ostilă. Fiindcă MKK este un străin, plătit de organizații străine. Alții sunt cetățeni români, ca Alexandru Florian, dar de asemenea subvenționați pentru o activitate ostilă intereselor românilor, de către finanțatori străini. Toate astea fac parte din arsenalul propagandei și războiului psihologic modern. Pentru 3000 de oameni care nu sunt în pericol, cum o recunoaște MMK. Ori se pregătește terenul venirii altor evrei, cum susțin diverși ziariști, ori presiunea are alt țel, de pildă obținerea unor despăgubri care se vor vărsa majoritar dacă nu în buzunarele activiștilor de gen MMK, măcar pentru întreținerea acestei atmosfere.
Naționalismul lui MMK este bun pentru evrei și rău pentru români. Dar ce face el este naționalism. Așa că nu-i permit să critice naționalismul românilor. Ce ar fi să se ducă să muncească pentru binele evreilor într-un kibutz? Datul cu gura e mai ușor? Călătoriile în Germania cu motocicleta, în acțiuni simbolice și turistice sponsorizate de banii donatorilor, sunt acțiuni politice sau turistice? La ce bun să se fi fondat un stat al evreilor dacă unii, ca MMK, preferă să fie plătiți din impozitele evreilor delocalizați sau rămași în diaspora, pentru a pălăvrăgi, în loc să pună umărul la carul statului de care s-ar zice că aparțin. Doar dacă MKK o fi poate pe post de cercetaș sau avangardă ?
Cu prietenie, Dan Culcer
Extras din producția Centrului de Monitorizare și Combatere a Antisemitismului în România, al cărui activist este Marco Maximilian Katz.
RAPORT de MONITORIZARE. 2009 – 2014
* [MKK nu cunoaște prea bine limba română! Nu există holocaust românesc (definit ca epitet etnic), nici holocaust evreiesc ci un genocid bazat pe ideologii ale violenței și disprețului față de om, de individ, în care victimele sunt selectate pe criterii de rasă sau de clasă. «Holocaust românesc», chiar scris cu majuscule, însemnă, dat fiind sensul cuvântului «ardere» — proces activ care implică o personaă sau o substanță biologic vie care va fi arsă — înseamnă că victimele arderii sunt românii. Ceea ce este o realitate incontestabilă mai importantă decât pare și se vrea să fie! Cei ce nu o recunosc sunt negaționiști.]
P.S. Obișnuit cu multiplicarea monitorizatorilor de tot soiul, am uitat să-mi pun întrebarea necesității, rostului celor specializați, precum MMK. Pentru o populație de vreo 3000-3500 de evrei în România actuală, din care marea majoritate au peste 75 de ani, cui folosește agitația produsă de inși ca MMK sau Alexandru Florian? De ce este nevoie de un Institut sub steag străin și de cheltuieli pentru a cerceta un fenomen auto-întreținut tocmai de acești pseudo-specialiști.
Cunosc istorici din România care pare că s-au dedicat subiectului, ceea ce este foarte bine. Vom afla în fine o față a realității pe care regimul comunist a mascat-o vreme de decenii, interzicând cărțile scrise de Matatias Carp sau Marius Mircu, dar, și mai grav, interzicând accesul la arhive. Reeditarea cu note și comentarii obiective a unor astfel de vechi scrieri operativ propagandistice, chiar tardivă, menită să «demaște. și înfiereze antisemitismul din România, va prilejui confruntarea lor cu documentele istorice, va lumina definitiv, sper, caracterul propagandistic al acestor lucrări, natura reală a afirmațiilor, extrase cu forcepsul, din procesele falsificate din anii 45-50, în care faptele sunt evocate dintr-o perspectivă exclusivistă și etnocentrică, scoase din contexte, împănate cu frazeologii delirante.
Un singur exemplu, din Marius Mircu. Acesta declară :
«Materialul pentru aceastä broșură l-am cules din :
«Cifra evreilor in Basarabia, Bucovina de Nord și tinutul Herței calculată pentru anul 1930 a fost de 275.419. Din aceasta populație, 100.000 s-au retras din fața armatelor germano-române in interiorul Rusiei Sovietice în 1941(6). (In raportul prin care Dr W. Filderman cere ajutor la Joint Committee pentru evreii români din Rusia, cifra lor este data de asemenea de 100.000)
Multe fapte, criminale sau de cruzime, relatate de Marius Mircu par extravagante (unele sunt clar scheme ale propagandei din toate timpurile), dar știm că în vreme de război limitele morale se deplasează îngrijorător spre animalitate iar instinctele cele mai josnice se afirmă nezăgăzuite. De aceea cred că, la nivelul acesta, multe evenimente, dacă nu toate desigur, înscrise în broșurile lui Mircu sunt verosimile, reale. Reeditarea volumelor lui Matatias Carp, până acum, e o reproducere și nu o ediție științifică. Difuzarea lor către un public care nu a trăit experiența războiului și care nu are nici o legătură morală sau fizică cu epoca, este o acțiune iresponsabilă, cu efecte imprevizibile, dacă nu este însoțită de contextualizări corecte. Se induce o tensiune de răzbunare la evreii tineri, îndoctrinați. Se pune pe umerii unor generații de români neimplicate, greutatea morală și materială a unor fapte fie deja judecate și pedepsite, fie juridic prescrise. Nu e vorba de un genocid eventual imprescriptibil, de crime contra umanității (juridic imprecis definite de un tribunal de învingători) fiindcă, dincolo de citatele alese cu grijă din diversele discursuri sau stenograme ale guvernării Antonescu, nu se poate trage altă concluzie decât cea susținută de istoricii serioși. Ion Antonescu a dorit și încercat să deplaseze populația de evrei din Moldova, Basarabia și Bucovina dincolo de hotarele României, pe teritoriul rus (sovietic), [unii se mutaseră deja în 1940] de unde, de altfel, majoritatea lor provenea prin migrațiile clandestine din secolul al XIX-lea. Formula «Eliminarea» nu a însemnat altceva, oricât se vor strădui unii «holocaustologi» să dovedească o reală intenție criminală și exterminatoare față de evrei ca grup. Dar, în vreme de război o astfel de acțiune de deplasare de populații masive, de colonizare pe zonele rămase nelocuite prin fuga, distrugerea sau retragerea localnicilor s-a făcut în condiții care au devenit repede inumane. Dar o intenție exterminatoare (condiție juridic necesară în definirea genocidului), în numele și cu instrumentele statului român, nu a existat și toate interpretările în acest sens sunt deformante, fiindcă se înlocuiește terminologia folosită în epocă, care numea fapte reale, strămutare, deplasare, colonizare, cu una modernă, postbelică și post-holocaustică, încărcată de tensiuni politice și demonstrații forțate cu intenții definibile ca extorsiune de fonduri. Acesta era contextul și acestea intențiile reale. Le putem considera cum vrem, licite sau ilicite, morale sau imorale, ele nu devin criminale.
Citind fragmentul de mai jos, mă întreb dacă nu cumva este mult zgomot pentru aproape nimic. Există, o spun demult, un soi de antisemitism larvar a cărui cotă crește, provocat de agitația unor evrei, dar care se răsfrânge negativ asupra comunității. Acest antisemitism al saturației este provocat de agitația inșilor de genul MMK, de amestecul unor străini diplomați evrei sau americano-evrei în gestiunea istoriei românilor, de intervențiile și presiunea perpetuă la care este supusă comunitate românilor pe această temă. MMK ar fi mai util pentru lumea asta dacă ar organiza ajutoare pentru românii săraci și ar critica politica economică a guvernului care îl tolerează de frica publicității negative pe care o face sau o poate face prin folosire diverselor pârghii ale asociațiilor internaționale evreiești, la care se referă și care îl sprijină.
Un guvern democratic cu sprijin popular real l-ar fi expulzat demult pe MKK pentru propagandă ostilă. Fiindcă MKK este un străin, plătit de organizații străine. Alții sunt cetățeni români, ca Alexandru Florian, dar de asemenea subvenționați pentru o activitate ostilă intereselor românilor, de către finanțatori străini. Toate astea fac parte din arsenalul propagandei și războiului psihologic modern. Pentru 3000 de oameni care nu sunt în pericol, cum o recunoaște MMK. Ori se pregătește terenul venirii altor evrei, cum susțin diverși ziariști, ori presiunea are alt țel, de pildă obținerea unor despăgubri care se vor vărsa majoritar dacă nu în buzunarele activiștilor de gen MMK, măcar pentru întreținerea acestei atmosfere.
Naționalismul lui MMK este bun pentru evrei și rău pentru români. Dar ce face el este naționalism. Așa că nu-i permit să critice naționalismul românilor. Ce ar fi să se ducă să muncească pentru binele evreilor într-un kibutz? Datul cu gura e mai ușor? Călătoriile în Germania cu motocicleta, în acțiuni simbolice și turistice sponsorizate de banii donatorilor, sunt acțiuni politice sau turistice? La ce bun să se fi fondat un stat al evreilor dacă unii, ca MMK, preferă să fie plătiți din impozitele evreilor delocalizați sau rămași în diaspora, pentru a pălăvrăgi, în loc să pună umărul la carul statului de care s-ar zice că aparțin. Doar dacă MKK o fi poate pe post de cercetaș sau avangardă ?
Cu prietenie, Dan Culcer
Extras din producția Centrului de Monitorizare și Combatere a Antisemitismului în România, al cărui activist este Marco Maximilian Katz.
RAPORT de MONITORIZARE. 2009 – 2014
«Naționalismul este, în continuare, un instrument electoral cu putere în convingere în rândul electorilor. [Ca și la Telaviv!] Astfel, pe multe dintre site-urile unora dintre ziarele românești apar în mod constant incitări la violență care pot pune în pericol securitatea fizică [pot, dar nu pun, devreme ce există poliție română care veghează. s.n. ] a unor cetățeni români de etnie evreiască. De exemplu, cazul jurnalistului Mircea Marian este cel mai grăitor exemplu în care incitările la violență și la ură, diseminate pe internet și TV, au fost puse în practică. În România, antisemitismul nu se manifestă prin atacuri fizice așa cum se intamplă în alte tări europene. În România traiesc între 3000 – 3500 de evrei. Marea majoritate sunt persoane de varstă inaintată, de peste 75 de ani. Numarul evreilor din Romania este în declin rapid. În România nu trăiesc mulți evrei religioși, care sunt ușor de indentificat și de atacat așa cum se intamplă în alte țări europene. Cei câțiva evrei religioși care se află în România au funcții în sânul comunității și nu trăiesc / activează în sânul societății. Chiar și așa, în lipsa unei educații adecvate, de lungă durată, promovată în instituțiile de învățământ superior ( precum facultățile de drept, jurnalistică, academiile de poliție și cele ale forțelor de securitate, cursurile de formare a judecătorilor, instituțiile de educație ale Bisericii Ortodoxe Române, etc.) și fără adoptarea și aplicarea Legii 107/2006 în forma ei modificată, antisemitismul în Romania rămâne la nivel alarmant și crescând. Cert este că România nu este o țară în care nu există antisemitism așa cum, conform presei din Israel, a declarat prim ministrul Romaniei, dl Victor Ponta, la sfârșitul vizitei pe care a făcut-o in Israel in 2014. În România există acel antisemitism latent, care răbufnește în anumite ocazii: atunci când Statul Israel este criticat/atacat pentru diferitele sale politici, cu ocazia diferitelor comemorari ale victimelor atrocitatilor comise de Armata Română și de Mișcarea Legionară, atunci când personalitati, oameni politici și/sau diplomati, evrei de origine, îndrăznesc să își expună opiniile cu privire la aspecte și evenimente care au impact și răsunet în sânul societății românești. În anul 2016, România va prelua conducerea Alianței Internationale pentru Comemorarea Holocaustului (IHRA , www.holocaustremembrance.com/). Este un bun prilej, credem noi, pentru România să corecteze acele aspecte care încă promovează negarea Holocaustului Românesc *, negarea existenței antisemitismului în România și care impiedică tragerea la raspundere a celor care, fără nici o reținere și restrictie, transformă antisemitismul, discriminarea și rasismul în platforme de lansare a propriilor lor interese. MCA Romania a susținut România în demersurile făcute pentru preluarea conducerii IHRA și va susține orice demers făcut de institutiile statului, de organizațiile non-profit și de societatea românească pentru promovarea măsurilor menite să diminueze efectele negative pe care antisemitismul, discriminarea și rasismul le au asupra oricărei societatii care le tolerează.»
* [MKK nu cunoaște prea bine limba română! Nu există holocaust românesc (definit ca epitet etnic), nici holocaust evreiesc ci un genocid bazat pe ideologii ale violenței și disprețului față de om, de individ, în care victimele sunt selectate pe criterii de rasă sau de clasă. «Holocaust românesc», chiar scris cu majuscule, însemnă, dat fiind sensul cuvântului «ardere» — proces activ care implică o personaă sau o substanță biologic vie care va fi arsă — înseamnă că victimele arderii sunt românii. Ceea ce este o realitate incontestabilă mai importantă decât pare și se vrea să fie! Cei ce nu o recunosc sunt negaționiști.]
P.S. Obișnuit cu multiplicarea monitorizatorilor de tot soiul, am uitat să-mi pun întrebarea necesității, rostului celor specializați, precum MMK. Pentru o populație de vreo 3000-3500 de evrei în România actuală, din care marea majoritate au peste 75 de ani, cui folosește agitația produsă de inși ca MMK sau Alexandru Florian? De ce este nevoie de un Institut sub steag străin și de cheltuieli pentru a cerceta un fenomen auto-întreținut tocmai de acești pseudo-specialiști.
Cunosc istorici din România care pare că s-au dedicat subiectului, ceea ce este foarte bine. Vom afla în fine o față a realității pe care regimul comunist a mascat-o vreme de decenii, interzicând cărțile scrise de Matatias Carp sau Marius Mircu, dar, și mai grav, interzicând accesul la arhive. Reeditarea cu note și comentarii obiective a unor astfel de vechi scrieri operativ propagandistice, chiar tardivă, menită să «demaște. și înfiereze antisemitismul din România, va prilejui confruntarea lor cu documentele istorice, va lumina definitiv, sper, caracterul propagandistic al acestor lucrări, natura reală a afirmațiilor, extrase cu forcepsul, din procesele falsificate din anii 45-50, în care faptele sunt evocate dintr-o perspectivă exclusivistă și etnocentrică, scoase din contexte, împănate cu frazeologii delirante.
Un singur exemplu, din Marius Mircu. Acesta declară :
«Materialul pentru aceastä broșură l-am cules din :
destăinuirile ce mi le-au făcut martori oculari ; scrisorile, caetele, carnetele, ce mi-au fost trimise ; mărturiile fäcute in fața Tribunalului Poporului din București; reportaje publicate de ziarele Scînteia, România Liberă, Mântuirea, Curierul israelit, Viata evreească, etc. [sic!]»
Apoi, la pagina 4, scrie : «Din ordinul guvernului Antonescu și în baza unei hotărîri luate la o conferință ce a avut loc la Președinția Consiliului de Miniștri, cu câteva zile înainte de începerea ostililăților împotriva Rusiei Sovietice, toți locuitorii evrei ai Basarabiei au fost executați pe loc, fãră nici o judecată, imediat după ocuparea localității unde trăiau.»
Fraza este de generalitate ilimitată și de o logică imparabilă. Basarabia se afla sub ocupație sovietică din august 1940. În această regiune a României locuiau, după datele publicate ulterior în Scânteia, organ oficial al Comitetului Central al P.C.R., 237.000 de suflete, scrie același Marius Mircu la pagina 5 a broșurii sale, intitulate Pogromurile din Basarabia și alte câteva întâmplari. Editura Globus, 1947.
« Populația evreească din Basarabia, în 1941, a numărat circa 237.000 suflete. În timp ce în mediul rural proporția de evrei a fost numai de 4,3 la sută, aceasta proporție, în orașe, a atins 27 la sută, adică mai mult decât un sfert din populație.
După "Scânteia", numărul aproximativ al populației evreești din orașele Basarabiei se forma astfel: Chișinău circa 32.000 suflete. Tighina — 9 000. Bălți — 9.000. Cetatea Albă — 8.000. Ismail 7.000. Chilia Nouă — 4.000. Soroca circa 4.000 suflete. Orhei — 4.000. Bolgrad — 3.000. Reni 3.000. Cahul — 3.000. 86.000 de oameni numai în orașe.
«Aceasta populație a dispărut —scrie Marius Mircu. A fost măcelărită de jandarmi, din ordinul guvernului, sub directa conducere și controlul subprefecților și prefecților. Numai în orașul Chișinău au rămas în viață circa o sută de persoane, închise în gheto-ul înființat din ordinul guvernatorului.»
O astfel de afirmație nu este probată prin fapte și acte. Și nu a fost niciodată probată, dar nici corectată de autor sau de istorici, evrei sau ne-evrei. Dacă nu urmărești subiectul în publicații ulterioare, poți rămâne cu această imagine apocaliptică. Cui prodest?
Iată ce cifre se dau în Wikipedia, articolul Istoria evreilor în România
Evrei-români dispăruți, uciși sau transmutați înainte de intrarea trupelor române [în Basarabia]. . . . . 100 000 [prin amestecul de categorii cifra această își pierde orice semnificație].
Dar într-un document care comentează raportul semnat în de persoane autorizate prin poziția și expertiza lor, Wilhelem Filderman și Sabin Manuilă, se scrie :
«Cifra evreilor in Basarabia, Bucovina de Nord și tinutul Herței calculată pentru anul 1930 a fost de 275.419. Din aceasta populație, 100.000 s-au retras din fața armatelor germano-române in interiorul Rusiei Sovietice în 1941(6). (In raportul prin care Dr W. Filderman cere ajutor la Joint Committee pentru evreii români din Rusia, cifra lor este data de asemenea de 100.000)
La recensământul din 1941, făcut după reocuparea acestor regiuni, s-au găsit 126.000 Evrei.»
Tot Marius Mircu scrie : «1939 : 65.000. In anul 1939, au trăit la Chișinău 65.000 de evrei. In 1940, după ce Armata Roșie a intrat în Basarabia, au venit mii de evrei din România și alte mii de evrei din Uniunea Sovietică. [Ceea ce înseamnă că cifra din 1936 nu mai era validă! În 1940 populația evreiească din Chișinău devenise mult mai importantă.] Când armatele lui Hitler și Antonescu au ocupat, la 16
Iulie 1942, Chișinăul, mai rămasesera in Chisinău 13.000 evrei,
care n'au apucat să se evacueze [sic!]. [Unde să se evacueze? În Uniunea sovietică, desigur, doar nu se putea numi evacuare eventuala deplasare spre restul României. Toate calculele demografice devine caduce, imprecise. Nu se știe câți evrei au venit din România (s-ar putea ști dacă s-ar cerceta cifrele din arhivele grănicerilor români care i-au înregistrat la plecare!) și câți din Uniune. Și aceste cifre există, fiindcă în Uniunea sovietică deplasarea cetețenilor, mai ales în vreme de război, nu era liberă, ci strict controlată.]
Multe fapte, criminale sau de cruzime, relatate de Marius Mircu par extravagante (unele sunt clar scheme ale propagandei din toate timpurile), dar știm că în vreme de război limitele morale se deplasează îngrijorător spre animalitate iar instinctele cele mai josnice se afirmă nezăgăzuite. De aceea cred că, la nivelul acesta, multe evenimente, dacă nu toate desigur, înscrise în broșurile lui Mircu sunt verosimile, reale. Reeditarea volumelor lui Matatias Carp, până acum, e o reproducere și nu o ediție științifică. Difuzarea lor către un public care nu a trăit experiența războiului și care nu are nici o legătură morală sau fizică cu epoca, este o acțiune iresponsabilă, cu efecte imprevizibile, dacă nu este însoțită de contextualizări corecte. Se induce o tensiune de răzbunare la evreii tineri, îndoctrinați. Se pune pe umerii unor generații de români neimplicate, greutatea morală și materială a unor fapte fie deja judecate și pedepsite, fie juridic prescrise. Nu e vorba de un genocid eventual imprescriptibil, de crime contra umanității (juridic imprecis definite de un tribunal de învingători) fiindcă, dincolo de citatele alese cu grijă din diversele discursuri sau stenograme ale guvernării Antonescu, nu se poate trage altă concluzie decât cea susținută de istoricii serioși. Ion Antonescu a dorit și încercat să deplaseze populația de evrei din Moldova, Basarabia și Bucovina dincolo de hotarele României, pe teritoriul rus (sovietic), [unii se mutaseră deja în 1940] de unde, de altfel, majoritatea lor provenea prin migrațiile clandestine din secolul al XIX-lea. Formula «Eliminarea» nu a însemnat altceva, oricât se vor strădui unii «holocaustologi» să dovedească o reală intenție criminală și exterminatoare față de evrei ca grup. Dar, în vreme de război o astfel de acțiune de deplasare de populații masive, de colonizare pe zonele rămase nelocuite prin fuga, distrugerea sau retragerea localnicilor s-a făcut în condiții care au devenit repede inumane. Dar o intenție exterminatoare (condiție juridic necesară în definirea genocidului), în numele și cu instrumentele statului român, nu a existat și toate interpretările în acest sens sunt deformante, fiindcă se înlocuiește terminologia folosită în epocă, care numea fapte reale, strămutare, deplasare, colonizare, cu una modernă, postbelică și post-holocaustică, încărcată de tensiuni politice și demonstrații forțate cu intenții definibile ca extorsiune de fonduri. Acesta era contextul și acestea intențiile reale. Le putem considera cum vrem, licite sau ilicite, morale sau imorale, ele nu devin criminale.
Acordarea protecției statului român pentru evreii cetățeni ai României, aflați în Franța statului vichist sau în Franța de nord, ocupată de armata germană, fie pe teritoriul Ardealului de Nord-Vest, sub ocupație ungară, fie chiar refugiaților evrei din Polonia ocupată, lăsați și ajutați să treacă spre libertate, este una din probele cele mai consistente în acest sens. Ca și încurajarea sau tolerarea tacită a emigrației spre Israel în toată perioada războiului și după război. Chestiunea răscumpărării emigranților evrei, prezentată acum mai ales ca rușinoasă și abuzivă «vânzare» poate fi discutată altădată. A fost mai exact vorba despre un troc, fiindcă toate părțile implicate au avut de câștigat.(dan culcer)
2010 Institutul “Elie Wiesel” a cerut directorului Festivalului de la Berlin interzicerea “Portretul luptatorului la tinerete” pe motiv ca e un documentar fascist
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Corespondenta din Berlin
Institutul “Elie Wiesel” a cerut directorului Festivalului de la Berlin interzicerea “Portretul luptatorului la tinerete” pe motiv ca e un documentar fascist; Constantin Popescu pentru HotNews.ro: “Cand vrei sa discuti despre un film, e bine sa-l vezi”
de Iulia Blaga HotNews.ro
Marţi, 16 februarie 2010, 22:49
Secventa din film
Foto: Filmex Film
La cateva zile dupa premiera mondiala a lungmetrajului de fictiune al lui Constantin Popescu, “Portretul luptatorului la tinerete”, Institutul pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” si Asociatia pentru Studierea Istoriei Romilor au cerut nu doar directorului Berlinalei, Dieter Kosslick, dar si membrilor juriului Competitiei Oficiale interzicerea filmului. Protestatarii nu au stiut ca filmul nu face parte din Competitia Oficiala, ci din sectiunea Forum, si ca nu e documentar, ci film de fictiune. Mai ales, insa, se pare ca nici nu au vazut filmul.
Semnatarii, Marco Katz, Alexandru Florian si Florin Manole le comunica destinatarilor faptul ca eroul filmului lui Constantin Popescu, Ion Gavrila Ogoranu, “a facut parte din Miscarea Legionara din Romania, Fratia de Cruce Negoiul, fiind un militant al acestei organizatii cu caracter fascist, antisemit si rasist.” De asemenea, ei sustin ca filmul face propaganda in favoarea activistilor de dreapta. In consecinta, ii roaga pe destinatari sa “dispuna” “incetarea proiectiilor acestui film si eliminarea sa din concurs.”
Iata mai jos scrisoarea:
Domnului Dieter Kosslick, directorul Festivalului de Film de la Berlin Berlinale 2010
Juriului Berlinale 2010: Francesca Comencini, Cornelia Froboess, Yu Nan, Renee Zellweger, Werner Herzog, Nuruddin Farah, Jose Maria Morales
Stimate domnule Director, stimate Juriu al Festivalului de Film de la Berlin 2010,
Va transmitem prezenta scrisoare pentru a va semnala cateva aspecte deosebit de importante referitoare la una dintre productiile cinematografice concurente in cadrul Berlinale 2010.
Este vorba despre filmul documentar din Romania, Portretul luptatorului la tinerete, de Constantin Popescu, care a fost prezentat in sectiunea Forum a Festivalului. Conform prezentarii filmului, acesta prezinta lupta unui grup din rezistenta anticomunista, condus de Ion Gavrila-Ogoranu.
Va aducem la cunostinta ca Ion Gavrila-Ogoranu a facut parte din Miscarea Legionara din Romania, Fratia de Cruce Negoiul, fiind un militant al acestei organizatii cu caracter fascist, antisemit si rasist. Cu mai multe ocazii, atat in discursuri publice cat si in cartile pe care le-a publicat, acesta si-a recunoscut convingerile antidemocratice si de extrema dreapta.
Promovarea cultului persoanelor si organizatiilor cu caracter fascist, rasist si xenofob este interzisa de legea din Romania si contravine principiilor fundamentale ale democratiei europene. Propaganda in favoarea organizatiilor si activistilor de extrema dreapta care au initiat, organizat si pus in aplicare politicile rasiale din perioada Holocaustului, reprezinta o activitate ilegala si care afecteaza memoria victimelor acestei tragedii.
Avand in vedere cele de mai sus, va transmitem rugamintea de a dispune incetarea proiectiilor acestui film si eliminarea sa din concurs.
MCA National Institute for Romanian Holocauste Studies Asociatia pt Studierea
Elie Wiesel Istoriei Romilor
Marco Katz Alexandru Florian Florin Manole
Presedinte Executive Director Presedinte
Nu Dieter Kosslick a raspuns scrisorii - oricum, nu el a facut selectia filmelor din Forum, (cu atat mai putin juriul Competitiei Oficiale), ci curatorul sectiunii Forum, Christoph Terhechte.
Iata punctele cele mai importante ale acestui raspuns:
* Sunt cateva neintelegeri pe care am vrea sa le comentam. Intai de toate, filmul nu participa in Competitia Oficiala, ci in International Forum of New Cinema, sectiune care aduce o data cu filmele pe care le arata si multa informatie, pentru ca publicul sau e unul educat si care tine sa discute filmele si continutul lor impreuna cu autorii. In al doilea rand, filmul nu e un documentar si nu e un film despre Ion Gavrila Ogoranu. E o poveste fictiva despre un grup de partizani anti-comunisti, bazat in mod vag pe viata lui Ogoranu si a tovarasilor acestuia.
* Filmul nu face comentarii despre opiniile politice ale lui Ogoranu, nu acestea sunt obiectul sau. Suntem cu totul constienti ca Ogoranu a facut in mod public afirmatii extremiste, rasiste si antidemocratice. Nu suntem de acord cu aceste puncte de vedere, dupa cum nici filmul nu e. Filmul nu face din Ogoranu un erou. Autorii cred in democratie, la fel si noi. Prezentam filmul la Berlinala pentru a incuraja discutia despre o perioada a istoriei care nu e cunoscuta pe larg. Am oferit informatii suplimentare publicului, informatii care includ si punctul de vedere al Institutului Elie Wiesel. Aceasta se gaseste in catalogul nostru tiparit, dar si pe website:
Nu credem in cenzura, ci in dezbatere si educatie.
Iata mai jos scrisoarea in varianta originala si integrala:
To whom it may concern.
We have received the protest note regarding the presentation of Constantin Popescu's film PORTRAIT OF THE FIGHTER AS A YOUNG MAN at the Berlin Film Festival.
However, there are several misunderstandings which we would like to comment on.
First of all the film is not participating in the festival's Competition. It is presented in the International Forum of New Cinema. The Forum provides extensive documentation with the films it is presenting, and we believe in an educated audience willing to discuss films and their contents with the filmmakers.
Furthermore, the film is not a documentary. In fact it is not a film about Ion Gavrila Ogoranu. It is a fictional account of a group of anti-communist partisans, loosely based on the life of Ogoranu and his followers. The film does not comment on Ogoranu's political views, which are not its subject.
We are fully aware that Ogoranu has publicly made extremist, racist and antidemocratic statements. We do not support his views, and neither does the film. The film does not make a hero out of Ogoranu.
The filmmakers believe in democracy, and so do we. We are presenting the film at the Berlinale in order to encourage discussion about a period of time that is not widely known. We have provided background information for our audience that includes the point of view of the Elie Wiesel Institute. It is printed in our catalogue and also available on our website
We do not believe in censorship, but in debate and education.
With best regards,
Christoph Terhechte
director of the Forum
Constantin Popescu pentru HotNews.ro: “Este vorba despre un festival de film, nu despre o tribuna politica”
Autorul filmului n-ar fi vrut ca acest scandal sa ajunga in presa din Romania (in presa de la Berlin nu se stie de el) dar, pentru ca el a iesit la iveala, a acceptat sa comenteze incidentul.
Iata ce a declarat pentru HotNews.ro:
* Imi exprim in primul rand tristetea fata de faptul ca demersul meu cinematografic a fost inteles eronat. Nu am vrut si nu vreau sa imi bazez debutul pe un scandal sau pe o controversa, de aceea imi limitez cat mai mult declaratiile. Nu are nici o importanta daca filmul e bun sau nu, mai reusit sau mai putin reusit. Ideea este ca atunci cand vrei sa discuti despre un film, cred ca e bine, intai de toate, sa il vezi. Si dupa ce te-ai lamurit ca nu este un documentar ci o fictiune, poti trage o concluzie, poti afirma orice si poti avea orice opinie.
* Cei care au protestat nici nu au stiut ca filmul nu concureaza in Sectiunea Oficiala si au trimis scrisoarea juriului competitiei. Filmul este in Forum. Ma rog. Nu vreau sa comentez prea mult pe marginea protestului. Nu consider ca trebuie sa dau explicatii nimanui. Afirmatiile sunt neintemeiate. Lucrez la acest film de atatia ani. Nu era nici un secret. De ce abia acum se comenteaza acest lucru? Sectiunea a avut o pozitie oficiala. Este vorba despre un festival de film, nu despre o tribuna politica. Fiecare cineast are dreptul la o opinie si cred ca opiniile trebuie respectate, asa cum le respect si eu.
* Politica pumnului in gura, orice alta forma de cenzura mi se par nepotrivite si nu cred ca asta este modalitatea prin care trebuie sa reactioneze cineva in legatura cu o opinie. Filmul nu dezbate, ci prezinta. Este vorba despre o perioada din istoria tarii mele, fie ca ne place ori nu. Nu inseamna neaparat ca daca am facut un film pe tema asta sunt de acord cu toate personajele filmului. Nici nu inteleg cum ar putea intelege cineva asa ceva.
* In film sunt prezentate doua lumi aflate in conflict, comunistii si opozantii regimului. De ce nu ma acuza nimeni ca as fi comunist? Oare regizorii care au realizat filme despre nazism au fost sau sunt nazisti? E ridicol. Sigur, am inteles ca acuzatiile se refera la Ion Gavrila Ogoranu si nu la mine. Dar filmul, atunci cand va fi gata cu totul, va avea trei parti, pentru ca ar fi fost imposibil de acoperit, asa cum vad eu lucrurile, atat de multe aspecte, grupuri, ideologii, opinii, decizii, drame intr-un singur film. In celelalte doua parti am sa prezint alt fel de oameni, diferite tipuri de opozitii si asa mai departe. Asa inteleg eu sa prezint lucrurile, netrunchiat. Pentru ca este important sa ne cunoastem istoria.
Trailer: Portretul luptatorului la tinerete
Partidul M10: Romania trebuie sa semneze declaratia de infiintare a Tribunalului International pentru Investigarea Crimelor Comunismului
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Partidul Monicai Macovei, M10, cere Guvernului Romaniei sa se alature "fara intarziere" declaratiei de infiiintare a Tribunalului International pentru Investigarea Crimelor Comunismului, semnate deja de ministrii Justitiei din Cehia, Georgia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia si Ungaria.
Potrivit unui comunicat remis joi de partidul M10, infiintarea Tribunalui International pentru Investigarea Crimelor Comunismului a fost anunțată de ministrul Justitiei din Estonia la Conferinta de comemorare a 76 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov.
"M10 cere guvernului să semneze acum, pentru că incă se mai poate să ne respectam istoria reala, mortii si curajul celor care au infruntat comunismul, inca se mai poate sa restabilim adevarul si sa condamnam vinovatii, inca se mai poate sa fim consecventi cu noi insine, dupa ce am condamnat comunismul in decembrie 2006, pe baza Raportului Tismaneanu", se arata in comunicatul transmis de M10.
"Astazi, crimele comise de catre regimurile comuniste nu pot fi judecate de Curtile Internationale si acest lucru trebuie schimbat. De aceea, sustinem crearea Tribunalului International pentru Investigarea Crimelor Comunismului acum, cat nu este prea tarziu. Acum, cand propaganda ruseasca se intinde si in Romania, iar agresiunea ruseasca ameninta fostele tari comuniste. Acum, cand trebuie sa fim demni si curajosi si sa fim impreuna cu cei care vor stabilirea adevarului si judecarea crimelor comunismului", mai arata M10 in comunicat.
Potrivit M10, "daca nu va cere imediat infiintarea Tribunalului International pentru Investigarea Crimelor Comunismului, executivul va arata inca o data ca interesul tarii nu conteaza pentru guvernantii de astazi".
"Pe noi, cei din Partidul M10, ne intereseaza tara si mersul ei inainte prin adevar si demnitate", se mai afirma in comunicat.
Partidul M10: Romania trebuie sa semneze declaratia de infiintare a Tribunalului International pentru Investigarea Crimelor Comunismului
de V.M. HotNews.ro
Joi, 27 august 2015, 18:49 Actualitate | Politic
Potrivit unui comunicat remis joi de partidul M10, infiintarea Tribunalui International pentru Investigarea Crimelor Comunismului a fost anunțată de ministrul Justitiei din Estonia la Conferinta de comemorare a 76 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov.
"M10 cere guvernului să semneze acum, pentru că incă se mai poate să ne respectam istoria reala, mortii si curajul celor care au infruntat comunismul, inca se mai poate sa restabilim adevarul si sa condamnam vinovatii, inca se mai poate sa fim consecventi cu noi insine, dupa ce am condamnat comunismul in decembrie 2006, pe baza Raportului Tismaneanu", se arata in comunicatul transmis de M10.
"Astazi, crimele comise de catre regimurile comuniste nu pot fi judecate de Curtile Internationale si acest lucru trebuie schimbat. De aceea, sustinem crearea Tribunalului International pentru Investigarea Crimelor Comunismului acum, cat nu este prea tarziu. Acum, cand propaganda ruseasca se intinde si in Romania, iar agresiunea ruseasca ameninta fostele tari comuniste. Acum, cand trebuie sa fim demni si curajosi si sa fim impreuna cu cei care vor stabilirea adevarului si judecarea crimelor comunismului", mai arata M10 in comunicat.
Potrivit M10, "daca nu va cere imediat infiintarea Tribunalului International pentru Investigarea Crimelor Comunismului, executivul va arata inca o data ca interesul tarii nu conteaza pentru guvernantii de astazi".
"Pe noi, cei din Partidul M10, ne intereseaza tara si mersul ei inainte prin adevar si demnitate", se mai afirma in comunicat.
Ion Spânu Torţionarii culturii române, salariaţi ai Guvernului României
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
| Torţionarii culturii române, salariaţi ai Guvernului României |  |  |  |
| Ion Spânu |
| Joi, 27 August 2015 08:24 |
 Alexandru Florian - un venit anual de 170.249 lei-RON pentru denigrarea sistematică a marilor personalităţi culturale ale României, 81.614 lei-RON pe an, numai salariul de la Guvernul Ponta
Documentele pe care vi le prezentăm astăzi sunt de-a dreptul revoltătoare. Este vorba despre Declaraţia de avere a lui Alexandru Florian, din care aflăm că doar salariul anual primit de la buget este cu mult peste 80.000 de lei-RON ca director al Institutului pentru Studierea Holocaustului din România - „Elie Wiesel" (I.N.S.H.R.-E.W.), aflat în subordinea Guvernului României, venitul său total fiind de 170.249 lei-RON anual!
Înainte de a vă prezenta aceste documente, se cuvine să facem cîteva necesare precizări: 1. în anul 2013, salariul lui anual a fost de 43.248 lei-RON, iar în 2014 salariul lui aproape s-a dublat, ajungînd la 81.614 RON, fiind mult mai mare decât salariul prim-ministrului! 2. în comparaţie, directorul I.C.R., care are rang de ministru secretar de stat, are un salariu anual de 72.000 lei-RON, misiunea sa fiind mult mai complexă decât cea a directorului de la „Elie Wiesel", având în subordine numeroase filiale în marile capitale ale lumii, cu sarcina de a promova cultura românească în lume, nu s-o discrediteze, aşa cum face I.N.S.H.R.-E.W. 3. Alexandru Florian are 7 surse de venit, dintre care doar una se referă la închirierea unui imobil cu 6.000 lei anual, celelalte fiind: - Universitatea „Dimitrie Cantemir", de unde primeşte anual 29.838 RON ca profesor, - Institutul de Economie Agrară, de unde încasează 37.851 lei - RON pe an fiind cercetător ştiinţific II, - Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, de unde ia încă 7.398 RON ca profesor asociat, - Institutul de Antropologie, de unde mai ia 8.520 lei-RON ca expert, - Asociaţia Rom. „V. Madgearu", de unde încasează 5.028 lei-RON ca expert. Adunînd aceste cifre, rezultă un venit anual total de 170.249 lei-RON , la care se adaugă şi cele 6.000 lei - RON din chirie! Acestea sînt veniturile declarate de Alexandru Florian la data de 8 iunie 2015 pentru anul fiscal 2014: 176.249 RON! Iată şi această Declaraţie de avere a lui Alexandru Florian, directorul general al I.N.S.H.R.-E.W., instituţie aflată în subordinea Guvernului României. Pentru comparaţie, vă prezentăm şi anterioara Declaraţie de avere a lui Alexandru Florian, pentru anul 2013, unde se vede că avea salariul anual de 43.248 lei-RON , iar pentru a şi-l completa, s-a trecut şi coordonatorul unui proiect, primind încă 16.500 lei-RON.
Ciudăţenii
Analizând aceste documente oficiale, pe care le găsim chiar pe site-ul I.N.S.H.R.-E.W., observăm câteva ciudăţenii:
- ce treabă are Alexandru Florian cu Agronomia şi Medicina Veterinară ca să fie profesor asociat la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară? - ce competenţe l-au recomandat pe Alexandru Florian pentru a fi şi „cercetător ştiinţific" în cadrul Institutului de Economie Agrară? - pe ce bază o fi fost recrutat în calitate de „cercetător ştiinţific" şi la Institutul de Antropologie? - când are timp să desfăşoare toate aceste activităţi, căci doar nu şi-a dovedit ubicuitatea? - cu ce-şi probează pregătirea profesională pentru a le desfăşura simultan pe toate? Dacă ne uităm în C.V.-ul său, aflăm că a urmat Facultatea de Filosofie, secţia sociologie între 1973 şi 1977, fără a menţiona ce activităţi a desfăşurat între anii 1978 şi 1991! În afara preocupărilor fireşti pentru studierea comunităţii evreieşti din România, Alexandru Florian scrie cu mânuţa lui că specializările sale ar fi sociologie politică, ştiinţe politice, doctrine politice, nicidecum vreo specializare care să vizeze agricultura sau medicina veterinară!
Observaţii:
1. De ce acest I.N.S.H.R.-E.W. este o instituţie de stat, a cărui finanţare este făcută din bani publici, din moment ce o asemenea activitate ar putea foarte bine să fie derulată în cadrul Facultăţii de Istorie, beneficiind astfel de o cercetare ştiinţifică unitară a evenimentelor din perioada interbelică, pe care s-o facă specialiştii în istorie?
2. Cum este posibil ca acest Institut să poarte numele unei persoane care se află încă în viaţă, situaţie nemaiîntâlnită la nici o instituţie de stat din România? Nu seamănă acest fapt cu ceea ce se combate în întreg spaţiul public, adică acel detestabil „cult al personalităţii"? 3. În cazul în care I.N.S.H.R.-E.W. ar aduce atingere intereselor României sau ar denigra prin publicaţiile sale cultura României, care este instituţia statului român care verifică şi sancţionează eventualele derapaje sau abuzuri? Toate aceste probleme şi încă multe altele trebuie să fie analizate de Parlamentul României, căci, măcar în ultima vreme, prin contribuţia lui Alexandru Florian, I.N.S.H.R.-E.W. pare a-şi focusa activitatea doar în vederea scoaterii din spaţiul public a unor mari cărturari români doar pe baza simpatiilor lor politice dintr-o anumită perioadă, lucru care nu se întîmplă nicăieri în lume! În acelaşi timp se urmăreşte chiar pedepsirea cu închisoarea a cercetătorilor care ar îndrăzni să scrie despre operele acestora, altfel decît o fac cei de la I.N.S.H.R.-E.W.
I.N.S.H.R.-E.W. nu scrie un singur cuvânt împotriva criminalilor ideologici: Ana Pauker, Silviu Brucan, Nilolski sau Radu Florian
Au fost totdeauna în istorie regimuri criminale, din antichititate şi până în ziua de azi, însă nimeni nu l-a scos pe Aristotel din istoria filosofiei doar pentru că a fost mentorul lui Alexandru Macedon, cel care, cu armata sa, a cucerit Orientul Apropiat! Şi nici măcar pe Nero, împăratul Romei, care i-a persecutat pe creştini! Istoria are nenumărate perioade tragice, detestabile, însă studiul istoriei nu a dus niciodată la un fals prin excluderea unor personalităţi din cadrul ei! Or, ce observăm acum la I.N.S.H.R.-E.W. este tocmai intenţia de a şterge din patrimoniul cultural al României nume uriaşe, precum Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, Constantin Noica, Petre Ţuţea doar pentru simpatiile lor politice de la un moment dat, fiind interzise chiar şi plăcuţele care amintesc de locul unde s-au născut, ca şi cum cărţile lor ar fi produs crimele din perioada interbelică! De ce să fie cineva pedepsit pentru că ar face apologia „Devenirii întru fiinţă"? În acelaşi timp, marilor ideologi comunişti, între care este şi tatăl lui Alexandru Florian, să le ridicăm statui şi să le fim recunoscători, mulţumindu-ne să-l condamnăm doar pe nefericitul gardian Vişinescu? N-am auzit ca I.N.S.H.R.-E.W. să scrie undeva un singur cuvânt împotriva Anei Pauker, Silviu Brucan, Nilolski sau Radu Florian, criminali ideologici mult mai periculoşi decât cele câteva articole ale lui Mircea Eliade sau Emil Cioran. Şi pentru asta, statul român plăteşte anual câteva miliarde de lei pentru a finanţa campania de denigrare a valorilor culturale româneşti.
Era cândva o vorbă: nimeni nu-şi plăteşte trădătorii sau denigratorii. Uite că există cineva: Guvernul României!
|
Declarația Consiliului Științific al Institutului „Elie Wiesel”
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Declarația Consiliului Științific al Institutului „Elie Wiesel”: "Unii intelectuali care joacă un rol important în orientarea opiniei publice s-au erijat în apărători ai trecutului lipsit de glorie al unora dintre personalităṭile cel puṭin controversate ale culturii române"
Comunicat de presa
Membrii Consiliului ştiinṭific al Institutului Naṭional pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” (INSHR-EW) au luat cunoştinṭă cu surprindere şi îngrijorare de unele dintre comentariile publicate în mass-media (televiziune, presa scrisă, internet) în legătură cu recenta promulgare de către Preşedintele României a Legii nr. 217/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.
Legea este în acord cu legislaṭia majorităṭii statelor europene privind interzicerea negării Holocaustului, combaterea extremismului - inclusiv a legionarismului -, a rasismului, xenofobiei şi antisemitismului, precum şi a organizaṭiilor sau simbolurilor de tip fascist, care constituie astăzi o ameninṭare reală pentru democraṭie. Principalul obiectiv al legii este descurajarea manifestărilor negaṭioniste şi a acelora care promovează ideologiile extremismului naționalist, facilitând autorităṭii publice posibilitatea de a interveni.
Multe dintre comentariile şi reacṭiile stârnite de lege nu au făcut decât să confirme necesitatea şi oportunitatea ei.
Astfel, cei care s-au considerat vizaṭi, pe drept sau pe nedrept, de textul legii au răstălmacit-o, acuzând penalizarea actelor contrare drepturilor fundamentale ale omului drept îngrădire a libertăṭii de exprimare.
Au fost repuse în circulaṭie teoriile conspiraṭiei şi acuzat INSHR-EW că s-ar afla „în spatele” textului legii.
Unii intelectuali care joacă un rol important în orientarea opiniei publice s-au erijat în apărători ai trecutului lipsit de glorie al unora dintre personalităṭile cel puṭin controversate ale culturii române.
Intervenṭiile lor publice au cauṭionat, cu voie sau fără de voie, atacurile antisemite, instigările la violenṭă, inclusiv ameninṭările cu moartea, din partea grupurilor şi mediilor extremiste vizate explicit de lege.
În aceste condiṭii, membrii Consiliului ştiinṭific doresc să-şi exprime solidaritatea cu INSHR-EW care a devenit ṭinta unei campanii de admonestări agresive, pe care le resping şi condamnă fără echivoc.
Vocaṭia comunităṭii intelectuale reprezentate de INSHR-EW este aceea de apărare a valorilor democratice fundamentale, de încurajare a studiilor, cercetărilor şi dezbaterilor, de pe poziṭii riguros ştiinṭifice, pentru stabilirea adevărului istoric, precum şi de largă difuzare a rezultatelor acestora, contribuind astfel la consolidarea democraṭiei în România.
Viorel Achim, Lya Benajamin, Liviu Beriş, Virgil Ştefan Niṭulescu, Dennis Deletant, Mihai Dinu Gheorghiu, Radu Ioanid, Andrei Pippidi, Liviu Rotman, Michael Shafir, Paul Shapiro, William Totok, Raphael Vago, George Voicu
Bucureşti, 11 august 2015
Declarația Consiliului Științific al Institutului „Elie Wiesel”: "Unii intelectuali care joacă un rol important în orientarea opiniei publice s-au erijat în apărători ai trecutului lipsit de glorie al unora dintre personalităṭile cel puṭin controversate ale culturii române"
Nota Redactiei: Deoarece semnatarii comunicatului nu specifica cine sunt "personalităṭile cel puṭin controversate ale culturii române cu trecutul lipsit de glorie", ne facem datoria de a da pentru cititorii nostri cateva dintre aceste nume puse de semnatari pe o lista neagra:
Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcanescu, Nichifor Crainic, Petre Tutea, Lucian Blaga, Emil Cioran, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Radu Gyr, părintele Staniloaie, părintele Justin Pârvu, părintele Arsenie Boca, părintele Arsenie PapaciocAsta la prima vedere...Ne cerem scuze daca am uitat pe cineva. Vă rugăm să comparati lista "personalităṭilor cel puṭin controversate ale culturii române cu trecutul lipsit de glorie" cu lista semnatarilor acestui comunicat.
Comunicat de presa
Membrii Consiliului ştiinṭific al Institutului Naṭional pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” (INSHR-EW) au luat cunoştinṭă cu surprindere şi îngrijorare de unele dintre comentariile publicate în mass-media (televiziune, presa scrisă, internet) în legătură cu recenta promulgare de către Preşedintele României a Legii nr. 217/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.
Legea este în acord cu legislaṭia majorităṭii statelor europene privind interzicerea negării Holocaustului, combaterea extremismului - inclusiv a legionarismului -, a rasismului, xenofobiei şi antisemitismului, precum şi a organizaṭiilor sau simbolurilor de tip fascist, care constituie astăzi o ameninṭare reală pentru democraṭie. Principalul obiectiv al legii este descurajarea manifestărilor negaṭioniste şi a acelora care promovează ideologiile extremismului naționalist, facilitând autorităṭii publice posibilitatea de a interveni.
Multe dintre comentariile şi reacṭiile stârnite de lege nu au făcut decât să confirme necesitatea şi oportunitatea ei.
Astfel, cei care s-au considerat vizaṭi, pe drept sau pe nedrept, de textul legii au răstălmacit-o, acuzând penalizarea actelor contrare drepturilor fundamentale ale omului drept îngrădire a libertăṭii de exprimare.
Au fost repuse în circulaṭie teoriile conspiraṭiei şi acuzat INSHR-EW că s-ar afla „în spatele” textului legii.
Unii intelectuali care joacă un rol important în orientarea opiniei publice s-au erijat în apărători ai trecutului lipsit de glorie al unora dintre personalităṭile cel puṭin controversate ale culturii române.
Intervenṭiile lor publice au cauṭionat, cu voie sau fără de voie, atacurile antisemite, instigările la violenṭă, inclusiv ameninṭările cu moartea, din partea grupurilor şi mediilor extremiste vizate explicit de lege.
În aceste condiṭii, membrii Consiliului ştiinṭific doresc să-şi exprime solidaritatea cu INSHR-EW care a devenit ṭinta unei campanii de admonestări agresive, pe care le resping şi condamnă fără echivoc.
Vocaṭia comunităṭii intelectuale reprezentate de INSHR-EW este aceea de apărare a valorilor democratice fundamentale, de încurajare a studiilor, cercetărilor şi dezbaterilor, de pe poziṭii riguros ştiinṭifice, pentru stabilirea adevărului istoric, precum şi de largă difuzare a rezultatelor acestora, contribuind astfel la consolidarea democraṭiei în România.
Viorel Achim, Lya Benajamin, Liviu Beriş, Virgil Ştefan Niṭulescu, Dennis Deletant, Mihai Dinu Gheorghiu, Radu Ioanid, Andrei Pippidi, Liviu Rotman, Michael Shafir, Paul Shapiro, William Totok, Raphael Vago, George Voicu
Bucureşti, 11 august 2015
Scrisoarea Parlamentului European Evreiesc către președintele României
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Reproducem fără modificări acest text, extras de pe situl http://www.fluierul.ro/. Precizăm că nu considerăm legea aceasta ca fiind «antilegionară» ci anticonstituțională și liberticidă, reprezentând interesele unei minorități (nu e vorba de o etnie anume) active ostile și defel interesele tuturor cetățenilor României. Cu prietenie, Dan Culcer
The Parliament members, who represent 47 countries, have been elected by over 400,000 people from East, Central and Western Europe who voted online and showed an unprecedented interest and demand across the continent for a new, fresh, up-to-date, transparent and democratically elected organization in Europe, says the European Jewish Union (EJU), the organization which initiated the creation of this parliament.
Among the elected MEJPs are several well-known leading figures of European Jewry such as Pierre Besnainou from France, Cefi Jozef Camhi from Turkey, Nathan Gelbart from Germany, Oliver Mischon from the UK, Joel Rubinfeld from Belgium, as well as an important number of young emerging personalities and leaders.
In her opening address to the inaugural meeting on behalf of the European Parliament, Bulgarian MEP Antonyia Parvanova hailed this "historic meeting" and said it "will mark the future of the Jews in Europe and beyond”.
“I am proud and honored to be in front of all of you today. For the first time, we have here gathered in this room the representatives of organizations representing more than 3.5 millions Jewish citizens across our continent,” she said.
She continued: “For the first time in history, the European Jewish people is coming today as one man or I should say as one assembly standing for one cause."
She stressed that the new established European Jewish Parliament will be "the voice representing and empowering the Jewish community in Europe."
"Debates and discussions are always a driving force in family and there can be sometime differences of opinion. But I am confident that the European Jewish Parliament will be a strong voice which will contribute positively to the European development." She ended her speech with a traditional Jewish blessing. “I light the candle, symbol of peace. I light the candle of this assembly and of the first session of the European Jewish Parliament” and with the Hebrew words “Mazal Tov” (Good Luck).
Tomer Orni, CEO of the European Jewish Union (EJU), the organization which initiated the founding of the new parliament, declared: "The vision of a European Jewish Parliament is now a reality. This is an historic event as the new parliament is a major milestone for Jewish representation in Europe. We are deeply convinced that the parliament will be a positive force in meeting the changing conditions and big challenges the European Jewry is facing."
The members of the parliament are individuals with various backgrounds who are respected in various Jewish communities. Their common denominator is their Jewish identity and passion for furthering Jewish interests on an international scale.
"The fact that the European Jewish Parliament gathers in the same building as the European Parliament, the directly elected parliamentary institution of the European Union (EU), is "more than symbolic," said Joel Rubinfeld from Belgium, a former president of the umbrella group of Belgian Jewish organizations, who was chosen to co-chair the new parliament together with Vadim Rabinovich, EJU Vice-President.
They will lead the works towards the Parliament's first General Assembly scheduled for April.
Rubinfeld stressed that the challenges “which concern nothing less than the future and the place of more than 3 million European Jews in their respective countries are huge.”
He mentioned anti-Semitism, the delegitimization of Israel but also the promotion of Jewish values and opening to other communities among these challenges.
“But after today’s meeting, I am confident that we can meet these challenges,” he said. The idea of a European Jewish Parliament was first advanced by Israeli President Shimon Peres who predicted the success of this new structure.
The Parliament is headquartered in Brussels where the annual General Assemblies will be held.
A Parliament Constitution will be prepared during the first year.
The inauguration of the European Jewish Parliament coincided with the visit to Brussels of a delegation of 40 leading members of the Conference of Presidents of Major American Jewish Organizations led by Chairman Richard Stone and Executive Vice Chairman, Malcolm Hoenlein.
The delegation held talks with EU, NATO and Belgian officials, and discussed issues such as anti-Semitism in Europe, Iran and Syria. European and American Jewish community leaders joined the members of the European Jewish Parliament to celebrate together the launch of the new body at a gala dinner Thursday night in the presence of German MEP Elmar Brok, Chairman of the European Parliament’s Committee on Foreign Affairs.
The list of the members of the European Jewish Parliament was published on the EJU website www.eju.org
23. 02. 2012
Scrisoarea Parlamentului European Evreiesc către președintele României, domnul Klaus Iohannis și către președintele Camerei Deputaților, domnul Valeriu Zgonea in legatura cu Legea Antilegionara
"Fiind conștienți de protestele vehemente și dezbaterile din jurul adoptarea Legii 217/2015, suntem convinși că aplicarea promptă, fermă și consecventă a acestei legi va ajuta România în atingerea obiectivelor sale internaționale."
Scrisoarea Parlamentului European Evreiesc către președintele României, domnul Klaus Iohannis și către președintele Camerei Deputaților, domnul Valeriu Zgonea.
Traducerea scrisorii
Excelențe,
Ne-a fost adusă în atenția noastră de către domnul Maximillian Marco Katz, director al Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea antisemitismului și membru al Parlamentului European Evreiesc (EJP), reprezentând România, că Legea 217 a fost adoptată de Parlamentul român și semnată de către dvs. pe 27 iulie 2015.
După ce am aflat despre procesul lung și complicat care a început în 2002, când OUG 32 a fost adoptată, EJP, în numele membrilor săi din peste 50 de țări, își exprimă sprijinul pentru acest pas înregistrat de România în vederea combaterii încercărilor de a revigora memoria Entitățile locale politice naționale, extremiste, cum ar fi "Miscarea Legionara" și mareșalul Ion Antonescu, aliații activi ai regimului nazist în timpul celui de-al doilea război mondial și vinovate de comiterea de crime împotriva cetățenilor români, evrei și non-evrei.
Fiind conștienți de protestele vehemente și dezbaterile din jurul adoptarii Legii 217/2015, suntem convinși că aplicarea promptă, fermă și consecventă a acestei legi va ajuta România în atingerea obiectivelor sale internaționale.
Prin adoptarea Legii 217/2015 România a aderat la grupul de țări care se angajează să asigure faptul că dreptul la libertatea de exprimare nu este abuzat și exploatat pentru a promova ura rasială, religioasă și etnică și discriminare de orice fel.
În 2016 România va prezida Alianța Internațională a Holocaustului. În acest context, adoptarea Legii 217 transmite mesajul adecvat pentru toate țările membre ale IHRA.
Incheiem scrisoarea noastră prin exprimarea aprecierii noastre pentru sprijinul acordat în realizarea legii precum și în faptul ca ați făcut posibilă adoptarea Legii 217/2015.
Cu respect a dvs.,
Textul original
It has been brought to our attention by Mr. Maximillian Marco Katz, director of the Center for Monitoring and Combating Antisemitism and member of the European Jewish Parliament (EJP) representing Romania, that Law 217 was adopted by the Romanian Parliament and signed by you on 27th July 2015.
Having learned about the long and complicated process which started in 2002 when the OUG 32 was issued, the EJP, in the name of its members from over 50 countries, expresses its support for this step made by Romania to combat attempts to revive the memory of local political national-extremist entities such as the “Miscarea Legionara” and Marshal Ion Antonescu, active allies of the Nazi regime during WWII and guilty of committing crimes against Romanian citizens, Jewish and non-Jewish.
Being aware of the vehement protests and debates surrounding the adoption of Law 217/2015, we are convinced that the prompt, firm and consistent application of this law will assist Romania in achieving its international objectives.
By adopting Law 217/2015 Romania has joined the group of countries committed to ensuring that the right to freedom of expression is not abused and exploited to promote racial, religious and ethnic hatred and discrimination of any kind.
In 2016 Romania will chair the International Holocaust Remembrance Alliance. In this context the adoption of Law 217 transmits the appropriate message to all member countries of the IHRA.
We conclude our letter by expressing our appreciation for your support in making the adoption of Law 217/2015 possible.
Respectfully Yours,
Ce este si cand a fost inaugurat Parlamentul European Evreiesc
23. 02. 2012 - European Jewish Parliament inaugurated in Brussels
BRUSSELS (EJP) – The inaugural meeting of the 120 elected members of the first ever European Jewish Parliament (EJP), described as a new and innovative forum to voice the thoughts, beliefs and ideas as well as concerns of European Jews, took place on Thursday at the European Parliament building in Brussels.The Parliament members, who represent 47 countries, have been elected by over 400,000 people from East, Central and Western Europe who voted online and showed an unprecedented interest and demand across the continent for a new, fresh, up-to-date, transparent and democratically elected organization in Europe, says the European Jewish Union (EJU), the organization which initiated the creation of this parliament.
Among the elected MEJPs are several well-known leading figures of European Jewry such as Pierre Besnainou from France, Cefi Jozef Camhi from Turkey, Nathan Gelbart from Germany, Oliver Mischon from the UK, Joel Rubinfeld from Belgium, as well as an important number of young emerging personalities and leaders.
In her opening address to the inaugural meeting on behalf of the European Parliament, Bulgarian MEP Antonyia Parvanova hailed this "historic meeting" and said it "will mark the future of the Jews in Europe and beyond”.
“I am proud and honored to be in front of all of you today. For the first time, we have here gathered in this room the representatives of organizations representing more than 3.5 millions Jewish citizens across our continent,” she said.
She continued: “For the first time in history, the European Jewish people is coming today as one man or I should say as one assembly standing for one cause."
She stressed that the new established European Jewish Parliament will be "the voice representing and empowering the Jewish community in Europe."
"Debates and discussions are always a driving force in family and there can be sometime differences of opinion. But I am confident that the European Jewish Parliament will be a strong voice which will contribute positively to the European development." She ended her speech with a traditional Jewish blessing. “I light the candle, symbol of peace. I light the candle of this assembly and of the first session of the European Jewish Parliament” and with the Hebrew words “Mazal Tov” (Good Luck).
Tomer Orni, CEO of the European Jewish Union (EJU), the organization which initiated the founding of the new parliament, declared: "The vision of a European Jewish Parliament is now a reality. This is an historic event as the new parliament is a major milestone for Jewish representation in Europe. We are deeply convinced that the parliament will be a positive force in meeting the changing conditions and big challenges the European Jewry is facing."
The members of the parliament are individuals with various backgrounds who are respected in various Jewish communities. Their common denominator is their Jewish identity and passion for furthering Jewish interests on an international scale.
"The fact that the European Jewish Parliament gathers in the same building as the European Parliament, the directly elected parliamentary institution of the European Union (EU), is "more than symbolic," said Joel Rubinfeld from Belgium, a former president of the umbrella group of Belgian Jewish organizations, who was chosen to co-chair the new parliament together with Vadim Rabinovich, EJU Vice-President.
They will lead the works towards the Parliament's first General Assembly scheduled for April.
Rubinfeld stressed that the challenges “which concern nothing less than the future and the place of more than 3 million European Jews in their respective countries are huge.”
He mentioned anti-Semitism, the delegitimization of Israel but also the promotion of Jewish values and opening to other communities among these challenges.
“But after today’s meeting, I am confident that we can meet these challenges,” he said. The idea of a European Jewish Parliament was first advanced by Israeli President Shimon Peres who predicted the success of this new structure.
The Parliament is headquartered in Brussels where the annual General Assemblies will be held.
A Parliament Constitution will be prepared during the first year.
The inauguration of the European Jewish Parliament coincided with the visit to Brussels of a delegation of 40 leading members of the Conference of Presidents of Major American Jewish Organizations led by Chairman Richard Stone and Executive Vice Chairman, Malcolm Hoenlein.
The delegation held talks with EU, NATO and Belgian officials, and discussed issues such as anti-Semitism in Europe, Iran and Syria. European and American Jewish community leaders joined the members of the European Jewish Parliament to celebrate together the launch of the new body at a gala dinner Thursday night in the presence of German MEP Elmar Brok, Chairman of the European Parliament’s Committee on Foreign Affairs.
The list of the members of the European Jewish Parliament was published on the EJU website www.eju.org
23. 02. 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)